Iranul se mobilizează pentru a alunga trupele americane din Irak

Atunci când premierul irakian Mohammed al-Sudani a ajuns la New York în septembrie pentru a participa la Adunarea Generală a ONU, exista un armistiţiu delicat între cele două puteri străine care planează asupra Bagdadului. Paramilitarii irakieni, susţinuţi de Iran, îşi îngheţaseră atacurile asupra trupelor americane din ţară. Noul lider irakian a ajuns la New York în mijlocul acestei acalmii. El a fost sărbătorit în cadrul unei serii de recepţii luxoase cu oameni de afaceri şi diplomaţi occidentali în marja Adunării Generale, în timp ce a prezentat economia irakiană bogată în petrol, dar afectată de corupţie, ca o destinaţie pentru investiţii, potrivit Middle East Eye.

Patru luni mai târziu, liderul irakian condamnă Iranul şi SUA pentru că au lansat atacuri mortale în ţara sa, iar discursul său privind investiţiile adresat elitei mondiale de la Davos Elveţia este umbrit de apelul ca armata americană şi partenerii de coaliţie să părăsească Irakul. De la atacurile conduse de Hamas la 7 octombrie şi războiul din Gaza, miliţiile susţinute de Iran au lansat cel puţin 70 de atacuri împotriva forţelor americane din Irak.

La începutul lunii ianuarie, SUA au ripostat cu cel mai puternic răspuns de până acum, lansând un atac cu dronă în Bagdad, care l-a ucis pe Mushtaq Taleb al-Saidi, cunoscut şi sub numele de Abu Taqwa, un comandant de rang înalt al Unităţilor de mobilizare populară, o organizaţie care reuneşte miliţiile şiite irakiene finanţate de statul irakian şi aliate cu Iranul.

Bagdadul a calificat atacul drept "o încălcare a suveranităţii Irakului". Dar imediat după ce Irakul a criticat SUA pentru această lovitură, Iranul a lansat o ploaie de rachete balistice asupra oraşului irakian Erbil, ucigând patru persoane, printre care un important dezvoltator imobiliar kurd şi fiica sa de un an.

Bagdadul a criticat afirmaţia Teheranului potrivit căreia casa lovită în Erbil era un "centru de spionaj" al Mossadului israelian. La Davos, Sudani a calificat lovitura drept "un act clar de agresiune". Irakul şi-a rechemat ambasadorul la Teheran şi a declarat că va depune o plângere la Consiliul de Securitate al ONU.

Reproşurile Iranului şi ale Statelor Unite evidenţiază situaţia dificilă în care se află Bagdadul, în condiţiile în care războiul din Gaza se extinde dincolo de graniţele enclavei mediteraneene asediate. În întreaga regiune, Teheran şi Washington îşi încordează muşchii, încercând să se depăşească unul pe celălalt într-un război mortal prin intermediari. Conflictul întunecat a căpătat diferite arome care reflectă realităţile locale şi geopolitice.

În Liban, SUA încearcă să detensioneze luptele dintre Israel şi Hezbollah, ambele părţi fiind atente la riscul de a fi antrenate într-un conflict mai amplu. Între timp, luptătorii Houthi din Yemen, susţinuţi de Iran, au devenit ţinte ale atacurilor aeriene americane ca răspuns la atacurile lor asupra transportului maritim comercial.

Dar conflictul este poate cel mai intens şi mai complex în Irak.

"Guvernul irakian este slab, divizat şi, în mod fundamental, nu poate controla conflictul de la graniţele sale în car sunt implicate puterile străine. A apărut ca loc de joacă preferat, unde se pot lupta SUA şi Iran. Riscul de escaladare aici este mai mic pentru ambele părţi. Şi îşi pot arăta forţa şi pot concura pentru influenţă", a declarat Renad Mansour, director al Iniţiativei pentru Irak din cadrul think-tank-ului Chatham House.

Siria, prin Irak

Pentru Iran şi aliaţii săi irakieni, care domină guvernul de la Bagdad, războiul din Gaza a reprezentat o oportunitate de a-şi promova obiectivul de a expulza SUA din Irak. Un fost oficial american de rang înalt şi un oficial irakian au declarat pentru MEE că a existat o coordonare sporită între paramilitarii susţinuţi de Iran în Irak şi Hezbollahul libanez în acest scop. Potrivit rapoartelor mass-media, un oficial de top al Hezbollah, Mohammad Hussein al-Kawtharani, a sosit la Bagdad la începutul acestei luni pentru a supraveghea operaţiunile.

"În loc să atace Israelul, ceea ce vedem în Irak sunt mai multe atacuri asupra forţelor americane", a declarat pentru MEE Andrew Tabler, fost director pentru Orientul Mijlociu în cadrul Consiliului de Securitate Naţională al Casei Albe.

