Suvenirele ”made in China” sunt confecţionate cu exploatarea abuzivă a deţinuţilor

Suveniruri produse în lagărul de femei din provincia Jilin.
Suveniruri produse în lagărul de femei din provincia Jilin. (epochtimes.com)

Pentru nimeni nu mai este secret faptul că majoritatea mărfurilor de larg consum produse în China, care practic au inundat pieţele din întreaga lume, sunt confecţionate de către muncitorii chinezi pentru un salariu foarte mic şi fără achitarea contribuţiilor sociale aferente. Totuşi, puţini sunt cei care cunosc că la procesul de creare a "miracolului economic chinez” au participat activ şi prizonierii din China. Detenţia în China presupune efectuarea pe scară largă a unor munci forţate, rezultatele cărora, datorită unor preţuri mici, îi ”impresionează” pe oamenii din întreaga lume, care, din diverse motive, nu se gândesc la provenienţa acestor produse atât de accesibile.

Potrivit unor surse, deţinuţii din China sunt forţaţi să confecţioneze diferite cadouri, decoraţiuni de Crăciun, scobitori, beţişoare pentru mâncat, inclusiv aşa-numitele "beţişoare sterile", precum şi o varietate întreagă de pungi, ambalaje de hârtie, etc.

Preţ de decenii, închisorile şi lagărele de muncă din China, conlucrând cu fabricile şi uzinele autohtone, au exploatat în mod abuziv prizonierii, forţându-i la munci grele, în scopul producerii unor mărfuri şi a componentelor acestora. Desigur, pe etichetele produselor gata de comercializare, se indică doar denumirea întreprinderii cu care se colaborează.

Deţinuţii ”înrobiţi” lucrează cu componente chimice (adezivi, lacuri, coloranţi), fără niciun fel de protecţie. Aspectele legate de boli profesionale sau accidente la locul de muncă, pentru care sunt prevăzute anumite compensaţii, aici lipsesc cu desăvârşire. Timpul de lucru, de asemenea, nu este normat şi variază între 14 şi 16 ore pe zi, cu week-enduri libere foarte rare. Procesul de producţie are loc adesea în condiţii lipsite de orice igienă. Aşa-numitele ”ateliere de producţie” servesc pentru deţinuţi drept locuri unde aceştia dorm şi mănâncă.

Fiecare lagăr de corecţie produce o anumită gamă de mărfuri. Uneori, pe acelaşi etaj se produc mai multe tipuri de bunuri. Aproape toate produsele urmează să fie exportate.

În China, unde domină în mod totalitar regimul comunist, numărul deţinuţilor, în expresie procentuală, este simţitor mai mare decât în ţările occidentale. În afară criminalilor de rând, în închisorile chineze, sunt ţinuţi după gratii şi reprezentanţii unor grupuri persecutate de guvernarea comunistă, printre care tibetanii, uigurii, creştinii, petiţionarii, disidenţii, precum şi reprezentanţii celui mai numeros grup persecutat, compus din zeci de milioane de adepţi ai practicii spirituale Falun Gong.

Potrivit diferitor surse, sute de mii de susţinători ai acestei mişcări spirituale sunt ţinuţi captivi în închisorile şi centrele de detenţie din China.

Pe 29 mai, o aderentă Falun Gong, care timp de doi ani s-a aflat în detenţie în lagărul de femei din oraşul Changchun, provincia Jilin, în condiţii de anonimat, a povestit despre modul în care femeile sunt forţate să confecţioneze suveniruri. Dânsa a reuşit să ia câteva astfel de suveniruri înainte de a fi eliberată din acest loc de detenţie, ale căror fotografii le-a anexat la cele relatate.

"Făceam parte din cea de-a doua echipă care confecţiona păsări, fluturaşi şi peştişori. Trebuia să lipim penajul păsărilor cu un adeziv care emana un miros puternic şi ne provoca senzaţii acute de iritare în gât. În plus, penele erau foarte uşoare şi puteau zbura chiar şi la o adiere uşoară de vânt, fapt pentru care nu ni se permitea să deschidem ferestrele nici chiar în zilele caniculare de vară. Ca să nu piardă timp pentru organizarea mersului la cantină şi înapoi, supraveghetorii ne aduceau mâncarea direct la locul de muncă. Nu este greu să vă imaginaţi prin ce am trecut, aflându-ne în acest mediu timp de 14-15 ore pe zi, iar în cazul unor comenzi importante - timp de 18-20 de ore. Mulţi deţinuţi aveau tuse persistentă, dureri de cap, greaţă, dureri de ochi şi lăcrimare permanentă.

Într-una din zile, am primit vopseaua cu care trebuia să pictăm penajul păsărilor. Ni s-a ordonat să uscăm penele direct pe trecerea de lângă camerele noastre. Vopseua emana un miros înţepător şi foarte puternic. A doua zi, câteva zeci de deţinute au făcut febră şi diaree cu sânge. În celula mea, timp de câteva zile, câte patru persoane s-au aflat sub perfuzii. Deţinuţii, care au fost puşi de gardienii să ne supravegheze, au făcut de asemenea, febră mare. Doar ulterior celor întâmplate, conducerea lagărului a dispus să se transfere uscarea penelor colorate în altă parte.

Am fost împărţite în grupuri care aveau norme stabilite de producţie. La rândul său, fiecare persoană îşi avea propria sa normă. Dacă nu reuşea să o îndeplinească, întregul grup nu putea merge la culcare până când nu se confecţiona cantitatea cerută.

Se lucra pe principiul de conveier - pe fiecare etaj deţinuţii executau sarcina impusă, care la rândul său, făcea parte dintr-un proces global de producţie. Odată, am trecut pe lângă camera unde erau ambalate suvenirurile confecţionate sub formă de păuni. Am văzut pe etichete inscripţiile în limba engleză, precum şi preţul de 3,99 dolari. Însă, nu au reuşit să văd denumirea întreprinderii. Toate produsele noastre erau destinate exportului.

Uneori, lagărul era vizitat de inspecţii şi administraţia dispunea închiderea rapidă a tututor atelierelor de producţie, ascundea toate instalaţiile, echipamentele şi uneltele, transformând aceste spaţii în clase. În anumite cazuri, conducerea închisorii era nevoită să-i ascundă de organele de control pe unii deţinuţi, care erau peste limita stabilită".

Un caz de rezonanţă recent face referire la lagărele de muncă forţată existente în China. Aşa-numitele "beţişoare sterile" pentru mâncare, sunt ambalate de către prizonierii chinezi, care au o întreagă varietate de boli de piele. Beţişoarele sunt ambalate cu mâinile goale, în condiţiile unei totale lipse de igienă, pe partea de sus a ambalajului fiind lipită o etichetă cu menţiunea "beţişoare sterilizate”.

Munca de sclav a prizonierilor este deja de mult timp şi pe scară largă folosită în China. Informaţii despre aceste abuzuri severe se scurg periodic în presă. Cu toate acestea, o reflectare amplă şi o demascare totală a acestor situaţii încă nu a avut loc. Dezvăluirea adevărului nu ar fi doar în detrimentul regimului partidului comunist din China, care încearcă prin toate mijloacele posibile să-şi menţină creşterea economică şi să atragă investiţii, ci şi a antreprenorilor străini cărora, de asemenea, puţin le pasă de aspectul moral al cooperării cu companiile din China, fiind orbiţi de profiturile uriaşe obţinute din comercializarea masivă a acestor produse.