Pentru a-i înţelege pe globalişti trebuie să înţelegem religia lor psihopată

La sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900, Occidentul a cunoscut o explozie bruscă de ocultism deschis în rândul elitelor ultra-bogate. Ascensiunea "teosofiei" era în curs de desfăşurare, devenind un fel de modă care, în cele din urmă, a pregătit terenul pentru ceea ce mai târziu va fi numit spiritualismul "new age". Principalul motor al mişcării teosofice a fost un mic grup de academicieni obscuri, condus în parte de o femeie pe nume H.P. Blavatsky. Grupul era obsedat de credinţa ezoterică, de gnosticism şi chiar de satanism.

Blavatsky a co-fondat Societatea Teosofică în New York în 1875, susţinând că avea o legătură psihică cu fiinţe numite "Mahatmas" sau "maeştrii". Aceste creaturi, a afirmat ea, au ajutat-o să scrie cărţile fundamentale ale Teosofiei, inclusiv "Doctrina secretă".

Aduc în discuţie Teosofia şi pe madam Blavatsky deoarece mişcarea pe care ea a ajutat-o să se lanseze a fost în primul rând elitistă - răspândirea ocultismului la începutul anilor 1900 viza în mod special clasele superioare, iar acest lucru a făcut ca mulţi lideri politici şi de finanţe să fie implicaţi în organizaţii obscure cu mandate secrete. Astfel de grupuri au existat în trecut, de la rozacrucieni şi francmasoni până la alchimiştii din Evul Mediu, care îşi ascundeau credinţele oculte în texte codificate. Cu toate acestea, niciodată până la acel moment eforturile lor nu fuseseră atât de publice.

Spre cinstea lor, primii teosofişti erau în mare parte apolitici (cel puţin asta afişau) şi pledau împotriva intruziunii politice în viaţa oamenilor. Suspectez, totuşi, că acest lucru s-a datorat faptului că, la acea vreme, guvernele occidentale se învârteau în jurul valorilor creştine şi conservatoare. Pe măsură ce politicienii au fost conduşi către separarea de creştinism, interesul teosofilor pentru controlul guvernelor a crescut, iar mişcarea a devenit din ce în ce mai socialistă în practică.

Invariabil, aceste sisteme spirituale se învârteau în jurul zeităţilor păgâne din trecut, multe dintre ele de origine babiloniană, egipteană antică, sau precreştine. Acestea fiind spuse, există, de asemenea, numeroase menţiuni în teosofie despre o figură în mod special - Lucifer, numit şi "Purtătorul de lumină, îngerul luminii, Prometeu (simbolic), balaurul, steaua dimineţii şi Satana". Luciferienii moderni vor nega în mod constant că numele "Lucifer" are vreo legătură cu figura biblică a lui Satana, dar aceasta este o minciună. Blavatsky însăşi tratează cele două figuri ca fiind sinonime în "Doctrina secretă". După cum recunoaşte ea însăşi în cartea sa:

"Şi acum este dovedit că Satana, sau Dragonul Roşu de Foc, "Domnul Fosforului" şi Lucifer, sau "Purtătorul de Lumină", este în noi: este Mintea noastră...".

Blavatsky, citând texte hermetice în Doctrina secretă, repetă, de asemenea, mantra:
"Satana este zeul planetei noastre şi singurul zeu..."

Luciferienii şi ocultiştii vor susţine, de asemenea, că Biblia creştină menţionează doar o singură dată numele "Lucifer" şi că cele două figuri nu sunt asociate. Aceasta este încă o dată o minciună prin omisiune. Biblia menţionează de fapt "purtătorul de lumină", "îngerul de lumină" şi "balaurul" cu referire la Satana în mai multe rânduri, şi toate aceste nume sunt folosite de elite pentru a descrie figura pe care o numesc Lucifer.

Aşa cum se menţionează în Corinteni 11:14 - "Şi nu este de mirare, căci însuşi Satana se preface în înger de lumină..."

Cu alte cuvinte, atunci când orice grup elitist menţionează termeni precum "purtător de lumină" sau Lucifer, ei se referă într-adevăr la Satana. Nu este doar o chestiune de discuţie arhetipală, aceasta este, de fapt, o parte a religiei lor. Dar, în vremurile noastre moderne, unii ar putea spune "cui îi pasă?". Totul este doar woodoo mitic şi fantezie, nu-i aşa?

Eu le-aş răspunde cu o întrebare: credinţele religioase profunde ale oamenilor cu putere financiară şi politică le determină modul în care iau decizii? Nu ar ajuta analizarea credinţelor lor la explicarea motivaţiei care stă la baza acţiunilor lor? Dacă vreţi să ştiţi de ce globaliştii sunt implicaţi într-un război foarte real pentru minţile maselor, nu puteţi trece cu vederea motivaţiile lor religioase. Ceea ce pare a fi fantezie pentru unii este FOARTE real pentru globalişti.

