Pretul aurului in Beijing

Un sistem puternic de pregatire atletica, unii sustin ca uneori brutal, este responsabil pentru succesul Olimpic tot mai mare al Chinei. In timp ce atletii chinezi sunt impinsi la limitele rezistentei mentale si fizice, purtatorii de cuvant cheie ai regimului dezvaluie importanta aurului Olimpic pentru mentinerea legimitatii conducerii unui singur partid.

Partidul a adoptat in mare parte stilul sovietic de antrenare a atletilor. Castigarea medaliilor devine o problema importanta: cu cat este mai mare populatia, cu atat mai multi bani, cu cat sunt controlati mai mult atletii, cu atat mai multe medalii. Regimul chinez este capabil sa impuna un control de fier asupra atletilor sai si asupra antrenarii lor. O medalie de aur valoreaza o mie de arginti, conform oficialilor Olimpici ai Partidului Comunist Chinez (PCC).

Din 2001, regimul a investit miliarde in “Proiectul 119,” un program de pregatire Olimpica pentru a asigura ca China va triumfa in acest an la capitolul medaliilor castigate. Sistemul este numit dupa numarul de medalii Olimpice care au fost disponibibile in 2001 la diferite probe sportive.

In cautarea aurului, multi atleti chinezi au renuntat la educatie, controlul financiar personal si chiar sanatatea lor. Copiii sunt recrutati de la o varsta foarte mica, de pe intreg cuprinsul tarii, in functie de constitutia lor.

Sute de mii de tineri sunt introdusi in sistemele provinciale de antrenament si sunt filtrati succesiv in functie de realizarile lor. Cei mai buni se deplaseaza in sistem pentru a concura la nivel national, unde sunt supusi la o presiune intensa.

Cheltuielile lui Liu Xiang, precum si in cazul celor mai multi atleti olimpici chinezi, au fost platite de catre stat. Spre deosebire de alte tari unde sperantele Olimpice strecoara deseori cateva ore de antrenament dupa munca, atletii chinezi se antreneaza toata ziua.

Conform ziarului New York Times, Liu locuieste intr-un complex sportiv din Shanghai toata saptamana si isi petrece weekendurile cu parintii sai, care locuiesc intr-un apartament invecinat cu cel al antrenorului sau. Oficialii sporturilor ii aranjeaza suportul financiar din partea unor companii precum Nike, Coca-Cola si Lenovo si baga in buzunar jumatate din castiguri. Parintii sai ii administreaza cealalta jumatate din castiguri.

Liu este renumit pentru depasirea recordului mondial de 110 metri garduri in 2006 si castigarea medaliei de aur in Atena in 2004. Chipul sau se afla pe panourile publicitare din intreaga China, dar oficialii guvernamentali seniori ai sporturilor i-au spus antrenorului sau ca realizarile trecute ale lui Liu nu vor insemna nimic daca el nu castiga in Beijing.

Canatorul britanic olimpic Matthew Pinsent a declarat la BBC in 2005 ca el a vazut copii intr-o sala de gimnastica din Beijing care erau impinsi pana in punctul de cedare, se striga la ei, si a declarat ca un baietel a fost batut. O serie de emisiuni ale National Public Radio (NPR) despre antrenamentele Olimpice chineze au indicat faptul ca sesiunile de gimnastica pentru tinerii copii ar putea include statul in maini de la 10 minute pana o jumatate de ora.

Mass media staina a acuzat recent China ca foloseste gimnasti care nu au varste potrivite, lucru negat de regim. Dar copiii tineri de pana la 4 ani se afla printre cei recrutati in echipele de antrenament gimnastic intens.

Ca si in cazul lui Liu, acesti copii fac parte dintr-un sistem care le controleaza aproape fiecare aspect al vietii lor. Deseori ei sunt luati de langa parintii lor cand incep sa se antreneze si pot sa vorbeasca cu ei doar la telefon de cateva ori intr-un an. Cazarea, ingrijirea medicala, educatia, partea financiara si relatiile cu mass media si publicul sunt administrate de regim. Detaliile despre regimurile lor de antrenament si riscurile pentru ranire sunt rezolvate pe plan intern.

Un articol in Time a investigat viata din interiorul unui complex de antrenament si a dezvaluit influenta celor care se ocupa de antrenamente. Un barbat care s-a autodenumit “director de propaganda” a supravegheat interviul reporterului cu un tanar halterofil, intervenind pentru a conduce discutia la partea despre cat de mult ii place baiatului sa ridice greutati.

Articolul a oferit detalii despre conditiile din interiorul centrelor de antrenament, care includ esee autocritice din partea studentilor, despre cum trebuie sa incerce mai mult, lipite pe pereti, si dormitoare care miros a urina si transpiratie. Viata unui copil de 15 ani intervievat in centrul de antrenament este formata doar din alergat si dormit.

Conducerea autocratica si zelul nationalist sunt ingrediente cheie intr-un sistem in care atletii individuali devin doar un alt instrument si o manifestare a controlului Partidului.

Parintii care sustin cauza nationalista doresc sa isi introduca copiii in sistem si au indicat ca ii vor muta de la o disciplina la alta daca ei nu au rezultate, acest lucru aratand ca copiii au devenit nimic altceva decat “carne de tun” pentru proiectele patriotice.

Tinerii atleti care esueaza sa progreseze prin sistemul de antrenament sunt in general lasati sa se descurce singuri. Cu putina educatie sau abilitati utile in viata si uneori cu trupuri afectate puternic sau cu handicap, ei intampina mari dificultati in a obtine de lucru.

Un articol din NPR ofera exemplul lui Zhao Yonghua, o fosta schioare de nivel Olimpic. Dupa ce a avut rezultate bune la nivel national ea a capatat o febra. Ea a fost sfatuita sa continue antrenamentele de iarna cu echipa armatei si mai tarziu a dezvoltat diabet. Ea a fost apoi fortata sa se retraga permanent si a fost tintuita la pat in ultimii 10 ani.

China Sports Daily, un ziar oficial al Partidului, a estimat ca din cei 300.000 de atleti retrasi 80% sunt someri, raniti sau traiesc in saracie. Regimul le-a promis 4 milioane de dolari anual ca ajutor, lucru care trebuia sa inceapa in 2007.

De cand a depasit Rusia castigand cel de-al doilea numar mondial de medalii de aur in cadrul Olimpiadei din 2004, cel mai bun nivel atins vreodata de Beijing, China a mentinut o ambitie neoficiala dar incontestabila de a depasi Statele Unite in cadrul Jocurilor din 2008 si de a obtine cel mai mare numar de medalii de aur.