NATO încearcă să pună "la adăpost de Trump" ajutorul pentru Ucraina

Într-un nou plan anunţat în această săptămână, alianţa Nord-Atlantică vrea să se asigure că nu va exista nicio încercare de a reduce armele şi asistenţa pentru războiul din Ucraina sub o nouă administraţie americană, informează Responsible Statecraft.

La 4 aprilie, s-au împlinit 75 de ani de la semnarea Tratatului Atlanticului de Nord de către miniştrii de externe ai celor 12 membri iniţiali ai alianţei NATO. Şi, în mod neaşteptat, s-a raportat în această săptămână că secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a propus înfiinţarea unui nou fond de 100 de miliarde de dolari pentru a ajuta Ucraina să îşi continue efortul împotriva invaziei ruseşti - exact la timp pentru această aniversare.

Deşi se află doar în stadiul de planificare, aşa-numita propunere "Misiune pentru Ucraina" ar prevedea, de asemenea, ca NATO să preia controlul Grupului Ramstein, pe care SUA l-a înfiinţat pentru a coordona livrările militare către Ucraina (acest aspect particular al planului a fost imediat întâmpinat cu răceală de Casa Albă). Sprijinul alianţei pentru această propunere - care urmăreşte să "protejeze împotriva politicii lui Trump" sprijinul pentru războiul din Ucraina în cazul în care fostul preşedinte va fi ales şi va încerca să deconecteze finanţarea americană pentru Ucraina - este împărţit pe temele la care ne-am putea aştepta, cu sprijin din partea ţărilor baltice, a Poloniei şi a opoziţiei din partea Ungariei.

Criticii, cum ar fi legendarul diplomat american Chas Freeman, spun că planul este pur şi simplu "un caz de a arunca bani buni - în acest caz, bani împrumutaţi - după ceva rău".

Freeman consideră că acesta este un caz în care NATO se agaţă de un pai, la urma urmei, după cum spune el: "NATO a rămas fără ucraineni pe care să îi sacrifice pe câmpul de luptă, precum şi fără producţia de armament necesară pentru a echipa forţele armate ucrainene existente, mult diminuate. Un fond de obligaţiuni nu va crea mai mulţi ucraineni şi nici nu va produce mai multe arme pentru a-i înarma pe cei care au supravieţuit până acum".

Atât Europa, cât şi Ucraina, au nevoie cu adevărat de "pace, iar acest lucru necesită negocieri cu Rusia", afirmă Freeman.

"Aceasta este o încercare neruşinată de a folosi capitalismul financiar pentru a evita această realitate, îmbogăţind şi mai mult producătorii de muniţii. NATO nu este un fond speculativ şi nu ar trebui să încerce să se comporte ca unul. Când alianţele încearcă să împrumute bani pentru cauze pierdute, aţi avea dreptate să judecaţi că ele ştiu că s-a terminat", a adăugat el.

Stoltenberg ar fi prezentat planul ca pe un mijloc "de a proteja mecanismul împotriva posibilelor schimbări politice". Ca atare, este asemănător cu modul în care funcţionează Comisia Europeană atunci când încearcă să suplinească legislaţia naţională cu un diktat supranaţional, susţine Freeman.

Analistul de afaceri internaţionale Neil Bouhan, cu sediul la Chicago, vede în acest lucru o încercare de "a izola un organism fundamental politic, NATO, de politica celui mai important membru al organismului, SUA. Acesta cedează miliarde de dolari către NATO şi un control aparent discreţionar asupra armatei americane".

Într-adevăr, propunerea ridică o serie de întrebări, cum ar fi: încalcă ea Carta NATO? Tratatul NATO postulează că "un atac armat împotriva unuia [...] va fi considerat un atac împotriva tuturor". Dar Ucraina nu este membră NATO şi, în orice caz, tratatul prevede doar consultări în cazul în care "integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea uneia dintre părţi este ameninţată".

Înseamnă oare că mijloacele militare americane din Europa vor fi controlate de o birocraţie de la Bruxelles, care nu trebuie să dea socoteală? La urma urmei, după cum a declarat recent un diplomat anonim pentru Financial Times: "Acest lucru va însemna trecerea unui Rubicon. NATO va avea un rol în coordonarea sprijinului letal pentru Ucraina".

Deocamdată, Casa Albă pare să adopte o abordare de tip "aşteptăm şi vedem". Dar administraţia Biden pare să aibă o atracţie fatală pentru ideile proaste, dintre care aceasta este încă una dintr-o serie destul de lungă şi deprimantă.

În ceea ce priveşte cuvintele lui Stoltenberg în faţa miniştrilor de externe ai NATO de miercuri, acesta a declarat că guvernul şi armata Ucrainei au încă "nevoi urgente" şi că "orice întârziere în furnizarea de sprijin are consecinţe pe câmpul de luptă chiar în momentul în care vorbim".

"Trebuie să asigurăm asistenţă de securitate fiabilă şi previzibilă pentru Ucraina pe termen lung, astfel încât să ne bazăm mai puţin pe contribuţiile voluntare şi mai mult pe angajamentele NATO, mai puţin pe oferte pe termen scurt şi mai mult pe promisiuni ce durează ani de zile. Motivul pentru care facem acest lucru este situaţia de pe câmpul de luptă din Ucraina. Este serioasă [...] Vedem cum împinge Rusia şi vedem cum încearcă să câştige acest război doar aşteptându-ne", a spus Stoltenberg.

Dar Ungaria se opune ferm, anunţându-şi deja "opoziţia faţă de creşterea rolului de coordonare al NATO în ceea ce priveşte livrările de arme şi antrenarea forţelor ucrainene, refuzând să participe la planificare, operaţiuni sau finanţare", potrivit unei declaraţii a Ministerului de Externe.