Ucraina demonstrează că modelul 'revoluţiei colorate' nu mai este valabil

Vedere generală a Parlamentului ucrainean.
Vedere generală a Parlamentului ucrainean. (SERGEI SUPINSKY / AFP / Getty Images)

Parlamentul ucrainean a adoptat recent o lege inspirată din precedentele ruseşti care combat demonstraţiile, folosind un limbaj destul de cuprinzător pentru ca legea să poată fi aplicată aproape pentru orice manifestaţie.

Potrivit noilor legi, 'calomnia' este considerată infracţiune, ceea ce ar putea însemna orice critică la adresa guvernului. Legile cer ca membrii oricărei organizaţii cu finanţare străină, între care şi Biserica Catolică, să fie înregistraţi ca 'agenţi străini', adică spioni. Aceste legi au fost adoptate noaptea şi deputaţii nici nu le-au discutat, iar în unele cazuri nici măcar nu le-au citit, comentează ediţia online a cotidianului american Washington Post.

În câteva zile, centrul capitalei Kiev a devenit o zonă de război. Bărbaţi cu bastoane au folosit gaze lacrimogene pentru îndepărtarea protestatarilor care au demonstrat din noiembrie împotriva corupţiei şi a influenţei ruse. Preoţii au rostit rugăciuni în faţa baricadelor; autobuzele au ars în zăpadă. Poliţia a împuşcat oamenii cu gloanţe din cauciuc, după care au tras cu gloanţe adevărate, relatează sursa citată. Până în prezent, au fost înregistraţi cinci morţi.

Oricine s-a aflat la faţa locului, săptămâna trecută, a primit un mesaj pe telefon: 'Stimate client, eşti înregistrat ca participant la tulburări în masă'.

Aceste evenimente sunt atât de dure şi atât de diferite faţă de aşteptări, încât ar putea duce la abandonarea imediată a iluziilor întreţinute mult timp în legătură cu această parte a lumii. În primul şi-n primul rând, este timpul să se renunţe la mitul 'revoluţiilor colorate': Credinţa că manifestanţi paşnici, ajutaţi de o mică parte a media occidentale, se vor revolta în cele din urmă şi vor îndepărta fără violenţă oligarhiile corupte care au condus în majoritatea din fostele ţări sovietice din 1991. Istoria Ucrainei, de la Revoluţia portocalie din 2004 şi până acum, a dovedit că această credinţă este falsă.

De fapt, oligarhii corupţi, susţinuţi de bani ruseşti şi de tehnologie politică rusească, sunt mai puternici decât s-ar fi aşteptat cineva. Au bani să mituiască un parlament şi au cinismul de a revitaliza vechea tehnică sovietică a violenţei selective: una sau două crime sunt suficiente pentru a speria câteva mii de demonstranţi; una sau două arestări ajung pentru a le reaminti oamenilor de afaceri cine-i şeful. Au învăţat să manipuleze mass media (aşa cum fac şi ruşii), să-şi înmulţească banii în instituţii financiare occidentale (la fel cum fac şi ruşii), ba chiar să trimită SMS-uri ameninţătoare. Au scris o poveste alternativă, bine argumentată, bine finanţată, despre declinul economic şi despre decadenţa culturală a Occidentului.

Istoria recentă a Ucrainei ar trebui să ne facă să renunţăm la un alt mit: ideea că prevalează o oarecare ordine din perioada de după războiul rece în Europa şi că SUA sunt o parte importantă din aceasta. Este adevărat că liderii UE s-au implicat în Ucraina timp de câţiva ani la multe niveluri - prezidenţial, ministerial, birocratic - într-un efort de a crea o relaţie mai amplă. Este la fel de adevărat că efortul lor a eşuat, după o campanie rusească concertată de boicotare comercială, ameninţări militare voalate, cazuri de mită masivă (un preţ mai redus la gaz) şi un efort imens de propagandă menit să-i facă pe ucraineni să creadă că 'Europa' ar fi un lucru rău pentru ei, comentează publicaţia americană.

Între timp, răspunsul SUA a fost neglijabil. După ce negocierile cu europenii au eşuat, administraţia Obama a trimis un adjunct al secretarului de stat ca să împartă prăjiturele manifestanţilor de la Kiev. Acum administraţia SUA spune că ar putea să nu le mai acorde viză câtorva lideri ucraineni. O astfel de politică ar putea face câteva persoane de la Washington să simtă mai bine, dar totodată îi va împinge pe ucraineni direct în braţele ruşilor. Cum ar spune un diplomat canadian: 'Este ca atunci când priveşti un meci de hochei cu o singură echipă pe gheaţă'.

Există şi un scenariu pentru cel mai puţin grav caz, dar cere mai multă răbdare decât are oricine şi mai multă gândire decât este dispus aproape oricine. Ceea ce are nevoie Ucraina acum este un schimb cultural mai lent, mai profund condus de ucraineni care doresc să trăiască într-un stat mai puţin corupt.

Va lua ceva vreme până ce aceste noi adevăruri să fie asimilate, însă odată ce ucrainenii realizează că idealul revoluţiei colorate a murit şi că Occidentul nu are instrumentele necesare pentru a-l resuscita, ar putea apărea şi consecinţele. Până la urmă, dacă demonstraţiile paşnice nu au succes, unii ar putea ajunge la concluzia logică potrivit căreia este timpul să se recurgă la violenţă. De altfel, ucrainenii au format mişcări de rezistenţă violente de mai multe ori în trecut. Este chiar posibil ca guvernul ucrainean să-şi dorească acest lucru, dat fiind că astfel opoziţia ucraineană ar căpăta un caracter ilegitim.

Mai există un scenariu, mai puţin apocaliptic, dar pentru aceasta este nevoie de mai multă răbdare decât există în acest moment şi de mai multă judecată decât cea existentă în prezent. Ucraina are nevoie acum de o schimbare culturală mai lentă, mai profundă, impulsionată de ucraineni care vor să trăiască într-un stat mai puţin corupt. Ucrainenii trebuie să creeze instituţii alternative puternice, precum mass media, sindicate sau şcoli, precum şi organizaţii politice. Ucrainenii trebuie să-i convingă pe oamenii lor de afaceri să schimbe climatul. Trebuie să înfiinţeze companii care refuză să facă acelaşi tip de 'afaceri ca de obicei'.

În acelaşi timp, europenii şi americanii trebuie să înceteze să faciliteze corupţia, fie ea ucraineană sau rusească. A sosit momentul să luăm în serios ameninţările serioase, scrie The Washington Post, care explică faptul că unui boicot comercial trebuie să i se răspundă tot cu un boicot comercial, iar propaganda mincinoasă nu trebuie să rămână fără răspuns. Dacă vrem să folosim sancţiuni, trebuie să facem uz de sancţiuni economice reale şi să-i vizăm pe adevăraţii vinovaţi, atât la Moscova, cât şi la Kiev. Dar înainte de toate, trebuie să fim sinceri în ceea ce priveşte amploarea acestui eşec legat de Ucraina, contextul regional al problemei şi slăbiciunea profundă a politicilor noastre în trecut. Sloganurile nu mai sunt suficiente. Este timpul să ne întoarcem pe gheaţă, conchide The Washington Post.