Un câine salvează în mod miraculos viaţa unui băiat după un accident vascular cerebral

Un adolescent care a suferit un accident vascular cerebral spontan a primit ajutorul de care avea nevoie, înainte de a fi prea târziu, datorită câinelui familiei, care i-a alertat pe părinţii adolescentului că ceva nu era în regulă.

Gabriel Tanner, 17 ani, elev în ultimul an la Klein Oak High School şi sportiv în echipa colegiului, locuieşte în Spring, Texas, împreună cu părinţii săi, Amanda şi Daines Tanner. Gabriel are doi fraţi biologici, iar soţii Tanner sunt părinţi adoptivi. Unul dintre cei trei câini ai familiei, Axel, un amestec de Border Collie în vârstă de un an, i-a salvat viaţa lui Gabriel într-o sâmbătă dimineaţa.

"Dumnezeu a intervenit în toate", a declarat Amanda Tanner, pentru The Epoch Times. "Intuiţia pe care a avut-o câinele a fost dincolo de cea ce avem noi, oamenii".

"Totul se prăbuşea"

Obişnuit deja cu dureri de cap puternice, Gabriel a avut o migrenă pe 26 august. Considerând că "era ceva normal", s-a dus la culcare. Apoi, la ora 5 dimineaţa s-a trezit, iar câteva minute mai târziu a avut un atac cerebral.

"Nu sunt sigur ce încercam să caut, dar am încercat să fac ceva", a declarat Gabriel pentru The Epoch Times. "Atunci când mă întorceam în camera mea pentru a mă culca din nou s-a întâmplat accidentul vascular cerebral. Nu mi-am pierdut echilibrul, am căzut pur şi simplu."

"Nu am putut să mă ridic. Am stat acolo vreo două minute... în cele din urmă m-am ridicat şi încercam să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Am simţit că totul se prăbuşeşte peste mine. Nu simţeam nicio durere sau altceva."

Gabriel s-a întors în pat şi a încercat să adoarmă, intenţionând să le povestească părinţilor săi despre experienţa sa ciudată atunci când se vor trezi. Îşi aminteşte că l-a văzut pe Axel, care umbla liber prin casă, în faţa camerei sale.

Amanda Tanner a precizat: "Dormitorul meu şi al soţului meu este la etajul doi, deasupra dormitorului lui Gabriel. În jurul orei 5:45 a.m. Axel m-a trezit. A insistat să mă atingă şi să păşească cu ambele labe pe pieptul meu pentru a se asigura că sunt trează. Am crezut că trebuie să meargă la toaletă. Soţul meu este de obicei cel care se trezeşte devreme, aşa că a coborât la parter să deschidă uşa glisantă pentru a-i da drumul lui Axel, dar Axel nu a ieşit. A rămas în faţa dormitorului lui Gabriel".

Gabriel, auzind zgomote în afara camerei sale, a venit la uşă şi a încercat să vorbească cu tatăl său, dar se bâlbâia. Daines Tanner i-a cerut fiului său să se agaţe cu mâinile pentru a vedea dacă poate avea forţă în ambele şi a ştiut rapid că este o problemă gravă.

"Nici măcar nu ştiam că mă bâlbâiam şi nu-mi mai simţeam braţul după ce am căzut", a spus Gabriel. "Nu puteam să îl ridic, nu puteam să mă prind bine".

Doamna Tanner a confirmat că în acel moment soţul ei a ştiut pur şi simplu că era "ceva grav ".

Un rol crucial

Domnul Tanner a sunat la spitalele locale şi l-a condus apoi pe Gabriel la Memorial Hermann Hospital din Houston, la aproximativ 7 minute de mers cu maşina de acasă, şi a intrat în camera de urgenţă spunând: "Are atac cerebral".

Gabriel a fost transportat cu o ambulanţă la spitalul principal al Memorial Hermann, The Woodlands.

"Spitalul a avut nevoie de câteva teste pentru a stabili că a fost un accident vascular cerebral. Au făcut un RMN şi o ecocardiogramă şi au putut determina că s-a produs o disecţie a peretelui arterei.

