Franţa: Victoria Frontului Naţional se bazează pe durere, furie şi negare

Dacă a existat un epicentru al 'cutremurului politic' care a lovit Franţa duminică odată cu victoria Frontului Naţional (de extremă-dreapta) la alegerile europarlamentare, acesta poate fi situat în micul sat Brachay, din estul ţării, unde din 28 de voturi exprimate, 22 au mers la extrema dreaptă (FN) şi 3 la extrema stângă (Frontul de Stânga), însă niciunul la socialişti sau la UMP, scrie The Independent.

Brachay este un sat liniştit din Haute Marne, în nord-estul Franţei, unde nu are loc nicio infracţiune, unde nu există imigranţi şi şomaj şi care se bucură, de jumătate de secol, de ajutoare directe sau indirecte din bugetul agricol al UE. De ce a respins un astfel de loc establisment-ul politic şi a votat, în cea mai mare parte, pentru două partide care doresc să distrugă UE?

Acelaşi cutremur a fost resimţit pe tot teritoriul francez la alegerile de duminică. Pentru prima dată în istoria Franţei un partid de extrema dreaptă, FN, a câştigat alegerile la nivel naţional, cu 25% din voturi. Lideră partidului, Marine Le Pen, va trimite 24 de deputaţi europeni la Strasbourg, - cu opt în plus faţă de fostul parlament.

Mai multe atenţionări privind sănătatea politică din Franţa ar trebui să fie ataşate acestui rezultat. Prezenţa la vot a fost de doar 43%, comparativ cu 70% sau mai mult la alegerile naţionale. În plus, doar unul din patru francezi care au votat pentru Marine Le Pen cred că politice sale - protecţionism, renunţarea la euro şi oprirea imigraţiei - ar salva modul de viaţă francez. De asemenea, doar unul din cinci alegători ai FN afirma că se opun UE.

Pe de altă parte, deşi două treimi dintre alegătorii francezi au un dezgust visceral pentru Marine Le Pen şi pentru Frontul Naţional, lideră FN va juca un rol important la următoarele alegeri prezidenţiale şi ar putea chiar - asemenea tatălui ei, în 2002 - să ajungă în al doilea tur de scrutin într-o competiţie cu doi candidaţi.

Este, atunci, votul francez un vot de protest? Răspunsul, scrie The Independent, este ca votul francezilor, este cu mult mai mult decât un vot de protest: este un vot al furiei şi chinului, dar, de asemenea, un vot al negării. Alegătorii francezi insistă la fiecare alegeri că doresc 'schimbarea', însă, de fapt, acest lucru nu este adevărat.

Preşedintele Nicolas Sarkozy a fost repudiat de către electorat, după încercarea de a întreprinde reforme modeste menite să pregătească Franţa să concureze în secolul al XXI-lea. Doi ani mai târziu, învingătorul său, Francois Hollande, este preşedintele cu cea mai scăzută popularitate din istoria ţării şi astfel, nici stânga, nici dreapta nu au găsit o modalitate de a convinge electoratul să accepte sacrificiile necesare pentru a salva modelul social şi economic francez într-o lume ameninţătoare şi globalizată.

Cei mai mulţi alegători recunosc că Marine Le Pen nu oferă nicio soluţie. Lideră FN oferă însă alegătorilor şansa de a-şi exprima furia incipientă împotriva politicienilor, împotriva Europei, împotriva imigranţilor şi împotriva pieţelor. Ea nu cere sacrificii. Ea oferă ţapi ispăşitori.

Brachay, la fel ca multe sate similare, a votat pentru FN nu pentru că este ameninţat în mod direct de infracţionalitate sau de imigranţi, ci pentru că este speriat de lumea pe care o vede la televizor. În egală măsură, votul francez pentru FN este un vot pentru trecut, un vot împotriva prezentului şi un vot împotriva unui viitor incert, susţine The Independent.