Un bărbat supravieţuieşte 96 de ore pe o insulă subtropicală fără apă potabilă. Cum a reuşit?

Un expert în natură, care s-a retras pe o insulă subtropicală pentru un "experiment de supravieţuire" de câteva zile în 2013, a revenit pe aceeaşi insulă după 10 ani. De data aceasta, el a reuşit să reziste 96 de ore fără apă proaspătă şi cu foarte puţină hrană, apelând la înţelepciunea unor vremuri mai simple pentru a rămâne în viaţă.

Chad Zuber, în vârstă de 50 de ani, este tatăl a trei copii şi locuieşte în Los Angeles, California. El a renunţat să profeseze o "meserie normală" şi, datorită pasiunii lui pentru natură, s-a concentrat pe abilităţile de supravieţuire, împărtăşindu-şi aventurile pe canalul YouTube. În 2013, el a călătorit pe mica insulă Isla Culebra, în largul coastei de est a Puerto Rico - despre care crede că este cea mai puţin dezvoltată dintre toate insulele din Caraibe -, pentru a testa dacă abilităţile sale naturale sunt suficiente pentru a-l ţine în viaţă.

2013: "Suferinţă severă, deshidratare"

"Încă de când eram copil, mi-a plăcut întotdeauna să ies în natură", a declarat Chad Zuber pentru The Epoch Times. "Îmi plăcea să explorez şi să descopăr, aşa cum fac majoritatea copiilor, iar acest lucru nu a dispărut niciodată cu adevărat."

"Anul 2013 a fost foarte dificil, au existat mai multe situaţii în care puteam să mor... şi am experimentat suferinţe grave provocate de deshidratare."

Zuber crede că factorul numărul unu în experimentul lui pe insulă a fost lipsa de experienţă de la acea vreme.

"Nu ştiam de câtă apă aveam nevoie", a spus el. "Nu cunoşteam toate sursele de apă care existau acolo. Erau nuci de cocos şi beam apa din ele când le găseam".

Şi când nu mai găsea nuci de cocos, a început să bea apă de ploaie.

Într-un moment de disperare, Zuber a jupuit odată chiar şi un cactus şi a mâncat pulpa.

"Avea un gust asemănător cu cel al unui castravete şi avea multă apă în el", a afirmat acesta. "M-am simţit imediat revigorat. ... Mi-am asumat un risc pentru că eram disperat şi a funcţionat!"

În ciuda tuturor provocărilor, Chad Zuber crede că a învăţat multe din această experienţă.

La zece ani de la experienţa sa riscantă pe insulă, Zuber a revenit în acelaşi loc în luna aprilie a acestui an, de data aceasta având mai multe cunoştinţe şi experienţă la activ. Dornic să fie "câteva zile deconectat", el s-a îndreptat spre Isla Culebra şi a supravieţuit singur 96 de ore, adică patru zile, pe coasta denivelată a insulei.

2023: "Modul de supravieţuire"

Zuber a ales o zonă a insulei locuită cândva de poporul Taino, care trăia din pescuit şi agricultură. După ce a evitat sezonul uraganelor, a petrecut patru zile la temperaturi cuprinse între 21 şi 26 de grade Celsius (70 şi 80 de grade Fahrenheit), cu soare constant şi puţină ploaie.

"Ştiam că prioritatea numărul unu va fi apa", a spus el. "De aceea m-am dus pe acea plajă. Aveam o rezervă continuă de nuci de cocos, dar a trebuit să mă caţăr în copaci pentru a le culege şi asta necesita multă energie".

Fiindcă era foarte cald, Zuber avea nevoie de multă apă şi obişnuia să consume zece nuci de cocos pe zi.

"A doua mea prioritate a fost mâncarea", a povestit el. "Poţi consuma nuci de cocos, ceea ce este bine, nu prea cresc fructe acolo. ... Am adus o undiţă şi m-am gândit că va fi mult mai uşor dacă voi pescui."

Cu toate acestea, el a fost dezamăgit de faptul că a prins doar un singur peşte în timpul aventurii sale.

"Dar există şi alte surse de hrană acolo, cum ar fi arici de mare şi licheni; aceştia pot fi smulşi de pe stânci cu un cuţit", a spus el.

În plus, Zuber a adus pe insulă o rezervă suplimentară de hrană sub formă de pemmican - batoane de casă din carne uscată, măcinată, amestecată cu grăsime topită şi înfăşurată în alge marine. A adus opt batoane, care asigură 1.000 de calorii pe zi.

Zuber a explicat că a luat cu el această hrană suplimentară deoarece ştia că va fi ocupat să facă fotografii o perioadă mare şi nu va avea suficient timp pentru a căuta mâncare.

