"Violenta ucide ingeri"

Consternarea, stupefactia si revolta muta par sa fi pus stapanire, de multa vreme, pe filoane tot mai mari din randul celor 19-20 de milioane de cetateni care au avut temeritatea de a ramane, dupa decembrie 1989, in Romania. De a continua sa traiasca, sa munceasca, sa creeze si sa spere in „luminita de la capatul tunelului”, intr-un viitor macar decent si plin de armonie. Numai ca noi, nevinovatii, nu aveam de unde sa stim ca …tunelul respectiv nu era unul orizontal sau deschis spre zenit, ci era un tunel vertical. Put de smoala clocotinda, spre inima infernului.

Descatusarea din lanturile degradante ale dictaturii zise comuniste s-a dovedit, in timp, doar un sinistru zornait amenintator. Bun conducator spre libertinaj, degringolada, jaf la scara nationala si anarhie.

Aberant mi s-a parut, in sangerosul decembrie 1989, avertismentul dat de Nicolae Ceausescu: „lovitura de stat impotriva socialismului”. Asadar, nu (numai) contra institutiilor fundamentale ale statului roman — asa, totalitar, cum era el. Dupa cum aiuritor — pentru ca nu-mi trecuse nici o fractiune de secunda prin cap ca am plonjat in plina anarhie — imi suna, in ianuarie 1990, titlul „Haos? Niciodata”, al articolului de fond, din efemera fituica diversionista „Situatia”, scoasa chiar atunci la Craiova, semnat de un profesor de sport, Vasilescu, rasarit precum ciupercile dupa ploaie in acele zile involburate. Ceva mai tarziu aveam sa aflu ca era fiul unui colonel de Securitate, institutie mult hulita, dar care a asigurat biruinta loviturii de stat orchestrata profesionist de temutul KGB. KGB care, inca din luna mai 1989, isi incredintase cu fermitate colegii din Occident ca, in decembrie, situatia din Romania va fi sub control. Si a fost.

Haos, niciodata a devenit, intre timp, Haos, acum si totdeauna. Prabusirea mamutului cu picioroange de lut numit P.C.R. — Partidul Comunist Roman a avut loc instantaneu, chit ca numara trei milioane si jumatate de membri, care semnasera, in acea toamna, un himeric legamant de credinta si devotament. Dovada ca asteptau cu totii eliberarea izbavitoare.

Vidul de putere, asupra caruia avertizase Ceausescu - dar nimeni nu-l mai credea - si-a intrat in drepturi brusc, aproape imperceptibil, de parca asa ar fi fost dintotdeauna.

Disolutia societatii romanesti atunci a inceput, iar acum, dupa 20 de ani — perioada pe care Silviu Brucan, in optimismul sau naiv, o dadea ca obligatorie pentru intrarea in normalitate — ea, disolutia, a atins cote paroxistice. In afara intreprinderilor in care investitorii straini onesti au pompat o viata noua, a celor — mult mai putine la numar — in care investitorii autohtoni s-au luat la tranta cu necunoscuta numita, intai, economie de piata, iar mai apoi capitalism salbatic, in afara bancilor, daruite de romanii inconstienti, in totalitatea lor, caracatitelor de profil din Occident -, aproape tot ce este in proprietatea, administrarea si gestionarera statului a ajuns in colaps.

Institutiile vitale in orice democratie reala — politie, magistratura, instante, Curte de Conturi, puzderia celorlalte organisme de control, administratie locala, invatamant, cultura, sanatate publica… - functioneaza, in cel mai fericit caz, la nivelul cotei de avarie.

Pandemia de violenta nici nu mai este de mirare, intr-un asemenea context debusolant. Violurile, talhariile, efractiile, atacurile cu mana inarmata — inclusiv la adresa politistilor! -, asasinatele si toata cohorta de nenociri imaginabile ori neimaginabile par sa fie la ele acasa, in Romania. Cel putin asa se vede, prin ochiul de ciclop, nu deseori deformant, al mijloacelor de informare in masa.

…Iertare imi cer, stimati cititori, pentru acest excurs, in fond o rabufnire provocata de intamplari de ultima ora din Craiova, capitala regiunii istorice cu oamenii cei mai temperamentali, meridionali, focosi din Romania, aidoma gasconilor - in Franta, sicilienilor - in Italia, bascilor — in Spania. Oameni care se aprind repede, la manie, ca o palalaie, dar carora le trece la fel de repede, pentru ca au un suflet mare. Le trece, insa uneori prea tarziu, dupa fapte extrem de grave.

