"2922 de km pentru 2922 de zile de detenţie" - Românul care a văzut iadul în temniţele comuniste din China, omagiu adus martirilor neamului

Profesorul clujean Marius Balo, care a fost închis opt ani în China comunistă pentru o aşa-zisă fraudă şi a fost ţinut de regimul dictatorial de acolo într-o cuşcă de 16 metri pătraţi, cu alţi 12 indivizi, pleacă într-un pelerinaj de 100 de zile în România. Îl aşteaptă 2922 km, câte un km pentru fiecare zi de temniţă comunistă.

În traseul lui Marius Balo sunt incluse principalele locuri de detenţie, tortură şi exterminare a foştilor deţinuţi politici din România.

Proiectul se intitulează "Ei sunt eroii! Un omagiu pentru martirii neamului: 2922 de kilometri pentru 2922 de zile de detenţie" şi, potrivit profesorului clujean, reflectă "un prinos de recunoştinţă adus tuturor celor care au înfruntat cu nădejde în Dumnezeu vremuri de mare încercare, vremuri care unora încă le mai sunt vii în memorie şi din care trebuie să gustăm duhovniceşte pentru a putea face faţă chemării la responsabilitate şi la jertfă a propriei noastre generaţii."

Redăm mai jos scrisoarea lui Marius Balo pentru români:

Iubiţii mei,

Îmi face o deosebită plăcere să vă vorbesc astăzi despre un vis care e aproape, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să devină realitate. Este visul meu, gândit şi închipuit în fiecare zi din acel răstimp învolburat de 8 ani de zile petrecuţi în adâncul de departe.

Visam, ca orice rob, să fiu liber. Trăiam, cu toată fiinţa mea, în fiecare zi, amărăciunea supremă: să ştii că dincolo de acele ziduri cenuşii e o lume în care totul vibrează, în care clocoteşte viaţa microscopică şi telescopică, o lume mereu în mişcare, o lume a pasiunii şi a inocenţei, plină de culoare şi de zumzet, o lume a prospeţimii care îţi dă energie şi unde totul are sens - o lume însă în care tu nu poţi intra. Pentru că nu o meriţi. Se spune că cea mai mare pedeapsă pe care i-o poţi da unui om este să îi iei lumea şi apoi să îi presezi capul în geamul care îl desparte de ea.

Am trăit 2922 de zile cu capul presat în geam, acumulând energie, visând la ziua când voi fi din nou liber. Am tot acumulat - zile, luni şi ani - iar acum vreau să o cheltuiesc. Vreau să parcurg, într-un pelerinaj de 100 de zile, 2922 de kilometri. Un kilometru pentru fiecare zi în care am fost întemniţat în acel loc.

Acesta este visul meu. De când m-am întors acasă l-am povestit mai multor oameni. Mulţi m-au încurajat, însă un om mai mult decât oricine altcineva. Domnul Leontin Iuhas, preşedintele Fundaţiei Doina Cornea, care în momentul în care a auzit de planul meu, a venit cu o propunere: să includ în traseul meu şi vizite la principalele locuri de detenţie, tortură şi exterminare a foştilor deţinuţi politici din România. Aşa s-a născut proiectul "Ei sunt eroii! Un omagiu pentru martirii neamului: 2922 de kilometri pentru 2922 de zile de detenţie", un prinos de recunoştinţă adus tuturor celor care au înfruntat cu nădejde în Dumnezeu vremuri de mare încercare, vremuri care unora încă le mai sunt vii în memorie şi din care trebuie să gustăm duhovniceşte pentru a putea face faţă chemării la responsabilitate şi la jertfă a propriei noastre generaţii.

Pelerinajul va începe în 29 iunie 2022 la ora 13:00 la Monumentul Rezistenţei Anticomuniste de la intrarea în Parcul Central din Cluj-Napoca cu o rugăciune şi o binecuvântare. Va continua apoi pe ruta Gherla - Bistriţa - Suceava - Botoşani - Roman - Bacău - Târgu Ocna - Mărăşeşti - Focşani - Râmnicu Sărat - Brăila - Tulcea - Periprava - Poarta Albă - Jilava - Bucureşti - Ploieşti - Mişlea - Braşov - Blaj - Aiud - Alba Iulia - Deva - Caransebeş - Lugoj - Timişoara - Arad - Oradea - Zalău - Baia Mare - Sighet - Cavnic - Gherla - Cluj-Napoca.

Vă rog să găsiţi mai jos traseul complet - detaliat pe zile şi care odată început va putea fi urmărit online în timp real prin GPS pe pagina mea de Facebook.

Voi posta absolut tot aici: jurnalul fiecărei zile, fotografii, gânduri, suferinţe şi bucurii. Tot aici veţi putea să mă urmăriţi în timp real pe o hartă interactivă, veţi putea vedea unde sunt în orice moment, cât am parcurs şi cât mai este. Totul cu voia şi binecuvântarea bunului Dumnezeu. Bineînţeles, mă puteţi găsi şi la telefon, la orice oră din zi sau din noapte: 0791 156243 sau pe mail: mariusbalo@gmail.com.

Toţi ceilalţi parteneri şi susţinători ai proiectului precum şi modurile în care ne putem alătura fiecare dintre noi acestui efort mental, fizic şi duhovnicesc sunt disponibile pe pagina de Facebook a Fundaţiei Doina Cornea.

