Tendinţele populaţiei lumii semnalizează un pericol viitor

Organizaţia Naţiunilor Unite a lansat recent date despre populaţie ce confirmă continuarea tendinţelor demografice la nivel mondial pe termen lung şi o populaţie globală mai mare decât se estimase anterior. Naţiunile nu îşi pot permite să ignore tendinţele, printre care se remarcă reducerea fertilităţii în cele mai multe naţiuni şi planificarea familială limitată în altele, creşterea numărului bătrânilor şi urbanizarea accelerată ce ridică noi provocări.
(STR/AFP/Getty Images)
Barry Mirkin
13.04.2014

Organizaţia Naţiunilor Unite a lansat recent date despre populaţie ce confirmă continuarea tendinţelor demografice la nivel mondial pe termen lung şi o populaţie globală mai mare decât se estimase anterior. Naţiunile nu îşi pot permite să ignore tendinţele, printre care se remarcă reducerea fertilităţii în cele mai multe naţiuni şi planificarea familială limitată în altele, creşterea numărului bătrânilor şi urbanizarea accelerată care ridică noi provocări.

Populaţia lumii este mai mare. Populaţia globală a atins pragul de 7 miliarde în 2011. În prezent, populaţia se situează în jurul a 7,2 miliarde şi se estimează că va creşte cu aproape un alt miliard de oameni, urcând la 8,1 miliarde până în 2025.

Populaţia îmbătrâneşte. Ţările continuă să îmbătrânească substanţial, cu cei în vârstă de 60 de ani sau mai în vârstă alcătuind segmentul cu cea mai rapidă creştere. În ţările dezvoltate, aproape o persoană din patru este în vârstă, existând mai multe persoane în vârstă decât copii.

Fertilitatea este mai scăzută şi familiile sunt mai mici. Creşterea populaţiei ar putea înregistra un declin ca urmare a reducerii fertilităţii, femeile căsătorindu-se mai târziu sau deloc, amânând naşterea sau având mai puţini copii sau deloc, scăzând astfel rata fertilităţii la 2,5 copii pentru fiecare femeie, aproape la nivel mondial. Pe de altă parte însă, oamenii trăiesc mai mult. Speranţa de viaţă este mai mare în cele mai multe ţări, din cauza progresului sistematic împotriva mortalităţii. Speranţa de viaţă este de 77 de ani în ţările dezvoltate şi 67 ani, în ţările în curs de dezvoltare.

Lumea este mai urbanizată. Mai mult de jumătate din populaţia lumii este formată din locuitori în mediul urban, procent care se presupune că va creşte la două treimi pe la mijlocul secolului. Migraţia internaţională creşte atât ca volum cât şi ca impact. Deşi creşterea numărului de migranţi a scăzut în urma recesiunii economice globale, tot mai mulţi oameni îşi au reşedinţa într-o altă ţară decât în aceea în care s-au născut. Există 232 de milioane de migranţi internaţionali, 3% din populaţia lumii.

ştigurile inegale

Cu o populaţie de 8 miliarde peste puţin mai mult de un deceniu, lumea continuă pe o traiectorie necunoscută. Practic, toate creşterile populaţiei vor avea loc în ţările cele mai sărace din lume, cele mai puţin capabile să absoarbă aceste creşteri. Cea mai mare parte a creşterii are loc în ţările cu fertilitatea sporită, în special în Africa, precum şi în ţările cu populaţii mari, precum India, Indonezia, Pakistan, Filipine şi Statele Unite ale Americii.

Un motiv pentru aceste creşteri mari de populaţie este lipsa planificării familiale, care rămâne ridicată în cele mai sărace părţi ale lumii. Se estimează că aproximativ 220 de milioane de femei încă nu au acces la contraceptive ieftine, sigure, eficiente, uşor accesibile.

Până la mijlocul secolului, potrivit părerii demografilor Naţiunilor Unite, lumea va ajunge la 9,6 miliarde de oameni, aproximativ cu 300 de milioane mai mult decât s-a prognozat anterior. Marea majoritate a acestor naşteri neprevăzute rezultate din fertilitatea mai mare decât cea aşteptată, se presupune că vor fi în ţările clasificate de ONU ca fiind cel mai puţin dezvoltate şi deci cele mai sărace din lume. Mai mult decât atât, multe ţări sunt în faliment sau sunt în curs de faliment, respectiv cele care se află în zonele de instabilitate politică şi conflict armat, factori ce micşorează furnizarea serviciilor de bază, cum ar fi îngrijirea sănătăţii şi planificarea familială.

Această tendinţă are un efect de avalanşă, către anul 2100 numărul populaţiei lumii ar putea să ajungă în jurul a 10,9 miliarde de oameni, în loc de cele 10,1 miliarde prognozate anterior.