Presiunea în creştere de la Bagdad pentru expulzarea trupelor americane a fost subliniată de apelurile publice ale lui Sudani pentru plecare de la asasinarea lui Abu Taqwa. Dacă el va da curs acestei iniţiative, experţii afirmă că ar reprezenta o victorie strategică a Iranului.

Aproximativ 2.500 de soldaţi americani se află în Irak pentru a consilia şi instrui forţele locale în cadrul unei coaliţii ce are scopul de a învinge gruparea militantă Statul Islamic (SI). Aceştia se află în principal la Bagdad şi în regiunea autonomă kurdă din nordul Irakului. Aceasta din urmă este deosebit de importantă pentru furnizarea de sprijin logistic pentru cele 900 de trupe americane din nord-estul Siriei.

Justificarea legală a SUA pentru prezenţa în Siria se bazează, de asemenea, pe acordul cu Bagdadul.

"Erbil este crucial pentru susţinerea Siriei. SUA trebuie să aibă capacitatea de a deplasa trupe şi provizii pe ruta terestră dintre frontiera irakiană şi Siria", a declarat Tabler, referindu-se la capitala regiunii autonome Kurdistan din Irak.

Joi, la Davos, Sudani a declarat că "Statul Islamic nu mai reprezintă o ameninţare pentru poporul irakian" şi că "sfârşitul misiunii coaliţiei internaţionale este o necesitate pentru securitatea şi stabilitatea Irakului".

Administraţia Biden şi Bagdadul negociau deja viitorul coaliţiei conduse de SUA în Irak înainte de izbucnirea războiului din Gaza, a declarat pentru MEE un fost oficial american de rang înalt, dar războiul a schimbat abordarea Washingtonului faţă de discuţii.

"Nu este bine să discutăm despre o retragere când iranienii atacă soldaţii americani cu rachete şi drone. Aşa că Administraţia Biden consideră că trebuie să luăm o pauză în ceea ce priveşte discuţiile", a declarat acesta.

În timp ce SUA continuă să desfăşoare raiduri la scară mică împotriva celulelor Statului Islamic din regiune, Washington consideră că amprenta sa militară în nord-estul Siriei este o contrapondere cheie faţă de Iran şi Rusia, care susţin guvernul Bashar al-Assad în Siria.

"Misiunea SUA în nord-estul Siriei depinde de Irak", a declarat pentru MEE Joel Rayburn, un fost trimis special al SUA pentru Siria.

"Aceeaşi vizuină de vulpe"

Prezenţa militară americană în Irak a avut fluctuaţii de la invazia de acum 20 de ani. În 2011, SUA şi-a retras toate forţele din Irak, iar în 2014 s-a întors, la invitaţia Bagdadului, pentru a lupta împotriva SI. Dar, în acea perioadă, paramilitarii şiiţi susţinuţi de Iran au devenit cele mai puternice grupuri armate din Irak. Antrenate şi finanţate de Iran, unităţile de mobilizare populară au luptat, de asemenea, împotriva SI.

Unele grupuri, precum Kata'ib Hezbollah, au fost în fruntea atacurilor împotriva SUA în Irak. Fondatorul grupului, Abu Mahdi al-Mohandes, a fost ucis în acelaşi atac american care l-a asasinat pe comandantul iranian Qassem Soleimani.

În prezent, Forţele de Mobilizare Populară (FMP) se mândresc cu peste 150.000 de luptători. Ei menţin vaste reţele de influenţă şi mulţi dintre ei sunt încorporaţi în aparatul oficial de securitate al statului irakian, guvernul irakian plătindu-le salariile. Ei au fost acuzaţi de răpiri, asasinate şi de suprimarea protestelor paşnice.

Incapacitatea guvernelor irakiene succesive de a controla puterile extinse ale FMP a semănat discordie între Bagdad şi Washington. Nu numai că forţele americane au fost atacate de grupurile paramilitare, dar Washington finanţează sistemul de securitate irakian. În 2022, Irakul a primit 250 de milioane de dolari americani sub formă de ajutor militar din partea SUA.

În ciuda izbucnirilor sporadice de lupte între paramilitari şi serviciile de securitate irakiene, pentru guvernul irakian "costul de a merge împotriva miliţiilor este mult mai mare decât costul menţinerii lor", a declarat pentru MEE Abbas Kadhim, şeful Iniţiativei pentru Irak din cadrul Atlantic Council.

"Pentru Washington, este o urgenţă pentru că sunt atacaţi, dar nu este o criză pentru statul irakian. Miliţiile luptă în aceeaşi vizuină ca şi guvernul irakian".

Majorare de salariu pentru miliţiile iraniene

Sudani este susţinut de Centrul de Coordonare, o coaliţie de partide politice şiite susţinute de Teheran care sunt legate de mulţi dintre paramilitarii irakieni. În timp ce Sudani a negociat un armistiţiu de şase luni în urma căruia au încetat atacurile asupra forţelor americane din Irak, FMP a câştigat mai multă influenţă sub conducerea sa, afirmă experţii.

