Victimă a regimului comunist. Cum erau trataţi deţinuţii politic în închisori

Fortul 13 Jilava, fostă închisoare comunistă
Fortul 13 Jilava, fostă închisoare comunistă (Epoch Times România)

Suferinţele fizice şi psihice la care au fost supuşi deţinuţii politic în închisorile comuniste, în lagăre de muncă, la lucrările pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră depăşesc orice imaginaţie.

Importat din Rusia, regimul comunist din România a creat un aparat represiv bazat pe teroare, sfidând adevărul, tradiţiile şi valorile umane, precum şi libertatea de exprimare şi credinţă. Nu a ţinut seama de profesie, vârstă sau sex, fiind torturaţi, bătuţi, înfometaţi, închişi în temniţe muncitori, intelectuali, profesori şi miniştri, generali, episcopi, personalităţi politice marcante, precum Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu, elevi etc. Foarte mulţi dintre ei nu au reuşit să supravieţuiască condiţiilor inumane şi au murit în detenţie.

Printre miile de victime ale regimului comunist în România, se numără şi Eugen Grinea, a cărui poveste impresionantă o vom relata în continuare.

Arestat de securitate în Bucureşti, la 17 ianuarie 1951, arhitectul Eugen Grinea - născut la 4 august 1924, în localitatea Sadagura-Cernăuţi din Bucovina - a fost anchetat şi judecat de Tribualul Militar Craiova şi condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale" comuniste. În detenţie a fost maltratat în penitenciarele din Bucureşti, Craiova, Jilava şi Aiud, şi eliberat la 20 iunie 1954.

La fortul 13 Jilava, unde a fost încarcerat, erau în acea perioadă circa 250-300 de deţinuţi. Iată cum descrie Grinea locul din închisoarea Jilava. Condiţiile de detenţie erau înfiorătoare: fereastra era bătută în cuie, iar din cauza condensului foarte mare din cameră, apa curgea şiroaie de pe tavan şi pereţi. Rogojinile de pe priciuri şi bucăţile de pături putrede provocau o atmosferă care duhnea, fiind imposibil de respirat.

Când erau scoşi afară, situaţia era la fel de insuportabiă: Nu apucau să se bucure că aveau ocazia să respire un aer mai curat, că apăreau ţiganii (gardienii), bătăuşi înarmaţi cu cozi de lopeţi şi ciomege care îi loveau pe unde nimereau, astfel încât plimbarea se transforma într-un mare chin, vaiet şi jale.

Pe parcursul transferului de la Jilava la Aiud au fost transportaţi la gară în dube, înghesuiţi ca animalele, fără apă şi mâncare.

Metodele de tortură folosite la Aiud erau greu de imaginat: izolarea la Zarca, punerea în lanţuri la mâini şi picioare, carceră, neagra, alba etc. "Neagra" era o celulă fără aerisire şi fără lumină, în care deţinuţii erau pedepsiţi aici vara, când din cauza căldurii se sufocau. În schimb, iarna erau închişi la "alba" - o celulă cu beton pe jos şi ferestre fără geamuri, unde se aruncau pe jos 2-3 găleţi de apă iar deţinutul era introdus aici în pielea goală. Pedeapsa era de la 1 la 15 zile. La Aiud, în anul 1954, unele carcere aveau pe pereţi sârmă ghimpată, astfel că cei pedepsiţi nu puteau nici măcar să se sprijine de ziduri.

La penitenciarul de maximă siguranţă Aiud, unii din administraţie se comportau ca nişte bestii, după cum mărturisea dl Grinea, dându-i ca exemplu pe fraţii Mayer şi Chioreanu, iar din partea deţinuţilor turnători amintindu-i pe Bogdănesu, Enăchescu şi Cojocaru.

Fostul deţinut îi menţionează însă şi pe unii dintre prietenii şi camarazii alături de care a suferit şi s-au îmbărbătat reciproc pentru a rezista condiţiilor inumane: dr.Hagi Constantin, dr.Bulău, Paiu Dinu, Molnar Tiberiu din Gheorghieni, comandorul de aviaţie Anca Romei şi Clipcea Nicolae, care a trecut prin infernul de la Piteşti, dar care aici, fiind împreună cu ei, şi-a recăpătat încrederea pe parcurs.

Sacrificiul celor care s-au jertfit pentru ţară, pentru idealurile adevărului, dreptăţii, libertăţii de exprimare şi credinţei este viu în memoria multora dintre noi, care ne-am confruntat în trecut cu multe dificultăţi, mentalităţi şi oportunism.

Recunoaşterea valorilor tradiţionale este foarte importantă în prezent, precum a fost în perioada de prigoană a regimului comunist. Nu ar trebui să acceptăm ca valorile umane şi oamenii de bună credinţă să mai fie persescutaţi şi prigoniţi. Lumea are nevoie de cât mai multe informaţii despre prigoana din trecut, pentru ca astfel să poată discerne între bine şi rău.

Sursa: Cartea albă privind lupta anticomunistă a fiilor Gorjului.