Uneori vaccinurile anti-gripale se luptă cu un duşman care nu mai există

În lumea microscopică, virusurile au roluri diferite în cadrul unei ordini naturale. Atunci când apare un virus, altul poate să dispară. Această ordine urmează modele, aşa cum observăm în cazul variaţiilor sezoniere ale virusurilor. Intervenţia umană poate perturba aceste tipare, creând adesea probleme mai complexe, multe dintre ele rămânând încă un mister.

A apărut SARS-CoV-2, a dispărut Yamagata

Focarele sezoniere de gripă sunt determinate în principal de virusurile gripale A şi B, clasificate în două linii principale pe baza variaţiilor proteinelor lor de suprafaţă, în special hemaglutinina şi neuraminidaza.

Linia de gripă A include cele mai comune subtipuri H1N1 şi H3N2, în timp ce virusurile gripale B sunt clasificate în două linii: Victoria, care infectează în principal copii, şi Yamagata, care infectează în principal adulţi. Aceste virusuri sunt denumite după locurile în care au fost identificate pentru prima dată şi circulă la nivel mondial din 2001.

Un studiu realizat în 31 de ţări a constatat că virusul gripal B a reprezentat aproximativ 23 la sută din cazuri, devenind dominant în aproximativ unul din şapte sezoane.

Potrivit unui articol din Nature Communications, descendenţa gripei B Yamagata nu a mai fost detectată din aprilie 2020. Aceasta pare a fi o consecinţă surprinzătoare a pandemiei COVID-19, iar ei dau credit măsurilor de sănătate publică, cum ar fi restricţiile de călătorie.

Deşi Yamagata pare să fi dispărut în 2020, au existat rapoarte ocazionale ale virusului în diverse părţi ale lumii în 2021 şi 2022.

Cercetările arată că aceste cazuri sporadice sunt potenţial legate de vaccinurile cvadrivalente. Astfel de fenomene au fost raportate în Statele Unite, Scoţia şi Marea Britanie.

Lupta împotriva unui inamic inexistent

Interacţiunea complexă dintre diferite virusuri are o serie de implicaţii negative pentru dezvoltarea de vaccinuri.

Un exemplu recent al acestei interacţiuni este reprezentat de actualele vaccinuri antigripale tetravalente. În centrul atenţiei se află componenta aparent inutilă, Yamagata, care a fost adăugată la vaccinul trivalent împotriva gripei în anii 1990 şi care nu a mai fost eliminată de la dispariţia sa în 2020.

Epidemiologii şi experţii în gripă au susţinut că vaccinarea împotriva Yamagata este similară cu lupta împotriva unui inamic care nu mai există.

De la vaccinurile trivalente la cele cvadrivalente

Virusul gripal Victoria de subtip B a fost identificat pentru prima dată în 1987 şi a fost încorporat în vaccinul antigripal pentru sezonul 1988-1989 care a urmat. Curând, o altă variantă, Yamagata, a fost identificată în Japonia în primăvara anului 1988 şi a fost aleasă pentru a fi inclusă în vaccinul din 1989-1990.

În consecinţă, primele vaccinuri antigripale trivalente conţineau trei tulpini inactivate: două tulpini de gripă A (H1N1 şi H3N2) şi o tulpină de gripă B adăugată în 1988 pentru a asigura o protecţie eficientă.

Selecţia tulpinii de gripă B a reprezentat o provocare din cauza circulaţiei imprevizibile a celor două linii genetice, Victoria şi Yamagata, ceea ce a dus adesea la neconcordanţe cu vaccinul, care pot varia în funcţie de anotimpuri şi temperaturi.

În plus, aceste două linii genetice erau diferite din punct de vedere antigenic, ceea ce înseamnă că vaccinul nu a oferit protecţie încrucişată împotriva antigenelor ambelor linii genetice.

Pentru a rezolva această problemă, în februarie 2012 au fost introduse şi aprobate de FDA vaccinurile gripale cvadrivalente (QIV), care conţin atât tulpinile Yamagata, cât şi Victoria, alături de cele două tulpini gripale A. Aceste QIV au fost aprobate şi de Agenţia Europeană pentru Medicamente în 2013.

Recenta dispariţie a liniei Yamagata ar putea avea un impact semnificativ asupra utilizării QIV, care sunt folosite pe scară largă în lume.

Soluţii posibile

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi comitetul consultativ al FDA au recomandat eliminarea Yamagata din vaccinurile antigripale cvadrivalente, considerând că acesta "nu mai este justificat". Consensul este că a dispărut şi este puţin probabil să revină şi, prin urmare, eliminarea acestei componente are sens.

Este inutil să organizezi o apărare împotriva unui inamic care nu va ataca niciodată. Scoaterea virusului Yamagata din vaccinurile antigripale ar trebui, de asemenea, să le facă mai puţin costisitoare. Yamagata va fi eliminat pentru următorul sezon gripal 2024-2025.

Unii producători de vaccinuri antigripale ar putea prefera să înlocuiască tulpina Yamagata cu o nouă tulpină, cum ar fi H3N2, deoarece acest virus evoluează rapid şi se ştie că este mai grav.

Cu toate acestea, adăugarea unei a doua tulpini H3N2 prezintă provocări suplimentare şi ar necesita probabil studii clinice pentru a asigura siguranţa şi eficacitatea atunci când sunt combinate diferite componente.