De exemplu, mulţi ştiu că în clădirea Naţiunilor Unite din New York există o bibliotecă ocultă. Dar puţini ştiu că aceasta a fost construită de un grup numit Lucifer Publishing Company (schimbat ulterior în Luciş Trust). Luciş Trust citează constant scrierile lui HP Blavatsky ca sursă de inspiraţie pentru organizaţia lor. ONU continuă să se asocieze cu Luciş Trust până în prezent. Cu alte cuvinte, însăşi inima globalismului se învârte în jurul idealurilor luciferiene.

Nu contează ce credem noi doi despre aceste lucruri. Nu contează dacă vedeţi astfel de concepte ca fiind metaforice, sau simbolice sau imaginare. EI cred şi, prin urmare, trebuie să explorăm ce înseamnă aceste credinţe pentru ei, din punctul lor de vedere.

Înainte de anii 1800, ocultiştii implicaţi în luciferianism ar fi fost arşi pe rug dacă ar fi fost descoperiţi. Dar, pentru a înţelege de ce, trebuie să privim evoluţia religiei şi de ce aceasta duce inevitabil la relativism moral şi autodistrugere socială.

Pentru teosofişti, Lucifer/Satan este un fel de figură eroică. Când susţin că Lucifer "nu este Satana", ceea ce vor să spună este că versiunea lor de Satana este diferită de versiunea atribuită de creştinism. Cu alte cuvinte, imaginaţi-vă că un grup de oameni ia un personaj malefic celebru, de exemplu Iosif Stalin, şi apoi concepe o istorie complet diferită pentru el, în care este înfăţişat ca un filantrop neînţeles - şi nu un maniac genocidar. În esenţă, ăsta este luciferianismul.

În revista teosofică intitulată "Lucifer", publicată în anii 1880, Blavatsky şi grupul ei petrec mai multe pagini încercând să separe termenul Lucifer de Diavol, apărând în acelaşi timp mitologia diavolului şi zugrăvindu-l ca pe un personaj calomniat de cultura creştină.

În versiunea lor a poveştii Genezei, de exemplu, şarpele era "băiatul bun" care le aducea fructul cunoaşterii lui Adam şi Evei. Eva este venerată ca o figură rădăcină în teosofie şi în feminism (o mişcare pe care teosofiştii au ajutat-o să o creeze), pentru că fără Eva şarpele nu ar fi reuşit niciodată să îl determine pe Adam să consume fructul.

Fructul, ca reprezentare a gnozei (cunoaşterii), este cheia luciferianismului şi a cultului globalist. Aşa cum au susţinut mulţi atei pe care i-am întâlnit în trecut, nu este, oare, cunoaşterea un lucru bun? Şi atunci de ce pedepseşte Dumnezeu omenirea pentru că a consumat cunoaştere? Acest argument ignoră tema de bază - cunoaşterea în sine nu este bună sau rea, dar răul prosperă atunci când oamenii încep să venereze cunoaşterea în detrimentul a orice altceva. Aplicarea cunoştinţelor fără înţelepciune şi disciplină morală este periculoasă.

După cum afirmă cu strălucire Dr. Ian Malcolm în filmul Jurassic Park:

"Da, da, dar oamenii voştri de ştiinţă erau atât de preocupaţi să afle dacă pot sau nu pot face ceva, încât nu s-au oprit să se gândească dacă ar trebui să o facă."

Luciferienii recunosc în mod deschis că scopul ideologiei lor este de a urmări cunoaşterea până când fiinţele umane devin "zei". Această infatuare este cea care duce la Marele Rău; este o iluzie care otrăveşte mintea şi încurajează relativismul moral, ca să nu mai vorbim de o sete omniprezentă de putere. Gândiţi-vă pentru o clipă la aspectul tehnologic. Luaţi în considerare numeroasele programe globaliste de extindere a inteligenţei artificiale şi de realizare a ceea ce ei numesc "transhumanism". Acesta este un fel de cult al cunoaşterii care are implicaţii terifiante pentru viitor.

Integrarea tehnologiei în statul autoritar, pentru a domina societatea, este suficient de rea, dar ce se întâmplă atunci când fiinţele umane încep să integreze tehnologia în însăşi biologia lor. Va şterge acest lucru în cele din urmă orice aparenţă a ceea ce numim "suflet"? La urma urmei, maşinile nu simt şi nici nu auto-reflectează asupra acţiunilor lor. Ce se întâmplă atunci când oamenii se distorsionează pentru a deveni mai mult ca maşinile? Va deveni transhumanismul o mişcare care va sufoca orice iubire şi empatie, eliminând busola morală şi transformându-ne mintea într-un lucru demonic, cu programe de funcţionare pe model "stup de albine", lipsită de gândire individuală?

Globaliştii afirmă că nu există suflet, nu există identitate individuală şi nu există busolă morală. Din punctul lor de vedere, nu există nici un pericol de a adopta tehnologia ca o cale spre divinitate, deoarece nu s-ar pierde nimic; şi aici vedem adevărata natură a luciferianismului la lucru. O reprezentare perfectă a acestui flagel este purtătorul de cuvânt al Forumului Economic Mondial, Youval Harari - un om care spune cu voce tare partea tăcută şi promovează cu regularitate principiile mai întunecate ale luciferianismului.

Pentru a înţelege ce este luciferianismul, gândiţi-vă la el ca la un anti-Dumnezeu; un război împotriva naturii sau un război împotriva stării naturale a umanităţii deghizat în "iluminare". Acesta este motivul pentru care globaliştii încearcă să instituie punctul de vedere extrem de opus oricărei dispoziţii naturale. Noţiunea de fiinţă umană ca o tabula rasa, de care se agaţă Youval Harari, este una dintre aceste naraţiuni false. Este o filozofie care a fost demascată de studii psihologice nesfârşite, precum şi de studii antropologice.

De la Carl Jung la Joseph Campbell, la Steven Pinker şi nu numai, toate dovezile ştiinţifice sugerează că fiinţele umane au calităţi şi caracteristici psihologice inerente încă de la naştere. Unele dintre acestea sunt unice pentru fiecare persoană, altele sunt arhetipuri şi idei universale pe care majoritatea oamenilor le împărtăşesc (cum ar fi conştiinţa şi busola morală). Dacă nu am fi avut aceste calităţi inerente, omenirea ar fi dispărut cu mii de ani în urmă. Încă nu ştim de unde provin exact, ştim doar că fără ele nu mai suntem oameni.

Există, totuşi, un anumit procent de oameni (1% sau mai puţin) care, de fapt, nu au aceste trăsături de caracter înnăscute. Aceştia sunt în general cunoscuţi sub numele de psihopaţi şi sociopaţi, iar comportamentul lor este foarte asemănător cu al multor globalişti. Am susţinut de mult timp teoria conform căreia cabala globalistă este, de fapt, un cult de psihopaţi cu funcţionare superioară.

Lipsa lor de empatie şi de conştiinţă, setea lor de omnipotenţă, dorinţa de a obţine o supraveghere atotcuprinzătoare a populaţiei, de a şti tot timpul totul despre noi, de a avea un control total asupra mediului şi a societăţii, imaginea narcisistă de conducător suprem venerat de mase şi iluzia că vor fi capabili să citească gândurile şi să prezică viitorul. Acestea sunt fantezii şi idealuri ale psihopaţilor, iar ei sunt dispuşi să le urmărească prin orice mijloace necesare.

Dar chiar şi psihopaţii au uneori nevoie de un cadru fundamentalist pentru a menţine organizarea şi a inspira devotament în cadrul unui grup. Este perfect logic ca ei să aleagă luciferianismul ca religie.

Filozofia lor de hedonism "fă ce vrei" ia ideea de libertate şi elimină orice responsabilitate - Este o viziune degenerată a libertăţii, mai degrabă decât o viziune bazată pe principii. Libertatea, cred ei, este doar pentru oameni ca ei; cei dispuşi să profaneze tot ce le stă în cale şi să răstoarne ordinea naturală.

Ca psihopaţi, sunt lipsiţi de conţinuturi naturale înnăscute şi sunt mai mult roboţi decât oameni. Aşadar, nu este de mirare că oameni ca Harari susţin că nu există suflet, nu există libertate (pentru tine) şi că maşinile sunt capabile de aceeaşi creativitate ca şi oamenii. O persoană goală, fără suflet sau creativitate, va presupune că toţi ceilalţi oameni sunt goi. O persoană imorală va simţi, de asemenea, impulsul de a dovedi că toţi ceilalţi sunt la fel de imorali ca şi ea. Sau, va fi obligată să demonstreze că este superioară tuturor celorlalţi pentru că şi-a îmbrăţişat imoralitatea.

Oare elitele chiar cred într-un "diavol" real, cu copite, coarne şi furcă? Nu ştiu. Ceea ce contează, însă, este motorul filosofic al cultului lor. Scopul lor este de a convinge majoritatea populaţiei că nu există bine şi rău. Că totul este gol. Că totul este relativ la cerinţele momentului şi la cerinţele societăţii. Bineînţeles, ei vor să controleze societatea, aşa că atunci totul ar fi cu adevărat relativ la cerinţele LOR.

Dacă vreţi să vedeţi ceva cu adevărat demonic, imaginaţi-vă o lume în care tot adevărul inerent este abandonat de dragul percepţiei subiective. O lume care să satisfacă preferinţele psihopaţilor fără niciun imperativ etic. O lume în care scopul justifică întotdeauna mijloacele.

Aceasta este calea luciferică şi calea globalistă. Şi oricât de mult ar nega-o, realitatea convingerilor lor este vizibilă în roadele muncii lor. Oriunde se duc, distrugeri, haos şi moarte îi urmează.