Liiceanu: România nu mai este o iubire pentru care să murim, pentru că nu avem conducători pe care să-i iubim

Odată cu România modernă, cu venirea Regelui Carol la conducere s-a născut patriotismul. Ea a continuat cu Primul Război, cu întregirea României, cu generaţia interbelică, a observat Gabriel Liiceanu, la lansarea cărţii sale „România, o iubire din care se poate muri”, în cadrul Bookfest.

Apoi s-a pus problema patriei furate.

„De ce patrie puteai să fii îndrăgostit sub Gheorghiu Dej, Ceauşescu şi sovieticii care ne ocupaseră patria? Mai era patria noastră?”, se întreabă scriitorul.

Dar după 1990? Este vorba de o patrie recuperată? Unul dintre cele mai frumoase lucruri care s-au strigat în ianuarie, în Piaţa Victoriei, a fost: „Ne-am luat ţara înapoi.” Avem, adică, din nou, pentru ce să ne dăm viaţa.

Liiceanu evocă unul dintre cele mai frumoase lucruri citite din jurnalele Reginei Maria şi anume cum ea povesteşte cum avea de lucru de dimineaţa până seara, în spitalele militare, la căpătâiul a sute de soldaţi răniţi în Război. Soldaţii erau fericiţi doar că o pot vedea, spunând că ei pot muri, ca să o lase pe ea să cârmuiască o ţară întreagă.

Ar fi imposibil de imaginat că unul dintre noi ar fi putut să o ţină pe Elena Ceauşescu de mână şi să se uite în ochii ei, comentează Liiceanu.

Conducătorii care s-au succedat de la al Doilea Război Mondial până astăzi, n-au fost iubiţi de nimeni, a remarcat Liiceanu.