[The New York Times] Analiză: 9 Mai - ziua în care două Europe se confruntă pentru gloria sau ruşinea războiului

În trecut, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a folosit de sărbătorirea anuală a victoriei sovietice asupra naziştilor din 1945 pentru a consolida militarizarea constantă a societăţii ruse, pentru a lăuda valorile patriotismului eroic şi pentru a pune în contrast spiritul războinic al Rusiei cu ceea ce el consideră a fi "decadenţa morală a Occidentului", se arată într-o analiză publicată de The New York Times .

Anul acesta, el va încerca fără îndoială să conjure "victoria" din distrugerile fără discernământ pe care le-a provocat în Ucraina, şi va căuta o justificare pentru un război care a mers mult mai puţin bine decât se aştepta împotriva unei aşa-zise ameninţări "naziste" susţinute de Occident la Kiev, ameninţare pe care el singur a inventat-o.

În timp ce el face acest lucru, ziua de 9 mai va fi marcată altfel în Europa de Vest. Preşedintele Emmanuel Macron va saluta Ziua Europei la Berlin şi la Strasbourg, sediul Parlamentului European, expunând viziunea sa ambiţioasă a unei Uniuni Europene cu 27 de naţiuni, obligată acum să treacă dincolo de simpla dificultate economică pentru a deveni o putere mondială federală şi mai puternică.

"Va fi un efect de ecran divizat. Pe un ecran, o paradă militară magnifică a Moscovei, pe celălalt ceva mai greoi şi mai lent, dar poate că noi, în Uniunea Europeană, ar trebui să sărbătorim faptul că nu avem un dictator care să facă legea", a declarat Nicole Bacharan, analist francez de politică externă.

Două Europe se confruntă acum pe un continent unde, pentru Rusia lui Putin, înfrângerea Germaniei naziste în "Marele Război Patriotic" consacră sacralitatea şi gloria războiului, în timp ce la Paris şi Berlin simbolizează imperativul păcii.

Confruntarea este între viziunile lumii din secolul al XIX-lea şi secolul al XXI-lea, cu consecinţe potenţiale pe care secolul al XX-lea le-a ilustrat la Verdun, Hiroşima şi în alte locuri. Războiul lui Putin în Ucraina a demonstrat că riscul marilor conflagraţii nu a fost consemnat în trecut.

De la Alep-ul aplatizat din Siria până la Azovstal-ul asediat, oţelăria care este ultimul avanpost de rezistenţă în ruinele oraşului Mariupol din estul Ucrainei, mesajul său a fost consecvent: forţa militară este eficientă în schimbarea realităţii geostrategice în favoarea Rusiei.

Citând un proverb rusesc, Putin declara în 2014 că "pentru comunitate, chiar şi moartea este frumoasă", o trăsătură care explică "eroismul de masă al naţiunii în conflictele militare". El a pus în contrast "adevărurile morale superioare" urmărite de poporul rus cu convingerea din Occident că tot ceea ce contează este succesul economic.

Desigur, acest lucru înseamnă să interpretăm greşit raţionamentul şi angajamentul îndelungat al Europei faţă de integrare, întreprins nu doar pentru a urmări prosperitatea, ci şi pentru a asigura pacea prin aceasta.

La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez de Externe, propunea fuzionarea producţiei de oţel franceze şi germane, astfel încât "orice război între Franţa şi Germania să devină nu doar de neconceput, ci şi imposibil din punct de vedere material". Astfel a fost plantată sămânţa unei Europe fără frontiere, cu o monedă unică, iar sinuciderile repetitive ale continentului au luat sfârşit.

Aceasta este aniversare pe care Macron o va recunoaşte luni, într-o Europa în care imnurile la vărsarea de sânge sunt evitate.

Dar Putin, după 22 de ani la putere, care l-au condus la un resentiment înăbuşitor faţă de Occident, este convins că preşedintele francez, şi întreaga Europa ar trebui să recunoască altceva: imensul sacrificiu sovietic, care a implicat moartea a 27 de milioane dintre cetăţenii săi, care a salvat Europa de nazism.

"Poporul nostru a fost singur, singur pe drumul dificil, eroic şi sacrificat al victoriei" asupra fascismului, a declarat anul trecut liderul de la Kremlin.

"Putin crede că Europa este nerecunoscătoare şi că, dacă Uniunea Europeană a fost construită, a fost doar prin sacrificiul rusesc. Şi este total dispreţuitor faţă de ideea că acest comerţ poate aduce pacea între naţiuni", a declarat Michel Eltchaninoff, autorul francez al cărţii "Inside the Mind of Vladimir Putin".

Bineînţeles, tocmai despre asta este vorba într-o Uniune Europeană de 450 de milioane de cetăţeni, cu o economie de peste 17 trilioane de dolari. Ca alternativă, domnul Putin a oferit Uniunea sa eurasiatică unor ţări precum Ucraina, dar Bielorusia ca model este greu de vândut dacă Berlinul şi Barcelona sunt pe masă.

