"Se întâmplă ceva ciudat" - Gheaţa marină din Antarctica rămâne la minime istorice

Unii oameni de ştiinţă se tem că această schimbare "şocantă" este începutul unei prăbuşiri a gheţii cauzate de încălzirea globală, care ar putea avea efecte alarmante, potrivit The Guardian.

"'Fără precedent' este un cuvânt care se foloseşte foarte des, dar nu descrie cu adevărat cât de şocant este acest lucru. Este foarte departe de înţelegerea noastră privind acest sistem", spune Hobbs, cercetător în domeniul gheţii marine la Universitatea din Tasmania.

Concret, pentru al doilea an consecutiv, gheaţa de mare plutitoare din jurul Antarcticii a atins un minim record în luna februarie. Din 1979, de când sateliţii au început să urmărească gheaţa din regiune, nu a existat niciodată mai puţină gheaţă.

Aşa cum se întâmplă în fiecare an, pe măsură ce temperaturile din jurul continentului au coborât spre iarnă, gheaţa de mare a început să revină.

Dar alarma moderată a oamenilor de ştiinţă faţă de acest nivel scăzut record - care a venit la numai un an după un nivel scăzut anterior - este înlocuită acum cu uimirea. Unii sunt îngrijoraţi că ar putea fi martorii începutului unei prăbuşiri lente a gheţii marine din Antarctica.

În mod normal, până la sfârşitul lunii iulie ar fi trebuit să existe aproximativ 16,4 milioane de kilometri pătraţi de gheaţă marină în Antarctica, dar nu au fost decât 14,1 milioane de kilometri pătraţi. O suprafaţă mai mare decât Mexicul nu a reuşit să îngheţe.

"Există un sentiment că se întâmplă ceva ciudat. Scade mult sub orice nivel văzut în înregistrările noastre", spune Dr. Walt Meier, cercetător senior la Centrul Naţional de Date despre Zăpadă şi Gheaţă (NSIDC) de la Universitatea din Colorado.

Treaba lui Meier este de a ajuta la compilarea şi prezentarea datelor provenite de la sateliţii americani care înregistrează gheaţa de mare din noiembrie 1978.

În fiecare zi, un satelit al apărării trece deasupra regiunii cu un instrument la bord care - prin nori şi pe timp de noapte - poate detecta dacă suprafaţa oceanului este acoperită de gheaţă sau de apă.

În fiecare dimineaţă, în jurul orei 7:00, în Boulder, Colorado, un sistem automat extrage datele, execută un algoritm şi emite o medie a cantităţii de gheaţă din jurul continentului, calculată pe ultimele cinci zile.

"În ceea ce priveşte situaţia în raport cu nivelul normal, suntem şi mai mult în urmă faţă de unde eram în februarie. Este destul de uimitor şi sunt momente în care ne uităm şi spunem: wow, este ciudat", spune Meier.

Nu numai că există mai puţină gheaţă, dar reducerea se observă aproape pe tot parcursul celor 18.000 km de coastă a continentului.

De ce această prăbuşire?

În timp ce gheaţa plutitoare din nordul Arcticii s-a comportat aşa cum se aşteptau oamenii de ştiinţă şi modelele climatice într-o lume care se încălzeşte - adică într-un aparent declin în faza finală - gheaţa de mare din Antarctica s-a menţinut constantă.

Dar în 2016, ceva s-a schimbat total. La numai doi ani după un record maxim, 2016 a adus un record minim, iar de atunci a existat o tendinţă puternică de scădere. Oamenii de ştiinţă încă dezbat de ce.

O mare parte din provocarea pe care o reprezintă înţelegerea schimbărilor gheţii marine din Antarctica constă în localizarea acesteia. Înconjurată de un ocean vast din toate părţile, gheaţa de mare este afectată de vânturi, furtuni, temperatura aerului, variaţiile în căldura oceanului, salinitatea şi modul în care se amestecă diferitele straturi ale oceanului. Este dificil să desluşeşti toate aceste forţe şi interacţiuni pentru a descoperi orice influenţă a schimbărilor climatice.

Meier spune că este greu de ştiut dacă schimbările sunt naturale sau cauzate de om - sau un amestec de ambele - şi afirmă că există unele dovezi ale unei oscilaţii bruşte similare de la niveluri ridicate de gheaţă marină la niveluri foarte scăzute în fotografiile sateliţilor de la mijlocul anilor 1960.

