Rezistenţa, în dialog cu Barbu Mateescu: Facebook-ul învinge moştenirea comunistă! Clasa politică este într-o puternică stare de dezorientare

PSD nu e rău, PSD atâta ştie. Au rămas în România anilor ’80 în care tovarăşul sau tovarăşa prim-secretar făcea şi dregea. Acum, vin în contact cu oameni care cer explicaţii, cer transparenţă iar ei pur şi simplu nu stiu cum să interacţioneze cu acest nou tip de cetăţean, a explicat sociologul Barbu Mateescu.
Barbu Mateescu in dezbatere la RezistentaTV
Barbu Mateescu in dezbatere la RezistentaTV (Mihut Savu / Epoch Times Romania)
Se încarcă player-ul...
Se încarcă player-ul...

În România are loc o revoluţie. Este revoluţia "postindustrială", trecerea de la un anumit mod de existenţă, de la un anumit set de relaţii la un cu totul alt set, unul în care "atomizarea" specifică perioadei comuniste este înlocuită de încredere. Iar această nouă societate post-industrială formată din oameni activi, care comunică, care scriu pe Facebook, care stiu ce vor, schimbă lucrurile. Poate prea încet pentru unii, însă vizibil, schimbarea are loc.

Pe de altă parte, în timp ce societatea civilă, trezită, se manifestă prin proteste fără precedent şi vrea o Românie normală, o Românie în care să se trăiasă decent şi în care principiile şi valorile să nu fie inversate, clasa politică este dezorientată şi nu s-a adaptat la timpurile pe care le trăim, a rezultat din lungul dialog purtat miercuri de sociologul Barbu Mateescu cu membrii grupului Rezistenţa de pe Facebook, grup coagulat în urma protestelor anti OUG 13. Opoziţia nu are încă o identitate bine conturată (PNL-ul avea cândva, dar şi-a diluat-o pe parcurs, poate o va redefini după alegerea lui Orban, USR este încă prea nou) iar PSD este încremenit în mentalitatea comunistă şi nu ştie cum să interacţioneze cu noul tip de cetăţean, cel care vrea să ştie cum e cheltuit banul public, care vrea transparenţă de la autorităţi.

"Imaginaţi-vă că luaţi un elefant şi îl duceţi la Polul Nord. Temperatura, mediul, aerul, animalele de care trebuie să se ferească, bacteriile care îi intră în organism sunt cu totul altele. Animalul ăla o să respire foarte chinuit o să fie disperat, într-o stare psihologică foarte gravă şi o să moară, relativ repede.

Cam asta este să vii din epoca pre-postindustrială şi să te trezeşti cu oameni din epoca post-industrială care încearcă să utilizeze valorile lor în interacţiunea cu tine. Ei nu înţeleg aşa ceva. PSD nu e rău, PSD atâta ştie. Ei atâta stiu.

România anilor ’80 în care tovarăşul sau tovarăşa prim-secretar făcea şi dregea, un fel de republică fost sovietică numită România. Ei sunt în contact cu oameni care le spun “păi ştii că tu trebuie să dovedeşti de ce ai făcut lucrurile astea, trebuie să ai motivaţie”, asta pentru ei e science fiction", a explicat Barbu Mateescu, vorbind despre interacţiunile contondente între Primăria Capitalei şi cetăţeni.

În opinia lui Mateescu, în acest context, protestele vor continua, căci cauza lor nu a dispărut.

Cred că vor mai fi proteste. Şi motivul pentru care vor mai fi proteste este că nu a dispărut cauza protestelor. Şi cauza protestelor nu este în mod pradoxal PSD, sau existenţa unui anumit lider PSD ci este relaţia dintre PSD şi stat şi implicit, între PSD şi societate. Fie societatea se schimbă, fie PSD se schimbă. Dar peste 6 luni, peste un an, vom vedea altfel de OUG 13, altfel de Roşia Montană", a explicat Mateescu.

