Expresii idiomatice chinezeşti: "Ţine pasul fără oprire, până la capăt" (一鼓作氣)
După ce armata statului Qi a dat comanda de două ori în zadar, armata nonconformistă a statului Lu, i-a chemat la luptă, în momentul în care moralul celor din Qi era cel mai scăzut. (Mei Hsu / Epoch Times)
Expresia chinezească "一鼓作氣" (yì gu zuò qi) înseamnă a "ţine pasul până la sfârşit, fără să te opreşti". Expresia vine dintr-o poveste despre strategia unui consilier militar al statului Lu, din Perioada Primăverii şi Toamnei a istoriei Chinei (770-476 î.Hr.).
La acel moment, statul Qi era unul dintre cele mai puternice din China acelor ani. La un moment dat, statul Qi a lansat un atac împotriva statului Lu, fapt care l-a îngrijorat extrem pe regele statului Lu. Acesta l-a chemat imediat pe consilierul său militar, un general numit Cao Gui, pentru a-i cere sfaturi privind modul în care ar putea să învingă statul Qi.
Forţele celor două state s-au confruntat pe câmpul de luptă.
După cum era obiceiul în acele vremuri, soldaţii statului Qi au început să bată tobele chemând la atac armata statului Lu. Regele Lu, auzind sunetul tobelor, s-a pregătit să înceapă ofensiva. Când era pe punctul de a ordona trupelor să avanseze, generalul Cao l-a oprit, spunându-i: “Încă nu, nu a venit timpul”.
Cao l-a dus pe rege într-un loc mai înalt, pe un deal, pentru a observa pregătirea de luptă a armatei statului Qi. Cei doi au observat armata Qi înaintând, însoţită de sunetul asurzitor al tobelor. Apoi aceştia s-au oprit, văzând că nu obţin niciun răspuns din partea armatei Lu.
După un timp, însă, tobele de război ale armatei statului Qi au început din nou să bată. Regele statului Lu a vrut din nou să dea comanda pentru atac. Generalul Cao l-a oprit din nou, rugându-l să aştepte un moment mai oportun. Armata statului Lu a rămas din nou neclintită.
După două încercări a a-i atrage armata statului Lu în luptă, moralul armatei statului Qi a scăzut. Când s-au regrupat pentru o a treia încercare, moralul celor din Qi scăzuse deja foarte mult. Soldaţii statului Qi erau atât de obosiţi şi dezamăgiţi după primele două încercări, încât s-au aşezat să se odihnească, deşi nu fuseseră implicaţi în luptă.
„Acum a venit timpul nostru!” i-a spus generalul Cao împăratului, care a dat ordin armatei statului Lu să bată tobele de război, pentru prima dată, pentru atac. Soldaţii armatei Lu s-au aruncat în luptă cu vitejie, câştigând în cele din urmă.
Mai târziu, regele Lu l-a întrebat pe generalul Cao de ce a întârziat atât de mult armata. Cao i-a răspuns: „Moralul soldaţilor este important pentru a câştiga un război; acesta este, de obicei, foarte înalt la prima bătaie, slăbind la cea de-a doua. Când tobele au bătut a treia oară, moralul soldaţilor din Qi scăzuse deja.”
„Noi am început lupta după prima bătaie a tobelor noastre de război, pe când armata din Qi – după a treia. Acesta a fost momentul în care moralul soldaţilor din Qi era scăzut, iar al nostru înalt. Aşa că am putut să atacăm viguros şi să câştigăm războiul.”
Această poveste a fost înregistrată în lucrarea „Zuo Zhuan (左傳)” scrisă de Zuo Qiuming 389 î.Hr. Expresia idiomatică "一鼓作氣" (yì gu zuò qi) provine din poveste. Traducerea literală a idiomului este „la primele bătăi ale tobelor, moralul (spiritul de luptă) este cel mai înalt”. Se mai traduce şi cu a ţine pasul până la sfârşit fără oprire, sau a duce ceva până la capăt dintr-un singur efort susţinut.
