Un băieţel de patru ani îşi aminteşte timpul petrecut într-o altă viaţă de la Hollywood

Un copil şi mama sa în parc.
Un copil şi mama sa în parc. (Shuttershock.)

Universul este plin de mistere care contestă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia "Dincolo de Ştiinţă", Epoch Times colectează poveşti despre aceste fenomene ciudate pentru a stimula imaginaţia şi pentru a lasa liberă calea către posibilităţi ce nu au fost visate în trecut. Sunt adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Când avea patru ani, Ryan a început să vorbească despre întoarcerea acasă, la Hollywood. De multe ori, el regiza filme imaginare, strigând ”Acţiune!”.

Părinţi săi n-au dat prea multă importanţă vorbelor unui copil mic, înainte ca acesta să înceapă să aibă coşmaruri. ”Se trezea apăsându-şi mâna pe piept şi spunând că nu putea să respire. Spunea că se afla la Hollywood atunci când inima sa a explodat”, a notat doctorul Jim Tucker, un cercetător specialist în cazuri de reîncarnare, în cartea sa ”Reîntoarcerea la viaţă: Cazurile extraordinare ale copiilor care îşi amintesc vieţile trecute”. Dr. Tucker este, de asemenea, profesor de psihiatrie şi ştiinţe neurocomportamentale la Universitatea Virginia şi director al Child and Family Psychiatry Clinic.

Mama lui Ryan, Cyndi, l-a contactat pe Dr. Tucker, căutând o metodă de a atenua problemele băieţelului său. Ea nu era tipul de persoană care să creadă în reîncarnare; fusese crescută în religia baptistă iar soţul ei era fiul unui lider local al bisericii. Dar fiul său a continuat să vorbească despre cealaltă viaţă, şi o altă familie din Hollywood le-a sărit în ajutor pentru a cauta tot ceea ce ar putea fi găsit cu privire la acest subiect. Ryan începea deseori să plângă şi să-i ceară mamei lui să-l ducă acasă la familia sa din Hollywood.

Într-o zi, Cyndi a luat de la bibliotecă câteva cărţi despre Hollywood pentru a vedea dacă Ryan îşi va aminti ceva. Într-una din cărţi, o poză din filmul ”Night After Night”, din 1932, a declanşat o succesiune de amintiri ce au fost verificate ulterior.

Copilul a spus că era prieten cu un actor din film, care era cowboy şi, de asemenea, actor în reclamele pentru ţigări. Gordon Nance era unul dintre actorii acestui film; el a jucat în filme western şi a reprezentat marca de ţigări Viceroy.

Ryan a arătat cu degetul către bărbatul din fotografie şi a spus: ”Hei, mama, acela este George. Am făcut o fotografie împreună. Şi mama, acel tip sunt eu. M-am găsit pe mine”.

Bărbatul identificat de Ryan ca fiind George purta, într-adevăr, numele de George Raft. Fusese actor principal în filmele cu gangsteri din anii 1930 şi 1940. Bărbatul identificat de Ryan ca fiind el însuşi nu avea numele menţionat în carte, dar doctorului Tucker a ajutat familia băiatului să descopere identitatea bărbatului: Marty Martyn.

Martyn avea un rol minor în film. Ryan şi-a amintit o scenă din film care implica un dulap plin cu arme. Filmul conţinea o astfel de scenă.

El şi-a amintit şi alte detalii despre viaţa lui Martyn – culoarea maşinii sale şi a maşinii soţiei sale, părul castaniu şi ondulat al mamei sale, o soră cu trei ani mai tânără decât el, părul prins în coadă al fiicei sale, timpul petrecut dansând tap pe Broadway. Ryan i-a cerut odată mamei sale o băutură ”Tru Ade”, înainte să se corecteze şi să spună ”Dr. Pepper”. S-a aflat apoi că ”Tru Ade” era o băutură fără alcool comercializată între anii 1940–1970, cu mult înainte ca Ryan să se fi născut.

Apoi copilul a văzut o fotografie cu Marilyn Monroe, numind-o ”acea doamnă Mary”. A început să povestească cum a încercat să vorbească cu ea la petrecere dar ”acei tipi de la studio” l-au lovit. Nu l-au lăsat să se apropie îndeajuns încât să vorbească cu ea. Când a văzut o fotografie cu Rita Hayworth, băiatul a spus că ea obişnuia să facă sticlele de Coke să plutească.

