Cum ne luăm Bucureştiul înapoi? Partea a III-a

Mulţi locuitori ai Capitalei se plâng că oraşul nu le mai aparţine, dar puţini sunt cei care propun soluţii de a-l recupera. Cu toate acestea, soluţiile există, mai la îndemână decât s-ar părea.
Ceaţă în Bucureşti
Ceaţă în Bucureşti (Epoch Times România)

Partea I şi a II-a a materialului ce propune soluţii pentru recuperarea oraşului pot fi citite aici şi aici

Capitala trebuie să devină un oraş mai puţin poluat şi mai disciplinat în trafic, dar pentru asta are nevoie de un sistem de transport public eficient.

5. Reorganizarea sistemului de transport public

Cu bulevarde şi străzi principale asfaltate, poate începe reorganizarea sistemului de transport public.

Reorganizarea înseamnă

- introducerea benzii unice pentru transportul în comun, acolo unde este posibil;

- timpi de sosire în staţii;

- pensionarii să aibă gratuitate doar în intervalul 09.00-13.00, astfel angajatul să aibă întâietate

- introducerea gratuităţii pentru categoriile de persoane care au venituri sub 800 lei;

investiţii substanţiale pentru reînnoirea parcului auto atât pentru transportul pe benzină/motorină, cât şi pentru cel electric;

- reducerea în etape a subvenţiilor la RATB (600.000.000 lei în 2015).

Toate etapele reorganizării aduc un plus: transportul public devine fluent şi călătorul ştie când ajunge la locul de muncă, ceea ce-l va determina pe conducătorul auto să lase maşina acasă şi să folosească mijloacele de transport în comun. Maşini mai puţine în trafic înseamnă şi reducerea aglomeraţiei de pe şosele, scade nivelul de poluare a oraşului şi duce la intervenţii mai rapide a serviciilor de urgenţă (ambulanţă, pompieri). Se leagă multe rotiţe, nu?

6. Cădirile cu risc seismic

Autorităţile locale trebuie să acorde o atenţie mai mare acestui sector pentru că în cazul unui cutremur major, costurile ulterioare ar putea fi mai mari decât cele alocate consolidării construcţiei respective. Trebuie apelat inclusiv la soluţii de finanţare externe, rambursabile sau nerambursabile, achitate dintr-un fond creat de autorităţi, împreună cu Guvernul României. Sumele achitate de statul român să fie recuperate de la proprietari şi de la urmaşii acestora pe o perioadă de 30 de ani, fără dobândă.

Să se creeze cadrul legislativ astfel încât un proprietar de locuinţă să fie expropriat, temporar sau definitiv, dacă se opune lucrărilor de consolidare. În numele garantării proprietăţii de către Constituţie nu poţi pune în pericol vieţile a zeci de persoane dintr-un bloc, doar pentru că eşti tu Gică Contra.

Măsura exproprierii, fie că este vorba de de una temporară (pe perioada efectuării lucrărilor) sau definitivă, să fie luată acolo unde acordul proprietarilor pentru reabilitare este de cel puţin 50% 1 din numărul acestora. Pe perioada exproprierii temporare, proprietarului i se pune la dispoziţie o locuinţă care să aibă acelaşi spaţiu locativ, cu o marjă de /- 10 mp. Măsura exproprierii definitive se ia în cazul în care proprietarul refuză exproprierea temporară. În cazul în care un proprietar apelează la justiţie, cauza se judecă în regim de urgenţă, cu maxim două-trei termene, care nu vor depăşi 90 de zile.

7. Asistenţă socială

Din punctul meu de vedere, asistenţa socială are mai multe direcţii, dar m-aş opri asupra bătrânilor, mama şi copilul.

Cu siguranţă aţi auzit de cazuri în care bătrânii singuri şi suferinzi, care nu se mai pot întreţine şi apelează la fel de fel de persoane care, în schimbul proprietăţii, le îngrijesc. Odată semnat contractul, cel care şi-a luat angajamentul că va avea grijă de bătrânul neajutorat uită de promisiune şi umileşte un om, care şi aşa a fost bătut de soartă.

Ar trebui ca autorităţile să aibă o alternativă la acest sistem prin crearea unui azil, în care, autoritatea locală îşi asumă obligaţia de a avea grijă de zilele care i-au mai rămas bătrânului şi să primească, în schimb apartamentul respectiv. Apartamentele intrate în proprietatea autorităţilor locale pot fi folosite pentru cazarea proprietarilor expropriaţi temporar din clădirile care se consolidează, dar şi pentru acele soţii care vor să divorţeze de soţul violent, dar nu au unde să stea cu copilul şi, astfel, e obligată să îndure bătăi crunte de dragul copilului. Dacă respectiva femeie nici nu are posibilitatea unei independenţe financiare, autorităţile locale îi pot asigura un curs de calificare şi angajată în azilele de bătrâni despre care vorbeam anterior. Astfel, cu salariul primit îşi poate permite chiria pentru apartamentul pus la dispoziţie de autorităţi.

În afara problemelor prezentate, mai sunt şi altele nedezbătute aici, cum ar fi mediul, patrimoniu, dar toate la timpul lor.