Viaţa şi lumea privite prin înţelepciunea lui Socrate

Marele filozof Socrate a fost inventatorul metodei socratice. El obişnuia să provoace discuţiile punând întrebări dacă nu ştia nimic despre subiect, iar apoi concluzia apărea din mulţime.

Socrate nu a scris nicio lucrare, deoarece credea că fiecare ar trebui să-şi dezvolte propriile idei, iar ideile lui sunt cunoscute din mărturiile discipolilor săi: Platon, Xenofon, Aristipp. Tot ce se cunoaşte despre învăţăturile lui a fost extras în principal din operele lui Platon, care îl defineşte drept „un mare spirit, cu o mare inteligenţă mentală”.

Socrate a inventat Maieutica - o metodă inductivă care i-a permis să-şi conducă elevii să rezolve problemele apărute prin întrebări iscusite, a căror logică a dezvoltat înţelegerea. Prin această metodă, sufletul avea să ajungă la cunoaştere, era o modalitate de a construi cunoştinţe din răspunsuri la întrebări şi o modalitate de a analiza adevărul prin compararea diferitelor opinii. Spre surprinderea filozofului, a descoperit că majoritatea oamenilor pe care i-a întrebat în Atena aveau păreri fără să-şi dea seama.

Socrate a crezut în superioritatea discursului faţă de textul scris şi din această cauză şi-a petrecut cea mai mare parte din timp în pieţele publice din Atena, discutând cu oricine dorea să-l asculte, căruia îi răspundea prin întrebări. Înţelepciunea lui nu constă în simpla acumulare de cunoştinţe, ci în revizuirea lor şi construirea altora mai solide. Ar trebui popularizată utilizarea maieuticii ca ghid în căutarea adevărului şi cunoaşterii.

O virtute importantă a fiinţei umane este înţelepciunea, pe care trebuie să o dezvoltăm, pentru că nu este înnăscută. Înţelepciunea cuprinde mai multe valori, precum iubirea, respectul, onestitatea, dreptatea, fericirea, etica etc.

Fraze celebre spuse de Socrate de-a lungul vieţii sale:

Cel mai mare păcat: nepăsarea faţă de om şi faţă de viaţă!

Dintre cele mai arzătoare dorinţe apar adesea cele mai distrugătoare duşmănii.

Sfatul meu este să te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filozof.

Un om cinstit e întotdeauna un copil.

Adevărata înţelepciune vine la fiecare dintre noi atunci când realizăm cât de puţine lucruri înţelegem despre viaţă, despre noi şi despre lumea din jurul nostru.

Adevărata înţelepciune constă în recunoaşterea propriei ignoranţe.

Lupta dintre viclenie şi înţelepciune nu va pieri niciodată pe această lume. Dar oricât ar dura această oscilaţie a cântarului, până la urmă talerul vicleniei se arată mai uşor.

Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului.

Înţelepciunea nu e o bucată de marmură încremenită. Înţelepciunea e un foc viu ce trebuie veşnic întreţinut şi alimentat.

Un sistem moral bazat pe valori emoţionale relative e pur şi simplu o iluzie, un concept eminamente vulgar care nu conţine adevăr. Da, răul mizeriei şi răul aurului îl strică şi-l înrăieşte pe om deopotrivă. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea întregii colectivităţi? Nu ştiu din care parte trebuie stăruit pentru reuşită, dar ştiu că totul se va produce din nou numai prin intermediul omului. Eu am fost multă vreme singur împotriva hidrei răului, acum voi sunteţi o mulţime... Primiţi de la mine, voi tineri, cunoaşterea mea, dobândită la sfârşitul vieţii mele. Şi porniţi de la ultima mea cunoaştere spre o cunoaştere nouă. Aşa cum s-a schimbat lumea înaintea noastră, aşa se va schimba şi după noi. Dar pentru asta nu-i îndeajuns o singură pereche de mâini şi un singur creier. Iar voi fiţi acei ce vor croi lumii drumul schimbării în bine. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea colectivităţii... Chinuiţi-vă cu moştenirea pe care v-o las şi nu-l părăsiţi pe om.... Credeţi în el aşa cum cred şi eu.

Gândiţi-vă, prieteni, câte vietăţi care trăiesc pe pământ, în ape şi în aer au fost create de zei. Dar numai pe om l-au făcut după chipul şi asemănarea lor. I-au dăruit un trup desăvârşit, dar mai presus de toate, un suflet, adică bunul cel mai de preţ dintre toate bunurile. Simţul omenesc şi, împreună cu el, mintea omenească, cu capacitatea de a crea. Şi crează nu numai lucruri necesare vieţii de toate zilele ci şi opere artistice, făurite din idei şi cuvinte, din marmură şi culori, din sunete şi voci, din lumini şi umbre... Poartă-te cu copiii tăi precum ai dori să se poate şi copiii tăi cu tine.

Dacă nu obţii ceea ce îţi doreşti, suferi; dacă obţii ceea ce nu îţi doreşti, suferi; chiar şi atunci când obţii exact ceea ce îţi doreşti, tot continui să suferi pentru că nu poţi păstra acel lucru pentru totdeauna. Mintea ta este necazul. Ea nu vrea să accepte schimbarea. Liberă de durere, liberă de obligaţiile vieţii şi ale morţii. Dar schimbarea este legea şi nicio cantitate de prefăcătorie nu va schimba această realitate.

Mulţumirea este bogăţie naturală, luxul este sărăcie artificială.

Mulţi oameni îşi închipuie că mulţumirea şi fericirea – şi mă rog, cine nu tânjeşte după ele!- ar consta în lux, în fast şi în strălucirea exterioară. Dar eu socotesc că a nu avea nevoie de nimic e divin. A avea nevoie de cât mai puţin e cel mai aproape de divin. Şi ce este cel mai aproape de divin e şi cel mai aproape de omul cel mai bun.

Cel care nu este mulţumit cu ce are nu va fi mulţumit cu ceea ce şi-ar dori să aibă.

Cu cât ai nevoie de mai puţin, cu atât te apropii mai mult de zei.

Dar înainte de toate, omul trebuie să se cunoască pe sine. După aceea abia îşi va da seama dacă e capabil de cutare ori cutare muncă, de împlinirea unei misiuni ce i-a fost încredinţată, sau a oricărei alte activităţi ce urmează să-i fie încredinţată. Introspecţia e la fel de necesară ca privitul în jurul tău.

Omul trebuie să se asculte cu atenţie pe el însuşi, ca să audă acea voce lăuntrică, prin intermediul căreia se face auzită puterea divină care avertizează în faţa unei primejdii în care, altfel, s-ar arunca orbeşte. La mine, acea voce nu constituie o superioritate a mea, e un dar al meu. Superioritatea mea constă numai în faptul că am urechea ascuţită şi mă pricep să ascult... să iau aminte.

De vei întinde braţele spre cineva, îl vei pierde; dacă vrei să-l câştigi, să întindă el braţele spre tine. Prietenia şi dragostea nu se dobândesc cu sila şi nici nu există formule magice pentru aşa ceva. Măgulirile false te demască mai curând decât te aştepţi. Arată-i victimei tale că-i vrei binele! Fii răbdător şi blajin! Dă sfaturi! Ajută!

A nu avea nicio nevoie este divin. A avea cât mai puţine înseamnă a fi mai aproape de divin şi de perfecţiune...

Dintre toate virtuţile omeneşti, cea mai bună e "sofrosyné" – cumpătarea, simţul adevăratei măsuri. Ea stă la baza celorlalte virtuţi şi fără ea nu eşti decât un şomoiog de paie, împins de vânt de colo până colo.