În prezent expert autodidact în supravieţuire, Zuber a adunat materiale pentru a face un adăpost de zi, a făcut un hamac pe care l-a prins între copaci, s-a scăldat zilnic în ocean şi a găsit o platformă pe o stâncă deasupra mării pentru a dormi, unde adia vântul în mod constant şi nu erau insecte care să-l înţepe.

"A trebuit să escaladez o stâncă pentru a ajunge până la locul de campare, iar stânca avea o pantă şi o mulţime de bucăţi se desprindeau", a spus el. "Era posibil să mă rănesc sau să se întâmple un dezastru - aş fi putut uşor să alunec şi să cad de pe acea stâncă şi să mă rănesc, dar eram conştient de situaţie şi am făcut totul cu mare atenţie".

Deoarece Zuber nu prea dormea noaptea, privea mişcarea lunii şi a altor constelaţii. În cele patru zile petrecute acolo, a folosit stelele pe post de ceas.

"Apoi, în fiecare dimineaţă era un răsărit de soare diferit, culorile cerului printre nori fiind superbe. Era atât de minunat!", a spus el.

După patru zile în care a băut apă din nucă de cocos, a dormit puţin şi s-a hrănit cu aproximativ 1.400 de calorii pe zi, Zuber s-a simţit "minunat". Deşi atribuie calităţile vindecătoare naturii, el mai crede şi că organismul uman compensează în perioadele de lipsă.

"Este ceva ce eu numesc 'mod de supravieţuire', cum se întâmplă atunci când ai adrenalină într-o situaţie de urgenţă", a spus el. "Cred că atunci când te confrunţi cu diverse privaţiuni... corpul, organismul tău se adaptează. Este ca şi cum ar trebui să funcţionăm la cel mai înalt nivel în orice moment şi este ceva ce se întâmplă în mod automat. Este o experienţă incredibilă".

Zuber şi-a încheiat experimentul de 96 de ore surclasând cu mult prima experienţă pe insulă şi simţindu-se "foarte bine şi recunoscător" pentru liniştea pe termen lung pe care i-a oferit-o habitatul său temporar.

Apreciaţi lucrurile simple

În copilărie, expertul în supravieţuire a petrecut mult timp la pescuit cu tatăl şi fratele său şi la casa bunicilor săi din apropierea munţilor Sierra Nevada, din sudul Californiei, unde a aflat pentru prima dată că ghindele se pot mânca. Într-o vară, în timpul unei excursii destinate pescuitului în Baja, a observat copiii din satele de pescari alergând şi jucând fotbal desculţi şi a fost impresionat de simplitatea vieţii lor.

Ca adult, a început să alerge desculţ. În timp ce alerga pe trasee, a devenit interesat de plantele sălbatice comestibile şi a început să înveţe mai multe despre modul în care trăiau strămoşii noştri, depinzând de natură pentru a se întreţine.

"Am învăţat mai ales din cărţi, un pic din videoclipuri şi foarte mult din experimente", a declarat el pentru The Epoch Times. "Este uimitor cât de vulnerabili suntem şi nu ne gândim cu adevărat la acest lucru în mare parte şi pentru că trăim în această societate în care mergem la frigider sau la un supermarket să luăm mâncare şi deschidem un robinet şi avem apă. Pur şi simplu avem totul la îndemână."

Totuşi, atunci când nu le ai pe toate acestea, începi să "apreciezi aceste lucruri simple", a precizat el.

Pentru o "persoană însetată", apa nu se compară nici măcar cu aurul, a spus el. "Poţi să iei o persoană flămândă şi însetată, să-i dai aur şi va muri. Aşa că înveţi pur şi simplu aceste priorităţi şi valoarea acestor lucruri simple".

Pentru Zuber deconectarea de lume şi scufundarea în natură a făcut "lucruri minunate pentru întinerirea corpului şi a minţii". El speră că aventurile sale îi vor încuraja şi pe alţii să "dorească să stea mai mult în natură".

El continuă să realizeze şi să împărtăşească videoclipuri cu aventurile sale, atât ca sursă de venit, cât şi ca modalitate de a intra în contact cu oameni cu păreri similare din întreaga lume. Abilităţi primare are toată lumea, afirmă acesta.

"Când foloseşti abilităţi primare, acest lucru te face mai ingenios sau mai creativ", a punctat el. "Acest lucru poate fi folosit în anumite situaţii din viaţa modernă, cum ar fi poate faptul că ţi se strică maşina ... te ajută să-ţi deschizi mintea la alte posibilităţi, la modul de a rezolva o problemă, de a face faţă unei situaţii."

Pentru orice persoană care se gândeşte să îşi testeze abilităţile în sălbăticie, sfatul lui Zuber este scurt, dar esenţial: alegeţi o zonă climatică potrivită, cunoaşteţi-vă sursele de apă, aduceţi un filtru de apă dacă puteţi, aduceţi hrană suplimentară şi, cel mai important dintre toate, faceţi explorări.