"USR se va rupe" - Tudor Benga nu se fereşte de cuvinte

Tudor Benga
Tudor Benga

Deputatul Tudor Benga nu s-a ferit de cuvinte atunci când a comentat informaţiile apărute, pe surse, potrivit cărora Dacian Cioloş intenţionează să rupă USR şi să îşi facă un nou partid alături de susţinătorii săi.

"No bun, hai că m-am cam săturat de bâlciul ăsta cu ştiri pe surse aproape zilnice despre ruperea USR. Şi, deşi n-am mai vorbit public de luni de zile de dinamica internă a partidului, poate că-i timpul să ştiţi exact unde stau şi eu. Inclusiv ce cred despre viitorul USR-ului şi cam care mi-s gândurile pe mai departe. Nu de alta, dar democraţia românească chiar trece printr-o perioadă complicată şi, indiferent că vă place sau nu USR-ul, viitorul său are o anumită relevanţă în ecuaţia asta. Precizez din nou din capul locului că eu nu fac parte din nici una dintre cele trei tabere mari care alcătuiesc în clipa de faţă partidul: echipa Barna/Drulă, echipa Cioloş/ex PLUS, şi echipa Curaj/Coliban", a declarat Tudor Benga.

Liderul USR susţine că este unul dintre puţinii electori liberi rămaşi în partid, mai ales între oamenii cu funcţie publică, şi, totodată, unul dintre cei care a atras atenţia repetat şi public despre faptul că fuziunea USR - PLUS va fi un eşec în absenţa unei reforme reale a regulilor interne de joc.

"Sunt de asemenea printre primii care i-au cerut explicit demisia lui Barna după eşecul din 2019 şi totodată unul dintre fondatorii USR Liberal, mişcarea pornită în 2017 pentru reformă internă şi deturnată apoi exclusiv pentru controlul partidului de oamenii care îl controlează şi azi. Pe scurt spus, cunosc binişor istoria partidului şi îmi ştiu foarte bine şi rolul, şi erorile şi propria responsabilitate în traiectoria lui. Şi vă spun cât se poate de cinstit că opinia mea e că partidul se va rupe", a afirmat Tudor Benga.

Din perspectiva deputatului, USR se va rupe fiindcă înăuntrul său se joacă de prea mult timp efectiv "la rupere" iar chestia asta nu prea poate duce altundeva.

"Se joacă 'la rupere' pentru control atât în filiale (iar de asta sunt vinovate toate cele trei tabere, chiar dacă în proporţii diferite) şi se joacă 'la rupere' şi de sus în jos, dinspre conducere spre bază (iar pentru asta responsabilitatea îi aparţine aproape în totalitate echipei Barna şi modului în care a decis deja de mulţi ani să instrumentalizeze nişte vicii de statut pentru a pune puterea absolută în mâna unei majorităţi din BN). În condiţiile astea rezultatul nu prea are cum să fie altul decât, surprize-surprize, ruperea de facto a partidului. Nu e o chestiune de dacă, ci o chestiune de când. Că se va întâmpla mâine, peste o săptămână, după congresul de alegere a lui Drulă din toamna asta, sau după congresul de alegere a Biroului Naţional de toamna viitoare, asta e o întrebare. Dar de rupt se va rupe", a opinat Tudor Benga.

Benga susţine că ruperea USR "nu trebuie privită drept aşa o dramă"

"Iar asta nici măcar nu mai trebuie privită drept aşa o dramă. Democraţia funcţională are nevoie de competiţie cât mai vie, or, în politica românească, sportul de bază, şi în interiorul partidelor şi între ele, e, de fapt, fix înăbuşirea competiţiei. Treizeci de ani PNL-ul a ţinut-o langă că, dacă nu-i votăm pe ei, câştigă PSD, iar în acest răstimp ei s-au tot pesedizat pe dinăuntru.

Posteuroparlamentarelor din 2019, în USR a câştigat tot mai multă putere o filosofie similară care a tot înăbuşit competiţia internă, în timp ce, public, strigă că, fără noi, rămâne ţara pe mâna noului USL.

Păi ţara a ajuns pe mâna noului USL în bună măsură şi datorită propriei noastre aroganţe, că ne-am luat electoratul drept garantat şi apoi am început să ne batem joc de unele dintre promisiunile noastre fundamentale. Nu-mi vine nici mie uşor s-o zic, dar ăsta-i adevărul, măcar sunt împăcat că am avertizat în permanenţă, inclusiv public, asupra lucrului ăsta încă din 2019."

Planuri pentru un nou partid

"Şi tocmai fiindcă am fost tot timpul cât se poate de asumat şi transparent cred că e fair să ştiţi şi acum exact care mi-e perspectiva pe mai departe. Şi vă spun cât se poate de sincer că mă gândesc tot mai serios şi eu să pornesc un nou partid. N-am avut nici o discuţie şi nici o negociere cu nici una dintre tabere, nu îmi e felul să lucrez altfel decât public, nu încerc să deschid vreo negociere de vreun fel, dar în clipa de faţă lucrul sănătos pe care eu îl văd pentru democraţia românească pe mai departe e să existe competiţie reală măcar pe segmentul ăsta reformist din societate. Segment pe care USRPLUS a avut şansa să îl capteze integral în 2019, dar pe care l-a pierdut pe mână proprie.

Este vital ca acea parte din societate să fie recuperată integral înspre participare politică şi e vital pentru România să poată construi într-o bună zi partide care pe dinăuntru să rămână ringuri de competiţie deschisă nu să devină fiefuri tribale. Că fiefuri tribale şi colecţii de baronate am tot văzut prin partidele româneşti de 30 de ani încoace. Să nu mă înţelegeţi greşit: eu am pus foarte mult suflet în construcţia asta numită USR şi mi-s mulţi oameni foarte dragi în organizaţie şi în toate cele trei tabere.

Cred în continuare că partidul poate face destule lucruri bune pentru politica şi administraţia românească, chiar şi în configuraţia curentă. Însă cred la fel de tare că de şansa de a deveni principala forţă reformatoare a ţării ne-am bătut singuri joc iar oamenii ştiu că promisiuni fundamentale au fost încălcate din mize meschine interne. Iar asta nu se uită şi foarte rar se iartă de către electorat. Chestia asta s-a întâmplat şi la nivel naţional şi la nivel local, iar cultura internă s-a osificat suficient în direcţia asta încât eu unul am mari, mari dubii că mai poate fi reparată.

Nu cred că e asta nici sfârşitul lumii, nici vreo tragedie insurmontabilă pentru democraţia românească. Cred însă că e important să învăţăm din greşeli şi să înţelegem că nu există altă variantă decât lupta în continuare pentru deschiderea competiţiei politice. Dacă partidele nu vor să se reformeze pe interior şi folosesc resursele publice pentru a sufoca sistematic competiţia, atunci singura soluţie e să reîncepi construcţia de la zero până în ziua în care va exista masa critică pentru schimbarea regulilor jocului. Pur şi simplu nu există altă cale.

Iar ce vedem din toamna trecută încoace, această mare coaliţie PSD - PNL - UDMR e fix reflecţia acestui instinct primar al politicii româneşti: control total şi distorsionare permanentă a selecţiei. Iar cu instinctul ăsta, oriunde ar apărea el, n-avem de ales decât să ne luptăm până îl stârpim. Fiindcă de-abia atunci democraţia românească şi implicit funcţionarea statului vor putea face pasul la nivelul următor."