"Cum spunea şi Barbu Mateescu, e vorba de o confruntare între două lumi. El o numea lumea post industrială, putem să îi spunem oricum, este lumea cea deschisă, lumea în care trăim chiar şi când câteodată ne facem că nu vedem, sau că ne e greu sau că graniţele sunt deschise, că tehnologia este alta, că oamenii muncesc altfel, că oamenii comunică altfel, e o lume în care tot Barbu Mateescu spunea că se întâmplă ceva ce comunismul a distrus în România: încrederea între oameni bazată pe respectul presupus al unor principii de bază şi al unor valori de bază. Şi atunci, inevitabil, din confruntarea aceasta noi vom câştiga, pentru că noi reprezentăm prezentul şi viitorul", a opinat, la rândul său, Raluca Paraschiv, din partea grupului Rezistenţa.

Cât despre acea Românie inertă, acea Românie care nu a ieşit la vot, aparent încremenită în indiferenţă şi resemnare, Barbu arată că mare parte din responsabilitate aparţine politicului, care nu a ştiut să se adreseze acestui tip de electorat:

"Nu a existat decât arareori şi incidental ofertă electorală pentru acei oameni. În cele mai multe cazuri nici nu prea a existat o competiţie serioasă din partea forţelor care erau atunci împotriva PSD, în spaţiul local. S-au făcut târguri, s-au făcut multe înţelegeri pe sub masă şi foarte important, forţele anti-PSD în România au apărut şi au dispărut, a fost CRD, a fost PD, a fost alianţa DA, PNL-ul a fost, acum e practic alt PNL, nu a existat o continuitate.

Oamenii care nu au votat, luând acum lucrurile foarte concret, sunt oameni care nu au fost convinşi de mesajele niciuneia dintre forţele politice care au prezentat mesaje şi care au reuşit să ajungă la ei. Poate că a existat un mesaj potrivit dar acea forţă politică sau forţe politice nu au avut la dispoziţie mecanismele să îşi transmită ideile.

Termenul “vinovaţi” presupune că PSD, ALDE sau PSD şi ALDE împreună chiar au făcut vorbire despre modificarea justiţiei, ca să vorbim în speţa concretă, a OUG 13 prin modificarea definiţiei şi aplicării abuzului în serviciu. Şi aici este destul de clar că lucrurile au stat un pic altfel.

Un semnal foarte important l-au reprezentat protestele nu din Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Iaşi ci protestele din foarte multe localităţi mici din România, localităţi unde nu s-a protestat niciodată în istoria să zicem ultimilor 100 de ani, unde oameni care în multe cazuri au avut încredere în PSD, au pariat că este oferta economică cea mai avantajoasă pentru ei, şi-au dat seama că votul lor a fost preluat şi dus în altă direcţie decât cea pe care ei o doreau. Deci aspectul de vinovăţie este mult mai complicat decât pare aşa, la prima vedere, din punctul meu de vedere", a explicat Barbu Mateescu, ulterior întâlnirii cu Rezistenţa, pentru Epoch Times.

Redăm câteva dintre ideile punctate în cadrul discuţiei lui Barbu Mateescu cu Rezistenţa, întâlnire în cadrul căreia cetăţenii care au urmărit live discuţiile şi-au putut transmite întrebările şi au primit răspuns de la sociolog.

Clasa politică dezorientată. Cetăţeanul trebuie să ştie ce vrea

Trebuie să stabilim foarte bine ce vrem de la clasa politică. De exemplu, vrem oameni care să ne unească pe termen lung. Pe de altă parte toată lumea vrea reînnoirea scenei politice, să nu mai fie parlamentarii care au fost. Trebuie să stabilim foarte clar ce ne dorim.

Cred că în clipa de faţă, clasa politică din România este într-o puternică stare de dezorientare, politicienii nu s-au adaptat încă la existenţa DNA, ei nu înţeleg în ce măsură şi ce se mai poate face, nu vorbesc acum de oamenii care sunt foarte cinstiţi şi oamenii care au venit doar pentru a fura – la propriu. Marea majoritate e undeva la mijloc şi ei încă îşi descoperă limitele, încă descoperă cum să se adapteze la societate.