Prognozele demografice revizuite includ descoperiri notabile la nivel de ţară. Populaţia din India este aşteptată să o depăşească pe cea din China în jurul anului 2028, mai devreme decât s-a crezut anterior, iar cele două ţări vor avea populaţii de aproximativ 1,45 miliarde de locuitori. După aceea, populaţia Indiei va continua să crească timp de mai multe decenii şi va atinge aproximativ 1,6 miliarde, înainte de declinul încet la 1,5 miliarde către anul 2100. Populaţia din China, pe de altă parte, se crede că se va micşora după 2030, cu o presupusă scădere de 1,1 miliarde către anul 2100.

Populaţia din Nigeria probabil o va depăşi pe cea a Statelor Unite înainte de mijlocul secolului. Până la sfârşitul secolului, Nigeria ar putea începe să rivalizeze cu China, pentru locul doi în topul celor mai populate ţări din lume.

Metropole

Cei mai mulţi oameni de pe planetă vor trăi în oraşe. Practic, toate creşterile de populaţie aşteptate vor fi concentrate în zonele urbane din ţările sărace, crescând riscul de poluare şi epidemie. Până în 2050, numărul de locuitori din oraşe va fi aproape egal cu populaţia lumii de astăzi. În 1950, doar două oraşe din lume aveau circa 10 milioane de locuitori. Astăzi, 23 de metropole au mai mult de 10 milioane de locuitori; până în 2025, numărul de metropole este prognozat să ajungă la 37.

Confruntându-se cu oportunităţile şi provocările asociate cu urbanizarea, multe guverne au căutat în mod tradiţional să oprească migrarea în oraşele mari printr-o serie de politici care s-au dovedit în mare parte ineficiente. În schimb, sunt necesare politicile şi strategiile pentru adaptarea la creşterea urbană viitoare. Acestea trebuie să includă dezvoltarea adecvată a infrastructurii, asigurarea accesului la educaţia de bază şi la formarea profesională, sănătate, creşterea forţei de muncă remunerată, în special în rândul tinerilor, astfel încât ţările să poată beneficia de avantajele economiilor pe o scară şi mai mare şi să minimizeze efectele negative asupra mediului şi creşterii urbanizării.

Mai mult decât atât, politicile care facilitează reducerea fertilităţii prin garantarea accesului cuplurilor la contraceptive moderne, combinate cu eforturile concertate de îmbunătăţire a învăţământului şi a perspectivelor de angajare pentru tinerele fete şi femei, pot contribui la moderarea creşterii numărului de locuitori din mediul urban, făcând astfel mai uşor pentru ţările în curs de dezvoltare să se adapteze la transformările asociate cu urbanizarea în creştere. Oraşele de multe ori serveau drept motoare ale creşterii economice, fiind astfel vitale pentru dezvoltarea socio-economică a unei naţiuni.

Guvernul chinez a declarat anul trecut că începe un nou război cu sărăcia, anunţând o strategie ambiţioasă de a transfera o mare parte a populaţiei din China din zona rurală în cea urbană. Se speră că abordarea va conduce la standarde mai ridicate de viaţă ale populaţiei sărace rurale şi sporirea consumului intern. Restricţiile anterioare cu privire la migraţia internă au creat o populaţie de migranţi ilegali în mai multe oraşe din China, fără acces la serviciile statale. Acest fapt a fost citat ca o sursă de instabilitate socială şi a servit pentru a evidenţia distribuţia inegală a beneficiilor din creşterea economică a Chinei. Liderii chinezi trebuie să asigure aprovizionarea adecvată cu alimente a populaţiei urbane în creştere, promovând simultan depopularea rurală - o jonglerie dificilă având în vedere scopul exprimat adesea de a asigura auto-suficienţa naţională în producţia de alimente.

Într-o altă schimbare majoră de politică a populaţiei, China a anunţat, de asemenea, în 2013, că, după 30 de ani, a revizuit politica unui singur copil. Noua politică permite cuplurilor să aibă doi copii în cazul în care unul dintre soţi este unicul copil al părinţilor săi. Cu toate acestea, ajustarea politicii se aşteaptă să aibă doar un impact marginal asupra populaţiei din China.

În anii următori, guvernele şi comunitatea internaţională trebuie să abordeze consecinţele dinamicii populaţiei.

Aceste tendinţe ale populaţiei, prezintă provocări pentru toate societăţile secolului 21, cum ar fi participarea redusă a forţei de muncă, în special în rândul tinerilor, emanciparea limitată a femeii, degradarea mediului, insuficienţa hranei şi a apei, urbanizarea rapidă, insuficienţa locuinţelor, a educaţiei şi îngrijirii medicale, politici de imigrare restrictive, strămutare forţată şi falimentul statelor. O bună planificare ar putea reduce costurile investiţiilor neprevăzute de securitate şi ajutor în caz de dezastru pentru crizele inevitabile viitoare.

Barry Mirkin este consultant pe probleme de populaţie, după pensionarea sa în 2009 din United Nations Population Division. El a lucrat 35 de ani la ONU, în New York şi în străinătate, în domeniul populaţiei şi dezvoltării. © 2014 Centrul Whitney şi Betty MacMillan Pentru Studii Internaţionale şi locale de la Yale.

Opiniile exprimate în acest articol sunt opiniile autorului (autorilor) şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Epoch Times.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor