Dacă Rusia invinge Ucraina, graniţele polone, ungare, slovace şi ale României vor fi sub ameninţarea unui atac terestru rusesc [Analişti militari]

Analiştii militari de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) - un think tank cu sediul în Washington - afirmă că actuala dezbatere americană privind acordarea de asistenţă militară suplimentară Ucrainei se bazează în parte pe presupunerea că războiul va rămâne în impas, indiferent de acţiunile SUA. Doar că această presupunere este falsă, afirmă aceştia.

Ruşii ies din războiul poziţional şi încep să readucă manevra pe câmpul de luptă din cauza întârzierilor în furnizarea de asistenţă militară americană pentru Ucraina. Ucraina nu poate menţine liniile actuale ale frontului fără a beneficia rapid de ajutorul american, în special în ceea ce priveşte apărarea aeriană şi artileria pe care numai SUA le pot furniza rapid şi la scară largă.

Autorii afirmă că lipsa mijloacelor de apărare aeriană a expus unităţile ucrainene din linia întâi la avioanele ruseşti care aruncă acum mii de bombe asupra poziţiilor defensive ucrainene pentru prima dată în acest război. Lipsa artileriei ucrainene îi lasă pe ruşi să folosească coloane blindate fără a suferi pierderi prohibitive pentru prima dată din 2022. Ruşii îşi folosesc avantajul şi avansează încet, dar constant pe mai multe sectoare ale frontului. De la începutul acestui an, forţele ruse au pus stăpânire pe teritorii de peste 360 de kilometri pătraţi - o suprafaţă de mărimea oraşului Detroit. Avansurile ruseşti se vor accelera în absenţa unei acţiuni americane urgente. Factorii de decizie politică din SUA trebuie să conştientizeze realitatea că întârzierea sau oprirea în continuare a asistenţei militare americane va duce la câştiguri dramatice ale Rusiei mai târziu în 2024 şi în 2025 şi, în final la victoria rusă.

Analiştii militari afirmă că, în acest context, Statele Unite au astăzi doar două opţiuni reale. Una este să reia rapid furnizarea de ajutor militar pentru a permite Ucrainei să stabilizeze liniile de front în apropierea locaţiilor actuale. Iar cea de-a doua ar fi să îi lase pe ruşi să învingă armata ucraineană şi să se îndrepte spre graniţele NATO de la Marea Neagră până în centrul Poloniei.

"Nu există cea de-a treia opţiune" - precizează ei.

Potrivit ISW, riscurile unui atac rusesc împotriva NATO în viitorul apropiat ar creşte dramatic dacă SUA ar permite Rusiei să învingă Ucraina acum, iar provocarea de a apăra statele baltice, în special, ar putea deveni aproape insurmontabilă. Aceste riscuri şi costuri pe termen lung depăşesc cu mult preţul pe termen scurt al reluării asistenţei pentru Ucraina.

Victoria Rusiei în Ucraina ar avea consecinţe devastatoare pentru apărarea NATO. Pe de altă parte, succesul ucrainean, chiar dacă Ucraina doar menţine liniile de front aproximativ acolo unde se află acum, ar face ca un atac rusesc de succes asupra Poloniei sau a statelor baltice să fie mult mai dificil şi mai riscant. Aceasta ar consolida dramatic capacitatea NATO de a descuraja şi de a se apăra împotriva viitoarelor agresiuni ruseşti.

Viitorul NATO este legat de cel al Ucrainei, indiferent de statutul de membru al acesteia din urmă

O armată ucraineană de succes va fi cea mai mare şi mai puternică din Europa după cea a Rusiei - va fi mult mai puternică decât cea a oricărui stat membru al NATO din Europa. Ucraina va disloca forţele sale de-a lungul graniţelor sale cu Rusia şi Bielorusia pentru a descuraja şi apăra împotriva agresiunii viitoare ruseşti. Ucraina se va baza pe o asistenţă continuă, la început sub formă de echipamente, dar, în timp, în principal sub formă de bani pentru achiziţionarea şi întreţinerea propriilor echipamente, din partea unei game largi de state europene şi asiatice care înţeleg foarte bine importanţa prevenirii unui nou atac rusesc. Ucrainenii vor recunoaşte că viitorul lor este legat de supravieţuirea NATO şi de descurajarea atacurilor ruseşti asupra NATO, precum şi asupra Ucrainei, chiar dacă Ucraina nu este membră a alianţei.

Liderii militari ruşi care plănuiesc o invazie a statelor baltice sau un atac asupra Poloniei vor trebui să presupună că Ucraina ar putea intra într-un astfel de război în numele NATO, indiferent de statutul de membru al Ucrainei. Această ipoteză de planificare va avea un impact dramatic asupra planurilor de campanie ruseşti pentru un război de agresiune împotriva NATO, după cum vom vedea.

Pe de altă parte, dacă Rusia învinge Ucraina, NATO se va confrunta cu provocări enorme în apărarea membrilor săi din nord-est. Ucrainenii nu se vor supune cu blândeţe cuceririi ruseşti, cu siguranţă, iar victoria militară rusă va fi foarte probabil urmată de o insurgenţă ucraineană masivă. Dar ruşii pregătesc deja forţe distincte de unităţile lor militare obişnuite pentru a face faţă unei astfel de insurgenţe şi, foarte probabil, vor putea să menţină capacităţile militare convenţionale pentru a ameninţa NATO de pe teritoriul ucrainean chiar şi în timp ce se ocupă de insurgenţii ucraineni. Ruşii vor angrena, de asemenea, sute de mii sau chiar milioane de ucraineni în serviciul militar, împreună cu baza industrială de apărare pe care ucrainenii o construiesc acum, crescând semnificativ potenţialul militar şi economic al Rusiei.

Prin urmare, în acest scenariu dezastruos, NATO trebuie să se aştepte să se confrunte cu mari forţe convenţionale ruseşti de-a lungul întregii sale frontiere, de la Marea Neagră până la Arctica, aducând frontierele sudice ale Poloniei, Ungariei, Slovaciei şi României sub ameninţarea unui atac terestru rusesc pentru prima dată de la căderea Uniunii Sovietice. Această ameninţare ar bloca forţele NATO în sud-estul Europei şi ar atrage forţe suplimentare din SUA şi din statele NATO din Europa de Vest în sudul şi centrul Europei, privând NATO de rezervele care ar fi altfel disponibile pentru a întări rapid statele baltice în cazul unei ameninţări de invazie rusă. Aceste trupe NATO, neexperimentate în lupta în războaie mecanizate moderne, s-ar confrunta cu o armată rusă întărită în luptă, încurajată de victoria sa în Ucraina.

Armata rusă ar putea pregăti planuri de campanie pentru un atac asupra Poloniei şi/sau a statelor baltice fără să se preocupe de zonele sale din spate. Această ipoteză de planificare ar permite Rusiei să concentreze împotriva statelor baltice forţe pe care altfel ar trebui să le dispună de-a lungul frontierei ucrainene pentru a descuraja sau a se apăra împotriva unui efort ucrainean de a ajuta la apărarea NATO. Este aproape imposibil de supraestimat cât de mult succesul sau eşecul eforturilor actuale ale Ucrainei de a respinge atacul rusesc schimbă perspectivele unui viitor atac rusesc împotriva flancului nord-estic al NATO.

Scenarii şi ipoteze

Scenariul de bază presupune că ruşii vor acorda prioritate acaparării coridorului Suwalki, care se întinde între nord-vestul Bielorusiei (în jurul Grodno) şi exclava rusă Kaliningrad, pentru a împiedica NATO să consolideze sau să aprovizioneze statele baltice, în timp ce unităţile blindate şi aeropurtate ruseşti vor cuceri ele însele statele baltice.

Scenariul presupune, de asemenea, că ruşii vor încerca să se pregătească şi să atace suficient de repede pentru a evita ca NATO să aibă timp să aducă întăriri importante din SUA, Franţa, Germania şi Marea Britanie pe coridorul Suwalki şi în statele baltice înainte de a le invada. Astfel, se ia în considerare o forţă de invazie rusă formată în mare parte din unităţi din districtele militare nou-înfiinţate Leningrad şi Moscova, deoarece aceste forţe ar putea să se deplaseze pe poziţii de atac şi să lanseze o invazie mult mai rapid decât o forţă rusă mai mare care să se bazeze pe unităţi din Caucaz, din apropierea Asiei Centrale sau din Orientul Îndepărtat. Provocarea cu care s-ar confrunta ruşii în acoperirea frontierei unei Ucraine puternice şi independente ar absorbi probabil forţele pe care ruşii le-ar putea pune la dispoziţie din sud şi est în orice caz. Asigurarea puterii de luptă ruseşti necesare pentru a cuceri statele baltice cu o forţă de atac redusă în acest scenariu ar necesita probabil şi unele întăriri din centrul Rusiei. Acest scenariu ar necesita o mobilizare mult mai amplă şi mai lentă a forţelor ruseşti pe care NATO le-ar vedea şi ar putea răspunde.

Însă pentru analiştii militari concluzia este foarte clară. O Ucraina independentă, cu o armată puternică şi un guvern pro-occidental, va face ca un atac rusesc asupra NATO să fie mult mai dificil, mai riscant şi mai costisitor pentru Moscova. O Ucraina independentă şi puternică va ajuta astfel NATO să descurajeze un astfel de atac rusesc şi să îl învingă dacă descurajarea eşuează.

Pe de altă parte, o Rusie victorioasă care reuşeşte să-şi atingă obiectivul de a distruge Ucraina în întregime va reprezenta o ameninţare militară convenţională majoră pentru NATO într-o perioadă relativ scurtă de timp. Va fi mult mai greu de descurajat o viitoare agresiune rusă şi va fi mult mai dificil şi mult mai costisitor să o învingem dacă descurajarea eşuează. Alegerea pe care o are astăzi SUA este, aşadar, foarte dificilă, dar răspunsul este clar. Interesele americane de acum şi din viitor sunt protejate mult mai bine dacă reluăm acum ajutorul pentru Ucraina decât dacă permitem Rusiei să câştige.