Deocamdată, un vaccin simplificat este cel mai rapid răspuns la situaţia actuală a gripei.

Aceste vaccinuri reflectă, de asemenea, lumea schimbată în care trăim din cauza COVID-19.

Este posibil ca schimbările în comportamentul uman să fi condus, fără să vrea, la eliminarea anumitor tulpini de gripă. Deşi este posibil ca acest lucru să nu fi fost intenţionat, eforturile noastre de a elimina virusul au avut un impact surprinzător şi de durată, dincolo de aşteptările noastre.

Vaccinuri versus variante

Făcând o paralelă cu vaccinurile împotriva COVID-19, acelaşi lucru s-ar putea întâmpla atunci când se creează un alt vaccin cu componente incompatibile.

De exemplu, tulpina originală Wuhan a fost înlocuită cu Omicron în noiembrie 2021. Cu toate acestea, tulpina Wuhan a fost păstrată în vaccinul anti COVID-19 până în septembrie 2023 şi nu a contribuit cu nimic la sănătatea celor vaccinaţi.

Virusurile evoluează continuu, în special virusurile ARN, cum ar fi virusul gripal şi SARS-CoV-2.

Acest lucru creează o provocare continuă pentru tehnologia vaccinurilor, care va rămâne întotdeauna în urma acestor mutaţii.

Se pare că ne aflăm într-o bătălie fără sfârşit, folosind vaccinuri care s-au dovedit a fi ineficiente împotriva variantelor în continuă mutaţie. Vaccinurile nu sunt scuturi infailibile împotriva bolilor virale.

Alte virusuri au o istorie similară

Există multe alte exemple ale acestui fenomen care arată cum un virus care intră poate alunga un alt virus.

În toamna anului 2009, în Franţa, epidemia de gripă A a început cu câteva luni mai târziu decât în anii precedenţi. S-a emis ipoteza că prezenţa pe scară largă a rinovirusurilor ar fi putut scădea riscul de infectare cu virusul gripal H1N1 la începutul toamnei.

Un model similar interesant a fost observat în Suedia în 2009. Valul de gripă a scăzut în mod neaşteptat, deşi condiţiile meteorologice şi comportamentul social rămăseseră relativ constante. A fost lansată ipoteza că rinovirusul ar fi putut juca un rol în întârzierea sosirii gripei.

În timp ce, invers, circulaţia timpurie a virusurilor pandemiei de gripă A (H1N1) din 2009 a avut un impact asupra epidemiei de virus sincitial respirator (VSR) din Franţa.

În timpul pandemiei de gripă A din 2009 din Hong Kong, cercetătorii au observat o schimbare a tiparelor obişnuite de activitate şi, în mod interesant, a existat o schimbare similară în comportamentul VSR, al virusurilor parainfluenza şi al adenovirusurilor din 2009 până în 2011.

Această observaţie sugerează că este posibil ca interferenţa virusurilor să fi influenţat interacţiunile dintre aceste virusuri în această perioadă.

Un ordin superior

Pe tărâmul virusurilor, există o interacţiune complexă în care o tulpină poate depăşi o altă tulpină în cadrul aceleiaşi familii, cum ar fi varianta Delta care a înlocuit tulpina Alpha în timpul fazei 2022 a pandemiei COVID-19.

Cu toate acestea, atunci când diferite grupuri de virusuri interacţionează, cum ar fi virusul gripal care influenţează VSR, mecanismele care determină aceste interacţiuni rămân neclare.

Printre posibilele explicaţii propuse se numără mecanismele de apărare înnăscute ale organismului nostru, competiţia pentru resursele celulare, diverse procese celulare sau politicile de sănătate publică.

Cu toate acestea, motivul real din spatele acestui fenomen poate fi mai complex.

Experimentele recente care au implicat virusuri respiratorii au dat rezultate diverse, de la stimularea sau suprimarea creşterii virale până la atenuarea severităţii bolii. În plus, unele virusuri pot induce fuziunea celulară, sporind astfel replicarea altor virusuri în timpul coinfecţiilor.

În timp ce mecanismele exacte în joc rămân un mister, o altă perspectivă de luat în considerare este noţiunea de ordine în natură.

La fel ca atunci când observăm un tablou într-un muzeu şi recunoaştem că a fost creat de un artist, anatomia noastră umană complexă sugerează un design deliberat.

Renumitul fizician Sir Isaac Newton a afirmat în lucrarea sa "Principii matematice ale filozofiei naturale" sau "Principia Mathematica" faptul că acest sistem atât de frumos format din Soare, planete şi comete nu putea proveni decât din gândul şi voinţa unei Fiinţe inteligente şi puternice.

Dacă este aşa, atunci acest Creator, responsabil pentru formarea lumii, a proiectat şi virusurile din domeniul microscopic. Fiecare pandemie, cu valurile sale de activitate virală, se desfăşoară ca un scenariu, cu o ordine naturală, orchestrată. Aceste naraţiuni virale funcţionează independent de intervenţiile umane, cum ar fi carantinele sau dezvoltarea de vaccinuri.

Lăsate necontrolate, aceste intervenţii umane pot duce uneori la rezultate dezastruoase.