Nostalgia şi dorul însoţeau episoadele când copilul vorbea despre stilul de viaţă de la Hollywood şi despre călătoriile prin lume, valsurile de pe vapor cu doamne drăguţe şi alte amintiri sclipitoare. Odată, chiar a spus: ”Nu pot trăi în aceste condiţii. Casa mea anterioară era mult mai bună”.

Testând amintirile mai departe

Predecesorul lui Tucker de la Universitatea Virginia, răposatul Ian Stevenson, a efectuat multe teste în cazuri asemănătoare, cu copii din Asia care îşi aminteau vieţile trecute. Tucker s-a concentrat, în special, pe cazurile din America. În timp ce familiile asiatice au o cultură în care se crede în reîncarnare, familiile americane nu cred în acest lucru.

”În cazurile asiatice, familiile efectuau deseori teste informale, care erau complet necontrolate”, nota Tucker. ”Aşa cum Ian preciza, testele au loc deseori cu o mulţime de persoane în jur. Cineva pune o întrebare principală precum: ”Îţi vezi soţia aici?”. Cum toată lumea se uită nerăbdătore la văduva persoanei decedate, copilul poate cu greu eşua atunci când arată spre persoana corectă”.

Doctorul Tucker i-a arătat lui Ryan patru fotografii cu femei, dintre care numai una îi era cunoscută lui Martyn: soţia sa. Ryan nu şi-a manifestat interesul pentru celelalte fotografii, şi a arătat spre fotografia soţiei lui Martyn, spunând că ea îi era familiară.

I-a arătat, apoi, fotografiile a patru bărbaţi. Ryan a arătat către unul dintre ei şi a exclamat: ”Acela este senatorul Five”. Ryan a spus că s-a întâlnit cu senatorul în New York. Aceea era o fotografie a senatorului Ives (Tucker spune că băiatul ar fi putut încurca ”Ives şi Five), care era un senator al oraşului New York, între anii 1940 şi 1950. Din cei patru, Martyn l-a recunoscut doar pe Ives.

Dr. Tucker i-a oferit lui Ryan patru nume pe care să le citească (Ryan avea şase ani la acea perioadă, şi putea citi numele): John Johnson, Willie Wilson, Marty Martyn, şi Robert Robertson. Ryan a ales Marty Martyn. Tucker a mai efectuat câteva teste asemănătoare.

Întâlnindu-se cu fiica lui Martyn

Uneori, întâlnirea cu familia din viaţa trecută îi poate ajuta pe aceşti copii să renunţe la viaţa trecută şi la suferinţa asociată acesteia. Dr. Tucker spune că: ”Amintirile copiilor devin verificate, iar ei văd, de asemenea, că lucrurile s-au schimbat”.

Chiar dacă Ryan şi-a exprimat un dor intens pentru ceea ce îşi amintea a fi viaţa sa trecută, la un moment dat, acesta a exclamat: ”Vreau doar să fiu eu, nu vechiul eu”. Când se pregătea să se întâlnească cu fiica lui Martyn şi i-au spus ce vârstă avea, acesta s-a enervat. ”A îmbătrânit. De ce nu m-a aşteptat şi pe mine?”.

În timpul întâlnirii, copilul Ryan a fost rezervat. Mai târziu a spus: ”Aceeaşi faţă, dar ea nu m-a aşteptat. S-a schimbat; atitudinea ei s-a schimbat. Nu vreau să mă întorc. Vreau să păstrez pentru totdeauna această familie”.

Amintirile lui Ryan din perioada intrauterină

Mai bizar, conform mărturiilor, puştiul de patru ani avea amintiri ale perioadei intrauterine.

Mama sa, Cyndi, îşi dorea o fată. Soţul ei avea deja doi copii şi ei au decis să mai aibă, doar încă unul. Copilul Ryan a întrebat-o, într-o zi, pe mama sa, de ce credea că el va fi fată iar Cyndi l-a întrebat cum de ştia că ea îşi dorea să nască o fată. El a răspuns că nu i-a spus nimeni, ci a văzut asta din ceruri.

”Doctorul a făcut un test şi ţi-a spus că sunt băiat. Te-ai enervat şi i-ai spus că greşeşte. Erai, pur şi simplu, sigură că eu voi fi fată. Mami, era ziua de naştere a tatei, te-ai dus la un restaurant să mănânci şi ai plâns foarte mult timp.”

Amănuntele se întâmplaseră în realitate, conform mărturiei mamei sale, Cyndi, care se declara incapabilă să înţeleagă de unde ştia copilul toate detaliile şi nici cu cine ar fi putut să le vorbească, pentru ca Ryan să fi auzit conversaţia din întâmplare.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Societate, cultură