Viaţa după Putin: Ce se întâmplă dacă moare preşedintele rus?

Vladimir Putin
Vladimir Putin (Ronald Martinez / Getty Images)

De ani de zile, observatorii speculează cu privire la boala fatală de care suferă preşedintele rus Vladimir Putin. Dar în ultimele luni, această discuţie a luat amploare. Cancer pancreatic, cancer tiroidian, cancer de sânge sau probleme de lungă durată la spate? Adevărate sau nu, aceste zvonuri au forţat pe toată lumea să se gândească serios la ce s-ar întâmpla dacă Putin ar dispărea, scrie publicaţia The Moscow Times.

Opoziţia tinde să creadă că, dacă Putin pleacă, regimul său va pleca odată cu el şi ar exista o şansă pentru o "nouă perestroika". Conservatorii cred că acest moment ar fi o şansă de a strânge şuruburile.

Oricum ar fi, există o profundă incertitudine cu privire la ce - şi cine - ar urma.

Constituţia Rusiei nu specifică ce se întâmplă dacă preşedintele moare în timpul mandatului, menţionând doar posibilitatea unor "motive de sănătate" care fac ca preşedintele să nu-şi mai poată exercita atribuţiile. Cu toate acestea, în practică, procedura este similară cu cea a unei demisii.

În situaţia actuală, chestiunea pregătirii este esenţială: plecarea lui Putin va fi bruscă şi neaşteptată sau va avea timp să îşi desemneze un succesor?

Dacă un succesor este cunoscut dinainte, elitele vor avea mai puţin spaţiu de manevră. Cu cât există mai mult timp, cu atât transferul de putere va fi mai uşor de gestionat. Dacă sprijinul pentru Putin rămâne relativ stabil, Putin şi succesorul său vor avea la dispoziţie un capital politic considerabil - ceea ce am putea numi "ideologia putinismului". Până acum, această ideologie a asigurat un regim stabil.

Cu toate acestea, dacă Putin părăseşte postul de preşedinte brusc şi fără să fi avut timp să pregătească un succesor, totul devine mult mai imprevizibil. Multe lucruri ar depinde de factori care scapă de sub controlul lui Putin, iar rolul elitei ar fi mult mai semnificativ.

Potrivit constituţiei, premierul devine preşedinte interimar în cazul în care preşedintele nu-şi poate exercita atribuţiile.

Dar puterile preşedintelui interimar sunt limitate: nu poate dizolva Duma de Stat, nu poate convoca un referendum sau să propună revizuiri ale Constituţiei.

Statutul de "preşedinte interimar" pare a fi un punct de plecare ideal pentru un potenţial succesor, motiv pentru care mulţi observatori consideră că un transfer de putere ar începe cu numirea unui nou prim-ministru.

Cu toate meritele sale, este puţin probabil că Putin să îl vadă pe actualul prim-ministru Mihail Mişustin ca succesor al său. Mişustin nu este suficient de apropiat de Putin şi nu a reuşit să devină mai mult decât un tehnocrat politic. Chiar dacă mâine i se întâmplă ceva lui Putin şi Mişustin devine preşedinte interimar, acest lucru nu îl face candidatul favorit pentru a câştiga alegerile prezidenţiale ulterioare (deoarece nu a fost ales de Putin).

De fapt, dacă Mişustin ar fi plasat brusc în poziţia de preşedinte interimar fără o pregătire adecvată, el s-ar afla într-o situaţie foarte dificilă. El ar fi dependent de administraţia prezidenţială, iar orice decizie politică majoră independentă sau orice schimbare de personal în guvern ar provoca cu siguranţă un conflict.

Conform procedurii constituţionale exacte, în cazul decesului preşedintelui, Consiliul Federaţiei are la dispoziţie 14 zile pentru a convoca alegeri prezidenţiale (votul trebuie să aibă loc în termen de trei luni de la încetarea puterilor preşedintelui). În cazul în care Consiliul Federaţiei nu convoacă alegerile la timp, sarcina revine Comisiei Electorale Centrale.

În cazul în care nu există un succesor desemnat, rolul instituţiilor formale ar creşte, împreună cu oportunităţile pentru elită de a juca un rol. În acest moment, instituţiile cheie ale puterii funcţionează ca părţi ale regimului informal al lui Putin. Dar dacă Putin ar pleca fără a numi un succesor, acestea ar deveni canale pentru interesele marilor corporaţii, ale serviciilor de securitate, ale conducerii Rusiei Unite şi ale asociaţilor şi prietenilor influenţi ai lui Putin.

O luptă intensă pentru pârghiile oficiale de influenţă s-ar declanşa rapid - iar întrebarea cheie ar deveni dacă elitele ar fi capabile să ajungă la un acord cu privire la un succesor.

Apariţia sau nu a unui consens ar depinde de mulţi factori, dar mai ales de starea putinismului însuşi. Astăzi, când guvernul are ratinguri anormal de ridicate, populaţia este mobilizată şi opoziţia redusă la tăcere, şansa ca elitele să ajungă la un acord - sau, mai degrabă, ca o parte a elitei să reuşească să-şi impună cu succes alegerea - este mare. Forţele conservatoare, în primul rând "siloviki", ar prelua probabil iniţiativa, ceea ce înseamnă că regimul care va urma va fi mai violent, mai represiv şi chiar mai radical intransigent. Ne place sau nu, acest tip de viziune asupra lumii este mult mai în concordanţă cu opinia publică rusă în acest moment decât o agendă de modernizare sau de reformă.

Dar dacă Putin pleacă atunci când blocul pro-război este slăbit, când există mai puţin sprijin politic pentru regim, un nivel mai ridicat de nemulţumire şi mai multe probleme economice, atunci "siloviki" vor avea mai puţin spaţiu de manevră, iar vocea modernizatorilor şi a marilor afacerişti va fi mai puternică. Dacă acest lucru se va întâmpla, alegerea unui succesor va fi un proces mult mai conflictual.

Oricum, multe ar depinde de natura curentului politic dominant. Cu cât este mai "sănătoasă" ideologia anti-occidentală, anti-liberală şi conservatoare atunci când Putin se va retrage, cu atât este mai probabil ca elita să se străduiască să menţină lucrurile aşa cum sunt - sau să strângă şuruburile. Dar, dacă lucrurile se prăbuşesc din punct de vedere politic şi economic, dezamăgirea generală este în creştere, opoziţia sistemică a reuşit să se revigoreze, iar putinismul este în descompunere, şansele ca Rusia să se trezească cu un preşedinte reformator - deşi slab - sunt mult mai mari.

Potrivit sursei menţionate, ţinând cont de mediul politic actual din Rusia, cu cât Putin moare mai repede, cu atât mai mari sunt şansele unei revanşe conservatoare.