"Artera dumneavoastră are straturi ca o ceapă", a spus ea, "iar stratul interior se poate deteriora, limitând fluxul de sânge şi oxigen către creier, ceea ce reprezintă cauza accidentului vascular cerebral. În cazul lui, a fost spontan".

Soţii Tanner ştiau că Axel jucase un rol crucial în transportarea rapidă a fiului lor la spital, lucru cu care a fost de acord şi neurochirurgul lor, Dr. Sabih Effendi.

Dr. Effendi a declarat pentru Today: "Cu cât ar fi trecut mai mult timp fără să ia un anticoagulant, accidentul vascular cerebral ar fi fost din ce în ce mai grav, până în punctul în care ar fi putut rămâne paralizat pe partea dreaptă pentru tot restul vieţii sau nu ar fi putut vorbi deloc. Faptul că a fost găsit mai devreme datorită câinelui... i-a îmbunătăţit semnificativ rezultatul."

"Divinitatea a avut un plan"

Familia Tanner l-a găsit pe Axel când era doar un căţeluş, alături de fraţii săi, după ce a murit mama lor, iar soţii Tanner s-au îndrăgostit după ce l-au întâlnit la organizaţia pentru salvarea animalelor agresate Make a Stand Bully Rescue din Houston, în 2022.

"Era un câine fericit", a spus doamna Tanner. "Întotdeauna a fost foarte intuitiv, ştie că trebuie să aibă grijă de familie. Avem o piscină în curtea din spate; dacă vede că ţipă prea tare copiii în piscină, sare înăuntru pentru a încerca să îi scoată."

Gabriel şi-a petrecut prima săptămână de la accidentul vascular cerebral în secţia de terapie intensivă neurologică de la Memorial Hermann şi după trei zile a început terapia fizică, profesională şi logopedică. În cea de-a doua săptămână a fost transferat la TIRR de la Memorial Hermann, centrul de reabilitare prin terapie intensivă.

"A trebuit să înveţe din nou totul", a spus mama sa. "A trebuit să înveţe din nou cum să meargă şi mecanismele aferente; a trebuit să înveţe din nou cum să mănânce şi mecanismele aferente; a trebuit să înveţe din nou cum să se lege la şireturi."

Când Gabriel se afla la reabilitare, personalul spitalului a adus câini de terapie pentru a-i ajuta pe pacienţi în procesul de recuperare. Amanda Tanner crede că Axel ar putea fi şi el, într-o zi, un câine de terapie.

Gabriel a plecat acasă la exact două săptămâni după accidentul vascular cerebral şi "se descurcă uimitor", deşi "mai are încă multe de făcut" în ceea ce priveşte vorbirea. O schimbare în casa familiei este că Axel doarme acum cu Gabriel.

"Suntem împreună mult mai mult. ... el este mereu în patul meu", a spus adolescentul.

În prima săptămână de când s-a întors acasă, Gabriel şi doi dintre fraţii săi au fost botezaţi la biserică. Doamna Tanner a împărtăşit momentul de bucurie pe Facebook, minunându-se: "Dumnezeu a avut un plan".

Doamna Tanner, contabilă, şi soţul ei, inspector de garanţii, s-au născut amândoi în Brazilia. S-au întâlnit în New Jersey pe când erau doar copii, de 7 şi respectiv 9 ani, când familiile lor s-au mutat în Statele Unite chiar în acelaşi an.

"Am crescut împreună", a spus doamna Tanner. "Obişnuiam să mergem la aceeaşi biserică". După ani de zile, când s-a aflat la spital cu Gabriel, doamna Taner "a văzut şi a simţit atingerea lui Dumnezeu în toate".

"Ştiu că uneori, noi, oamenii, avem tendinţa de a fi atât de concentraţi pe noi înşine încât pierdem sensibilitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu", a spus ea. "[Recuperarea lui Gabriel] este extraordinară, câinele este extraordinar, faptul că noi suntem aproape de un centru medical care are a doua rată bună de reabilitare pentru persoanele care au suferit accidente vasculare cerebrale este extraordinar. Totul este în mâna Lui şi, fără ea, pierdem sensul asupra tuturor lucrurilor."