Magnetismul succesului democratic european, oricare ar fi defectele lui, pare mai ameninţător pentru Putin decât NATO, deoarece sfidează cleptocraţia autocratică pe care acesta a construit-o în jurul unei reţele de oligarhi care îi sunt datori. De aici şi reacţia sa violentă la asocierea Ucrainei cu Uniunea Europeană şi oroarea sa faţă de steagul UE drapat pe faţada Ministerului de Externe ucrainean în 2014, după ce ţara l-a alungat pe preşedintele corupt şi slugarnic al lui Putin, Viktor F. Ianukovici.

Încă de la începutul invaziei ruseşti din 24 februarie, a fost clar că Putin nu este în război doar pentru a restabili imperiul Moscovei prin subjugarea sau dezmembrarea Ucrainei. El este, de asemenea, în război împotriva Statelor Unite şi a aliaţilor săi europeni, pe care a ajuns să-i considere "agenţi fără Dumnezeu", a căror umilire a Rusiei la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 nu poate fi niciodată iertată.

Acest război mai larg promite să fie unul lung, obligând Europa să restabilească cel puţin o parte din atenţia militară pe care a evitat-o în mare parte în cele peste trei decenii de la sfârşitul Războiului Rece.

"Întregul aşa-numit bloc occidental format de Statele Unite după chipul şi asemănarea sa este, în întregime, acelaşi 'imperiu al minciunii'", a declarat Putin în discursul său, în care a anunţat un război pentru a "denazifica" Ucraina, un stat cu un lider evreu.

La un moment dat, în lunga sa domnie, Vladimir Putin era pregătit să recunoască crimele militare sovietice. În calitate de prim-ministru, el a vizitat Pădurea Katyn în 2010 pentru a comemora uciderea acolo de catre sovietici a mii de ofiţeri polonezi la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

El a denunţat "minciunile cinice" care au ascuns adevărul despre măcelul de la Katyn şi a declarat că "nu există nicio justificare pentru aceste crime" ale unui "regim totalitar".

"Ar trebui să ne întâlnim unul cu celălalt la jumătatea drumului, realizând că este imposibil să trăim doar în trecut", spunea Putin la vremea aceea.

Dar în Europa, după mai mult de 10 ani, un compromis "la jumătatea drumului" între militarismul rusesc ridicat la intensitate mistică, cvasi-religioasă şi "pacea prin unire" franco-germană pare aproape de neconceput.

Vladimir Putin l-a ridicat din nou pe Stalin la statutul de erou. Departe de a recunoaşte oricare dintre crimele sale, la Katyn sau în altă parte, el a reconstituit Armata Roşie ca ţesut conjunctiv al noii Rusii expansioniste.

În fiecare an, de Ziua Victoriei, cetăţenii ruşi defilează purtând fotografii ale înaintaşilor eroi, într-un spectacol cunoscut sub numele de "regimentul nemuritor". Ocazional, Putin, al cărui tată a fost grav rănit în război, li s-a alăturat. De data aceasta, se stabileşte o legătură directă între războiul împotriva lui Hitler şi actualul război împotriva "naziştilor" fictivi de la Kiev.

Ziua Victoriei

Preşedintele Volodimir Zelenski a cerut cetăţenilor să respecte starea de asediu în faţa ameninţării tot mai mari a atacurilor ruseşti. Oficialii din ţară se tem că preşedintele Vladimir V. Putin s-ar putea folosi de sărbătoarea rusă de Ziua Victoriei, pe 9 mai, pentru a intensifica luptele şi a transforma ceea ce el numeşte o "operaţiune militară specială" în Ucraina într-un război explicit şi total.

În Mariupol, oficialii ruşi şi ucraineni au declarat că toate femeile, copiii şi persoanele în vârstă care au fost blocate timp de săptămâni în uzina siderurgică Azovstal asediată din oraşul aflat în ruină au fost evacuate, după zile de eforturi care au început şi s-au oprit pentru a scoate şi ultimii civili.

Un iaht confiscat. După săptămâni de investigaţii, autorităţile italiene au anunţat că au pus sechestru pe un superiaht de aproape 700 de milioane de dolari, afirmând că nava aparţinea unui individ care ameninţa securitatea internaţională şi independenţa Ucrainei. Potrivit oficialilor americani, proprietarul este un apropiat al domnului Putin.

O declaraţie a ONU. În prima sa acţiune unanimă cu privire la războiul din Ucraina, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o declaraţie în care îşi exprimă "profunda îngrijorare" cu privire la conflict şi "sprijinul ferm" pentru eforturile diplomatice ale secretarului general al ONU de a găsi o soluţie paşnică. Textul adoptat pare să fi evitat veto-ul Rusiei prin faptul că s-a referit la conflict ca fiind "dispute" şi nu "război".