Dr. Andrew Meijers, oceanograf la British Antarctic Survey, spune că mulţi oameni de ştiinţă din domeniul climei suspectează că scăderile din 2016 au arătat că schimbările climatice "au trecut în cele din urmă de barierele naturale din jurul gheţii marine formate de circulaţia unică a vântului şi a atmosferei". Dar a existat o lipsă de dovezi concrete care să susţină acest punct de vedere.

"În general, sentimentul este că anul acesta se întâmplă ceva important, iar acest lucru este probabil asociat cu declinul mai larg din 2016. Dacă acest lucru este determinat de factori antropogeni şi, dacă da, care ar putea fi motorul, este încă în dezbatere", spune Meijers.

Dar există cel puţin o teorie de lucru pentru dispariţia gheţii marine. Apele din jurul Antarcticii sunt ciudat de răsturnate. Nivelurile superioare ale oceanului sunt stratificate - un strat mai rece şi mai puţin sărat în partea superioară şi un strat mai cald şi mai dens la aproximativ 150-300 de metri.

Profesorul Alex Haumann, oceanograf şi expert în gheaţa marină la Institutul Alfred Wegener din München, spune că există dovezi că, chiar înainte de declinul actual, stratul superior a devenit mai sărat şi s-a amestecat cu stratul inferior, permiţând apei mai calde să ajungă la suprafaţă şi să îngreuneze formarea gheţii.

Acest lucru ar putea fi legat de tiparele naturale ale vremii, dar, potrivit lui, ceea ce nu poate fi explicat este faptul că stratul cald a devenit "considerabil mai cald" începând cu anii 1960.

Haumann, care şi-a prezentat teoria colegilor la mai multe întâlniri regionale şi internaţionale, spune că, având în vedere teoria sa, scăderile extraordinare din acest an nu sunt neaşteptate.

Riscuri mari

Pierderea gheţii marine din Antarctica ar avea efecte majore - nu doar pentru krill, peşti, pinguini, foci şi alte animale care se bazează pe ea.

Topirea gheţii marine nu creşte nivelul mării, deoarece aceasta pluteşte deja. Însă Dr. Ariaan Purich, cercetător în domeniul climei la Universitatea Monash şi expert în gheaţa de mare de pe continent, enumeră trei motive de îngrijorare.

Pierderea gheţii înseamnă că o cantitate mai mică de energie solară este reflectată în spaţiu, ceea ce determină o încălzire mai mare a oceanului. De asemenea, gheaţa de mare din Antarctica influenţează modul în care oceanul face să circule oxigenul şi nutrienţii în jurul globului.

Dar gheaţa de mare protejează, de asemenea, gheaţa ataşată de uscat prin amortizarea valurilor, iar acest lucru este ceea ce mulţi oameni de ştiinţă consideră cel mai îngrijorător.

"Fără ea, valurile se sparg de platformele de gheaţă şi le fac să se desprindă mai repede. Atunci calota de gheaţă ar putea aluneca mai repede în ocean, crescând nivelul mării la nivel global. Cred că toată lumea se întreabă ce se întâmplă acum. Este de necrezut. Există această îngrijorare cu privire la cum va arăta lumea în care vom intra. Având în vedere dovezile, cred că ar fi iresponsabil să nu facem legătura cu încălzirea globală, cu o atmosferă mai caldă şi un ocean mai cald", spune Purich.

Toţi oamenii de ştiinţă cu care a vorbit Guardian Australia au spus că este nevoie disperată de mai multe cercetări şi de fonduri care să îi ajute să ofere răspunsuri.

"Sunt cu adevărat îngrijorat. Ca om de ştiinţă, sunt îngrijorat că nu pot găsi răspunsurile sau că s-ar putea să ne fi scăpat ceva. Şi se simte că miza este foarte mare dacă greşim.

Dacă - şi este un mare 'dacă' - este vorba de un colaps funcţional al sistemului, înseamnă că trebuie să ne reevaluăm estimările privind nivelul mării, iar acest lucru afectează o mulţime de oameni. Acestea sunt mizele pentru care ne luptăm. În calitate de oameni de ştiinţă, avem o responsabilitate reală de a nu da totul peste cap", a afirmat Hobbs.