Încrederea, noul tip de liant

Şi atunci ajung la mentalitatea care există în anumite părţi din România, asta că nu există încredere în capacitatea de asociere. Este o moştenire tipică a comunităţilor care au trecut prin comunism. Problema asta nu există în Belgia, sau în India sau în Australia sau în Texas. În comunism asocierea de orice fel era forţată. Existau mici canale cum era la noi chestia asta “mergem să vedem la cineva un video împreună” dar cea mai mare parte a interacţiunilor de grup erau formale şi erau lipsite de fond, de exemplu trebuia să faci curăţenie, muncă patriotică – lumea a înţeles de aici că a face curăţenie este ceva ce ţi se impune, este ceva forţat şi când se termină comunismul “nu mai fac asta, gata”, pentru că se face asocierea psihologică.

Iar asta este ceva ce se petrece zi de zi, ceva ce se petrece minut de minut. Există un mesaj foarte optimist pe care îl dau şi anume că în România are loc o revoluţie. Este revoluţia postindustriala, este trecerea de la un anumit mod de câştigare a traiului, un anumit mod al existenţei, de la un anumit set de relaţii, are loc trecerea de la un anumit set la altul. Şi trecerea asta este foarte vizibilă în oraşele mari, în rândul oamenilor tineri, cu cât eşti mai tânără sau mai tânăr cu atât este mai natural pentru tine acest lucru şi de asemenea studii superioare, studii medii şi primare într-o măsură mai mare. Dar acest lucru se petrece zi de zi şi cuprinde întreaga societate.

Facebook-ul bate mentalitatea comunistă

Una dintre trăsăturile societăţii post-industriale este încrederea. Şi aici este, exact ca la şeptică, Facebook-ul suprascrie, Facebook-ul învinge moştenirea comunistă care spune “nu te duce la un protest, vor fi oameni infiltraţi în fel şi chip, o să fie manipulare”, asta e ceva ce a existat în România – cu o singură excepţie, Piaţa Universităţii 1990 – a existat 20 de ani. Nu se ieşea la proteste, chit că oamenii aveau nemulţumiri, pentru că nu aveau încredere unii în ceilalţi.

Iar societatea post-industrială acum schimbă lucrurile. Sunt oameni care pot să aibă încredere unii în ceilalţi, care stiu că această încredere nu e definitivă, deci nu permit cuiva să se ridice cu o portavoce să ia cuvântul în numele tuturor, dar eu am încredere, aceea nici prea prea, nici foarte foarte – deci nici deloc, nici prea imensă, am încrederea că eu şi oamenii din jurul meu susţinem un singur lucru. Aşa ceva nu exista în comunism şi schimbarea are loc dar are loc destul de încet şi o vedem practic în cumulul protestatarilor la fiecare protest din 2012 încoace, chit că au fost cauze diferite, subiecte diferite, chiar publicuri diferite. Cumulul protestatarilor explodează pentru ca această încredere naşte la rândul său încredere în protestele din viitor.

Un milion de votanţi "decupaţi" din corpul electoral

În România, datorită modificărilor de legislaţie la care PSD a fost foarte grijuliu şi PNL nu – mă refer la PNL pentru că era principalul partid, USR a apărut recent – PSD-ul a redesenat corpurile electorale astfel încât există un grup semnificativ de cetăţeni ai României, cam un million după estimarea mea, care au drept de vot la prezidenţiale, ambele tururi, şi la europarlamentare, dar nu la locale şi la parlamentare.

Este vorba despre oamenii care s-au născut într-o localitate, să zicem Târgu-Neamţ, şi au plecat la facultate sau la muncă într-o metropolă, să zicem Bucureşti. Aceşti oameni muncesc sau şi-au terminat studiile de licenţă în acea metropolă, ei conform cărţii de identitate locuiesc în Târgu-Neamţ, nu şi-au schimbat cartea de identitate pentru că nu poţi să iei un apartament, ei au închiriat un apartament în metropolă, ei locuiesc în metropolă, în cazul exemplului nostru Bucureşti, ei locuiesc acolo, consumă acolo, îşi câştigă traiul acolo, votează acolo la prezidenţiale şi europarlamentare, dar ca ei să voteze la locale şi la parlamentare, conform legislaţiei trebuie să se întoarcă în Târgu-Neamţ.

Ei nu pot să voteze la locale pentru primarul Bucureştiului, ei nu pot să voteze la locale în Bucureşti pentru primarul Târgu-Neamţ, de asemenea la parlamentare ei nu pot să vină la vot în Bucureşti nici în secţii speciale. Automat ai decupat din populaţia cu drept de vot un număr de oameni, sute de mii, un milion, iar aceşti oameni trebuie să obţină ceva ce se numeşte viza de flotant, asta înseamnă o procedură de stat la cozi.