În faţa acestei flăcări de naţionalism militarist din partea unei puteri nucleare, ce are Uniunea Europeană pentru a-l contracara pe dl Putin? Ce magnetism are ziua sa de 9 mai?

Războiul din Ucraina a galvanizat Europa. În general, aceasta priveşte cu urgenţă aducerea Ucrainei, Georgiei şi Moldovei în Uniunea Europeană. Se înmulţesc apelurile pentru o accelerare a procesului decizional în materie de politică externă şi de apărare. Mario Draghi, prim-ministrul italian, a cerut luna aceasta "federalism pragmatic" în domeniul apărării şi în alte domenii.

Federalismul, un cuvânt asociat cu ideea unor State Unite ale Europei, eventual sub un guvern federal de un anumit tip, sugerează accelerarea unităţii europene în moduri care au părut de neconceput timp de mulţi ani.

"Trebuie să depăşim acest principiu al unanimităţii, care duce la o logică a vetourilor încrucişate, şi să ne îndreptăm spre decizii luate cu majoritate calificată. Protejarea Ucrainei înseamnă să ne protejăm pe noi înşine şi proiectul de securitate şi democraţie pe care l-am construit împreună timp de 70 de an", a declarat Draghi, făcând aluzie la o procedură care ar permite aprobarea odată ce este atins un anumit prag de susţinere.

Guvernul de coaliţie al Germaniei, condus de cancelarul Olaf Scholz, susţine votul majoritar în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare, însă Franţa este mai ezitantă.

Agresiunea rusă a făcut ca Polonia să se orienteze spre susţinerea consolidării uniunii. Înfrângerea de către Macron a lui Marine Le Pen, naţionalistul prieten al lui Putin, în alegerile prezidenţiale de luna trecută, l-a izolat pe liderul ungar iliberal, Viktor Orban, în conivenţa sa cu Rusia. Uniunea Europeană, mereu certăreaţă, pare hotărâtă să se transforme.

"Este o coincidenţă spectaculoasă de date. Ce este mai real? Puterea Rusiei şi Mariupolul distrus sau viaţa europeană normală de la Strasbourg? Va trebui să ne luptăm ca naiba pentru a o opri, ca şi cum viitorul nostru este în joc", a declarat Dominique Moisi, un politolog francez, despre ziua de 9 mai.

Macron a fost principalul susţinător al unei Europe suverane, suficient de independentă pentru a pretinde "autonomie strategică" şi susţinută de consolidarea puterii militare europene alături şi în coordonare cu NATO.

Pare sigur că presedintele francez va folosi ziua de 9 mai pentru a elabora această viziune şi pentru a clarifica contrastul dintre modelul de război al domnului Putin şi magnetul european de pace pe care Schuman l-a pus în mişcare acum 72 de ani.

În acelaşi timp însă, Macron consideră că nu există alternativă la negocierea cu Putin.

În urmă cu trei ani, el l-a invitat pe Putin la reşedinţa prezidenţială de vară de la Bregancon şi a declarat că "Rusia este europeană, foarte profundă şi noi credem în această Europa care se întinde de la Lisabona la Vladivostok".

Războiul din Ucraina a zdruncinat, dacă nu a desfiinţat această idee.

"Macron ştie că Ucraina nu poate rezista fără Statele Unite. Nu poţi construi Europa ca o putere fără America, deoarece pierzi jumătate dintre europeni dacă încerci. Unitatea Occidentului este cheia unităţii Europei", a spus Moisi.

Indiferent ce declară Putin pe 9 mai, această unitate s-a dovedit eficientă în apărarea Ucrainei şi în rănirea Rusiei. Secretarul american al Apărării, Lloyd J. Austin III, doreşte să vadă Rusia slăbită permanent, "în măsura în care nu mai poate face genul de lucruri pe care le-a făcut prin invadarea Ucrainei".

Acest lucru nu se va întâmpla peste noapte şi implică riscuri evidente.

În "First Person", autobiografia pe care a publicat-o în urmă cu mai bine de 20 de ani, Vladimir Putin a descris cum a încolţit un şobolan în clădirea sa de apartamente dărăpănată din Sankt Petersburg, pe când era copil.

"Aşa că s-a întors şi a sărit pe mine. M-a surprins şi mi-a fost foarte frică. M-a urmărit, sărind pe scări. Pe acea scară am înţeles o dată pentru totdeauna ce înseamnă să fii încolţit", a scris Putin.

Dacă, aşa cum pare a fi, povestea şobolanului este un indiciu al convingerilor omului care controlează acum arsenalul nuclear al Rusiei, atunci atacul direct, chiar nesăbuit, este răspunsul lui Putin atunci când se simte încolţit.