Il am in vedere pe tanarul de 19 ani care, aplicand doua lovituri de cutit direct in inima, a curmat viata unui licean exemplar in varsta de 17 ani. Culmea, victima — pasionata de activitatea altruista din domeniul voluntariatului — vizitase, cu numai 48 de ore inainte de tragicul sau sfarsit, Penitenciarul de minori din Craiova, unde dialogase prietenos cu tinerii internati aici, indemnandu-i sa renunte la violenta si sa-si caute, in adancul fiintei lor, resursele de omenie, lumina si echilibru sufletesc, de armonie cu ei insisi, cu lumea inconjuratoare…

Consternarea, stupefactia si revolta muta, la care faceam referire in debutul acestui comentariu, nu au atarnat ghiulele de plumb in inimile colegilor de generatie ai victimei, Andrei Goreci, tanar cu o delicatete de trestie ganditoare, daruit de Dumnezeu cu arta dialogului si talent in artele frumoase.

Colegii lui Andrei Goreci au anuntat ca, miercuri, 13 octombrie 2010, la ora 12, lanseaza o ampla si ferma campanie, cu titlu angelic, extrem de expresiv si convingator: „VIOLENTA UCIDE INGERI”. Adolescentii care, impreuna cu Andrei Goreci, au pus in opera proiecte inspirate si generoase, menite sa duca, finalemnete, la conturarea unei lumi mai bune, a comunicarii, comuniunii si conlucrarii, vor picheta sediile autoritatilor locale din Craiova. Este vorba de Inspectoratul Scolar Judetean Dolj, Judecatoria Craiova, Tribunalul Judetean Dolj, Curtea de Apel Craiova.

Liceenii protestatari sunt membri ai unor organizatii nonguvernamentale precum: Centrul de Voluntariat Craiova, Asociatia Romana a Tinerilor cu Initiativa, Centrul Educational de Resurse si Traning, Asociatia Studentilor Crestini-Ortodocsi din Romania — Filiala Craiova, Consiliul Local al Copiilor, Federatia Studentilor Romani Fizicieni, Filiala Dolj-Mehedinti a Asociatiei Nevazatorilor, Asociatia Studentilor Europeni — AEGEE Craiova, Asociatia de Comunicare si Relatii Publice „PR Patrat”, Asociatia Pro Civica Oltenia, Asociatia Suporterilor Olteni.

„Vrem o Craiova sigura! Vrem sa nu mai moara tineri ca Andrei!” — aceste cereri vor fi inscrise pe panza alba (simbol al puritatii, dar si doliu pentru tineri, la romani) si vor fi scandate de liceeni invesmantati in alb.

Coordonatoarea departamentului Proiecte si Programe din Centrul Educational de Resurse si Training, Adina Enache, a tinut sa reliefeze: „Luam atitudine impotriva oricarei manifestari huliganice si criminale care poate duce la pierderea de vieti omenesti, impotriva lipsei de coerenta a unor programe de reeducare si reintegrare a tinerilor cu comportamente antisociale, a slabei reactii a comunitatii fata de cresterea violentei in Craiova. A sosit momentul sa nu mai asistam pasivi la tot mai desele atacuri la siguranta cetateanului. Ne manifestam disponibilitatea de implicare si sustinere a autoritatilor in demersul lor de a ne proteja drepturile”.

Mareea alba va asedia nu doar institutiile mentionate mai sus, ci si sufletele craiovenilor de toate varstele, chemati sa se alature, in semn de solidaritate, tinerilor protestatari.

A doua zi, joi, 14 octombrie a.c., intre orele 11-15, liderii tinerilor craioveni au programat un mars al durerii si o dezbatere privind solutiile adoptate si aplicate de fiecare dintre actantii sociali pentru impunerea sigurantei in scoli si in randul tinerilor. In vederea preintampinarii unor tragedii asemanatoare cu aceea care a suprimat firul vietii liceanului Andrei Goreci, se preconizeaza semnarea unui protocol intre scoli si autoritati.

Tinerii ce vor picheta, miercuri, 13 octombrie 2010, sediile autoritatilor locale, cer amplasarea in Piata „Mihai Viteazul”/Piata Prefecturii Dolj a unui punct in care cetatenii din Banie sa-si transmita mesajele de solidaritate si sustinere ferma a campaniei declansate de adolescentii imbracati in alb.

Crearea, pe Internet, a unui site la care sa poata fi transmise mesaje similare ar fi, de asemenea, binevenita.