Şi planul PSD este magistral, pentru că cine sunt aceşti oameni? Sunt oamenii cei mai mobili din societate, oamenii în vârstă nu se mută. Te-ai născut în Focşani, nu te muţi la 64 de ani în Cluj. Deci elimini din corpul electoral exact oamenii care au avut curajul să se mute dintr-un oraş mic într-un oraş mare, care au performat – altfel nu ar fi rămas acolo, deci au terminat facultatea, au obţinut un loc de muncă care le permite să trăiască în metropolă.

Partea cea mai mobilă a societăţii româneşti şi nu întâmplător tinerii, că ăsta nu e un fenomen de acum 30 de ani, au fost decupaţi din corpul electoral.

Electoratul captiv. De ce sunt corporaţiile inamicul PSD

Sunt oameni în Muntenia şi Moldova pentru care lucrurile sunt într-un anume fel. Te înscrii într-un partid, ai salariu minim pe economie sau poate cu 200-300 de lei mai mult de la primărie, altfel nu ai cum să îţi creşti familia, la propriu, nu există niciun fel de fabrică, de antrepriză, nu există niciun fel de opţiune economică şi poate, uite, asta nu prea se discută, poate e un plan al PSD-ului să îşi ţină hălci imense din România în sărăcie.

În momentul în care îţi vine o corporaţie într-un oraş mic din vechiul Regat, păi în momentul ăla, tu ca PSD nu mai eşti furnizorul de fonduri. Corporaţia aceea e furnizorul de fonduri, tu în momentul acela nu mai ai cum să îi baţi pe oamenii aceia pe umăr în ziua alegerilor să le zici “măi, Ioane, dacă nu votezi PSD, familia ta ce mănâncă la anu’?”. Şi subiectul e foarte concret, sărăcia e lucie.

Suntem o ţară foarte divizată ca acces la resurse, darămite consum de resurse. Deci pentru acei oameni sau status-quo-ul sau ce încearcă să facă PSD pe justiţie este ceva care nu mai este natural, trebuie apărat şi argumentele lor nu sunt filozofice, nu sunt oameni care îşi fac a doua mână, sunt oameni care îşi pun întrebarea “eu de unde fac rost de 900 de lei pe lună?”.

Oamenii întotdeauna or să cumpere speranţe

S-ar putea să nu cumpăram pâine, s-ar putea să nu cumpărăm caşcaval, s-ar putea să nu cumpărăm un brand de băutură răcoritoare dar speranţe or să vrea, întotdeauna.

Deci o componentă a oricărei oferte electorale este “ceva mai bun”. Acum, ceva-ul ăsta poate fi pentru unele grupuri şi pentru altele nu, sau poate fi: unor grupuri le oferim ceva, altor grupuri le oferim altceva decât ce oferă concurenţa. Dar speranţa se cumpăra şi se vinde.

Înregistrarea integrală a dialogului, transmis live de Rezistenţa TV, poate fi vizionată aici

Întâlnirea reprezentanţilor grupului Rezistenţa cu sociologul Barbu Mateescu a avut loc în cadrul proiectului #Rezistenţa 360, un proiect al grupului civic #REZISTENŢA, al cărui scop este crearea unor punţi de dialog şi comunicare reală şi obiectivă între societatea civilă şi clasa politică, şi explicarea evenimentelor şi acţiunilor politice într-un limbaj simplificat pentru cetăţenii României. În cadrul acestui proiect, protestatarii au avut întâlniri cu jurnaliştii Liviu Avram, Ramona Ursu şi Lucian Mîndruţă, cu Irina Zamfir de la ActiveWatch şi Cătălin Teniţă de la Geeks for Democracy, cu senatorul PNL Florin Cîţu, cu Oana Gheorghiu de la Dăruieşte Viaţă, cu judecătorul Cristi Danileţ, cu filozoful Gabriel Liiceanu, cu (acum fostul) lider al USR Nicuşor Dan, cu parlamentarii USR Cristian Ghinea, Florina Presadă şi Cristian Seidler.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne