Washington Examiner: Turcia şi Ungaria ar trebui să fie suspendate din NATO

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan (st) şi premierul Ungariei, Viktor Orban
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan (st) şi premierul Ungariei, Viktor Orban (Youtube - captură ecran)

Două ţări membre NATO, respectiv Turcia şi Ungaria, ar trebui să fie suspendate din Alianţa Nord-Atlantica, afirmă un articol publicat recent în Washington Examiner.

Sursa citată afirmă că o alianţă militară defensivă, pentru a fi credibilă, are nevoie de încrederea comună a membrilor săi şi că, în cazul în care un membru este atacat, ceilalţi membri îi vor oferi un sprijin decisiv.

Indiferent de alte interese pe care le-ar putea avea cu Statele Unite şi aliaţii săi din NATO, este acum evident că Turcia şi Ungaria nu pot îndeplini această aşteptare. Ambele naţiuni ar trebui să fie suspendate din alianţă, mai susţine autorul articolului.

Deşi ar exista complexităţi juridice implicate în orice suspendare, aceasta ar fi posibilă. Mai mult, acţiunea în direcţia suspendării ar putea să inducă ea însăşi schimbări semnificative în politica Turciei şi a Ungariei.

Cea mai imediată cauză pentru suspendarea Turciei este obstrucţionarea Finlandei şi Suediei în efortul lor de a adera la NATO. Turcia a suspendat marţi discuţiile aferente ca răspuns la protestele suedeze, în cadrul cărora au fost arse un Coran şi o efigie a preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan. Cea mai imediată cauză a suspendării Ungariei este obedienţa şi slugărnicia pe care premierul său Viktor Orban le afişează în faţa preşedintelui rus Vladimir Putin şi a preşedintelui chinez Xi Jinping.

De altfel, Ungaria este singurul alt stat membru care nu a ratificat încă aderarea Finlandei şi a Suediei.

Suspendarea nu este un pas care ar trebui să fie luat cu uşurinţă. Prin poziţia sa la punctul de intrare în Marea Mediterană la Marea Neagră şi prin apropierea sa de rezervele de energie din Orientul Mijlociu, Turcia a fost mult timp un aliat cheie al NATO. La fel ca şi în cazul Ungariei, se speră că Turcia va restabili într-o zi încrederea NATO. Cu toate acestea, o examinare a tratatului NATO evidenţiază cazurile în care ambele naţiuni îşi încalcă obligaţiile.

În conformitate cu articolul 2 al tratatului, un membru se angajează să "contribuie la dezvoltarea în continuare a relaţiilor internaţionale paşnice şi prietenoase prin consolidarea instituţiilor lor libere".

Dar nici Orban şi nici Erdogan nu îşi "consolidează instituţiile lor libere".

Dimpotrivă, ambii lideri au extins dominaţia mass-mediei de stat în detrimentul discursului cu adevărat liber. Amândoi au luat măsuri drastice împotriva vocilor minoritare disidente, a politicienilor şi activiştilor şi a organizaţiilor neguvernamentale. Erdogan a aruncat sute de jurnalişti în închisoare, pe unii dintre ei pur şi simplu pentru că a spus că l-ar fi insultat.

În conformitate cu articolul 3, un membru se angajează să "menţină şi să îşi dezvolte capacitatea individuală şi colectivă de a rezista atacurilor armate".

Dar Erdogan a făcut praf acest angajament prin achiziţionarea sistemului rusesc de apărare aeriană S-400, care este special conceput pentru a distruge forţele aeriene ale NATO. Procedând astfel, Erdogan a slăbit credibilitatea NATO şi a pus în pericol echipajele sale aeriene.

La rândul său, Orban a sfărâmat acest angajament prin îmbrăţişarea activităţii serviciilor secrete ruseşti şi prin subminarea sancţiunilor europene impuse Rusiei. Aceste sancţiuni sprijină securitatea NATO prin impunerea costurilor pentru agresiunea lui Putin în Ucraina şi, astfel, prin descurajarea unei noi agresiuni a liderului rus.

În conformitate cu articolul 8, un membru "se obligă să nu se implice în niciun angajament internaţional în conflict cu prezentul tratat".

Turcia a încălcat acest angajament prin achiziţia S-400 menţionată mai sus şi prin cererea lui Erdogan ca Suedia să renunţe la legile sale privind libertatea de exprimare şi să extrădeze persoane fără a ţine cont de un proces echitabil. La fel de importante sunt ameninţările lui Erdogan la adresa Greciei, membră NATO, războaiele sale de cucerire în Siria şi sprijinul militar acordat Azerbaidjanului împotriva Armeniei. Da, Turcia are nemulţumiri legitime în ceea ce priveşte grupurile teroriste kurde din Irak şi Siria. Dar fetişul lui Erdogan pentru bombardamentele fără discriminare este inacceptabil.

Ungaria a încălcat această promisiune prin subminarea sancţiunilor europene şi prin serviciul lui Orban ca vicerege/servitor al lui Xi şi Putin în cadrul NATO şi al Uniunii Europene.

În încheiere, publicaţia citată reiterează faptul că o alianţă nu are nicio valoare dacă membrii săi nu păstrează o încredere comună. Sub conducerea lui Orban şi Erdogan, Ungaria şi Turcia nu mai pot impune această încredere în cadrul NATO. Până când acest lucru se va schimba, ele trebuie separate de această alianţă în care acum fac mai mult rău decât bine.