"Miliţiile susţinute de Iran au o prezenţă mai vizibilă pe străzile Bagdadului în timpul mandatului lui Sudani", înfiinţând noi puncte de control, a scris Michael Knights, cercetător la Washington Institute for Near East Policy, adăugând că acestea şi-au amplificat, de asemenea, activităţile comerciale.

În acest an, guvernul lui Sudani a adoptat un buget pe trei ani care a alocat 700 de milioane de dolari în plus pentru FMP, ceea ce le va permite acestora să adauge aproape 100.000 de noi combatanţi în rândurile lor, potrivit analiştilor. Dar actuali şi foşti oficiali americani şi irakieni afirmă că Bagdadul doreşte să menţină relaţii bune cu Washingtonul.

Sudani şi-a încadrat apelul pentru o plecare rapidă a trupelor coaliţiei conduse de SUA ca fiind necesară pentru a păstra "relaţiile bilaterale constructive" cu SUA, care, a declarat el pentru Reuters, ar putea include instruirea şi consilierea forţelor de securitate irakiene. Comentariile sale reflectă legăturile unice pe care Bagdadul le menţine atât cu Washingtonul, cât şi cu Teheranul.

Capcana dolarului

Iranul şi Irakul împart o graniţă de o mie de mile (cca.1610 km). Cele două ţări cu majoritate şiită au anual aproximativ zece milioane de treceri ale frontierei, mulţi pelerini iranieni vizitând sanctuarele din Karbala şi Najaf. Irakul este a doua cea mai importantă destinaţie pentru exporturile iraniene şi este dependent de Iran pentru aproximativ 35-40% din necesarul său de energie.

Iranul nu s-a sfiit niciodată să îşi exercite puterea economică asupra vecinului său. Dar finanţele Irakului sunt, de asemenea, strâns legate de SUA.

Fiind al doilea mare producător din Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, Irakul depinde de veniturile sale din petrol pentru a-şi finanţa guvernul - inclusiv pentru a plăti salariile paramilitarilor susţinuţi de Iran. Veniturile din vânzările de petrol ale Irakului sunt depuse la Banca Rezervei Federale a SUA din New York.

O acţiune recentă a SUA împotriva spălării de bani în Irak a contribuit la alimentarea unei crize valutare în Irak, demonstrând influenţa imensă pe care Washingtonul o are asupra finanţelor irakiene din cauza dependenţei sale de dolar. De asemenea, SUA a susţinut apelul lui Sudani pentru investiţii internaţionale în Irak.

Când Bagdadul a ameninţat că va expulza forţele coaliţiei conduse de SUA din Irak după asasinarea lui Soleimani în 2020, administraţia Trump a ameninţat că va tăia accesul Irakului la rezervele sale de dolari şi va înceta să mai acorde Irakului derogări de sancţiuni pentru a cumpăra energie iraniană, au declarat pentru MEE foşti oficiali americani familiarizaţi cu discuţiile.

Aceiaşi oficiali spun că această bâtă este o opţiune pe care o păstrează administraţia Biden pentru cazul în care se înmulţesc cererile de plecare a SUA din Irak, dar unii se întreabă dacă administraţia o va folosi, după ce a încercat să reseteze relaţiile cu Bagdadul după anii tumultuoşi ai lui Trump.

"SUA nu poate fi expulzată din Irak dacă nu vrea. Dacă SUA nu are o prezenţă militară în Irak, atunci SUA nu trebuie să facă unele lucruri pentru guvernul irakian, de exemplu facilitarea aprovizionării cu dolari de la Rezerva Federală, protejarea împotriva proceselor şi emiterea de derogări de sancţiuni", a declarat pentru MEE Rayburn, fostul emisar special al SUA pentru Siria.

În timp ce miliţiile susţinute de Iran doresc să expulzeze SUA din Irak, experţii afirmă că şi cele mai dure grupări, precum Kata'ib Hezbollah, beneficiază de legăturile economice ale Irakului cu Occidentul.

"Chiar şi cei mai antiamericani lideri din Irak îşi dau seama că au nevoie de un fel de relaţie cu SUA. Irakul este un colac de salvare pentru Iran. Accesul său la dolari americani şi la pieţele financiare este esenţial", a declarat Mansour pentru MEE.

Kadhim, de la Atlantic Council, crede că accentul pus de factorii de decizie politică de la Washington pe simpla protejare a prezenţei trupelor americane în Irak este lipsit de viziune.

"Desigur, obiectivul ideal al Iranului este de a scoate SUA complet din Irak, dar obiectivul lor practic este de a face ca prezenţa americană să fie o povară", lucru pe care, spune el, iranienii l-au realizat deja.

"Practic, aveţi un număr mic de trupe americane în Irak sechestrate în cazărmi. Nu pot nici măcar să meargă în oraş. Pe termen lung, cineva se va întreba de ce suntem aici", a spus el.