Scopul Lui Marius Balo pentru acest pelerinaj

Vreau să împărtăşesc suferinţele şi durerile poporului meu. Vreau să particip la ele şi prin prisma lor, să ajung să împărtăşesc şi bucuriile tuturor.

A iubi înseamnă a simţi. Pot să simt bucuria ta doar atunci când ţi-am simţit şi suferinţa. Căutând să simt doar bucurie, bucuriile se transformă în suferinţe. Hedonismul devine o suferinţă, deoarece îmi creează un anumit dor iar dorul doare.

O voinţă puternică este cel mai de preţ activ, cel mai de preţ atu pe care îl putem deţine, nu pentru că ne-ar garanta succesul sau binele ci pentru că o voinţă şubredă ne garantează aproape sigur eşecul.

Ce vrea Marius Balo:

1. SĂ NE REAMINTIM CĂ TREBUIE SĂ NE ÎNTOARCEM LA SIMPLITATE

Acesta este îndemnul de a ne întoarce la o viaţă simplă, de a ne simplifica viaţa. Viitorul va fi minimalist - o viaţă simplă, cu mijloace minimale va deveni viaţa optimă. Dacă privim înapoi spre sfârşitul Evului Mediu observăm că Renaşterea s-a produs, în parte, datorită tendinţei de a venera, de a onora trecutul, de a deştepta amintirea înaintaşilor noştri. Întoarcerea la origini este în opinia mea singura metodă de a revoluţiona, de a inova şi de a descoperi.

2. SĂ NE REAMINTIM CĂ TREBUIE SĂ POSTIM

Acesta este îndemnul de a învăţa sau reinvăţa să ne controlăm pe noi înşine. Mâncărurile sunt practic un drog - mâncărurile grase sau dulci aprind acelaşi receptor în creier pe care îl aprinde cocaina sau jocurile de noroc. Odată ce ne-am obişnuit să postim (în timp ce postim) ajungem să simţim o satisfacţie, o bucurie. Ajungem să ne eliberăm de nevoi şi să ne eliberăm de dorinţe. Pentru a ajunge la bucurie (momentul în care nu mai avem nevoi) trebuie să trecem prin sevraj (withdrawal).

M-am obişnuit, de aproape doi ani şi jumătate să postesc două zile pe săptămână, legate una de altă. Beau doar apă sau ceai neîndulcit. Acest răgaz de 48 de ore pe care noi îl putem oferi organismului nostru fără a îl obliga, zilnic, zi după zi, să folosească majoritatea energiei pe care o generăm doar pentru a măcina hrana pe care o consumăm zilnic de trei sau mai multe ori pe zi, organismul îl foloseşte pentru a repara zone ale corpului care ne sunt bolnave sau avariate. Simplu spus, încetinim trecerea timpului.

3. SĂ NE REAMINTIM CĂ TREBUIE SĂ REDUCEM CONSUMUL DE CARNE

Majoritatea emisiilor vin din agricultura. Carnea (de vita sau de porc) trebuie să devină o delicateţe. Eficienţa cărnii este de doar 10%, deoarece trebuie să hrănim viţelul sau porcul 90 de kg de mâncare pentru a produce 10 kg de carne. Numărul animalelor din ferme trebuie să se reducă, deoarece prin respiraţie şi flatulaţii ele elimină o cantitate imensă de dioxid de carbon.

4. SĂ NE REAMINTIM CĂ TOATE LUCRURILE SUNT SACRE

În acest mod nu voi lua niciodată nimic de la sine deoarece totul devine vrednic, preţios - chiar şi un bob de grâu există cu un scop. Cum îi pot înţelege, cum îi pot afla scopul? Înlăturându-l. Doar atunci ajung să înţeleg. Doar atunci mâncarea, hrana devine sacră. Totul devine sacru.

Atunci când totul devine sacru, totul devine o bucurie. Oamenii care se plâng mereu sunt opusul recunoştinţei. În momentul în care, pentru un timp scoatem hrana din ecuaţie, totul devine important, totul devine preţios.

5. SĂ NE REAMINTIM CĂ NOI CREĂM MEDIUL ŞI NU MEDIUL NE CREEAZĂ PE NOI

Totul trebuie să înceapă de la obiceiul de a posti. Trebuie să preluăm controlul asupra noastră căci de nu, vom ajunge noi să fim controlaţi de mediu, de către elemente: CO2, viruşi, dictaturi, economie, narcotice, egoism, lăcomie, pofte, naţionalism, xenofobie, fumat, băutură, jocuri de noroc. Ajungem în final într-o stare de neputinţă învăţată (learned helplessness).

Toate relele sunt unul şi acelaşi: elementele preiau controlul asupra noastră. Aceasta este de fapt o tiranie. Tirania ego-ului, tirania sinelui. Ea se poate însă anihila cu ajutorul postului. Individul trebuie să preia controlul asupra propriei persoane. Totul începe cu sinele.
Darwin spunea chiar el că noi nu suntem creaturi ale mediului, ale naturii. Noi suntem cei care creăm mediul, pentru că suntem oameni. Animalele sunt opusul nostru: gheaţa şi frigul fac ursul polar, noi însă facem un iglu.

Oriunde întâlnim un regim opresiv, să ştim că oamenii sunt vinovaţi. Suntem vinovaţi pentru că noi suntem cei care controlăm mediul. Atunci când întâlnim opresiune trebuie să înţelegem că am pierdut controlul asupra noastră. Trebuie să preluăm controlul pentru a putea forma mediul înconjurător după cum dorim noi, şi nu invers. Pentru a reuşi acest lucru trebuie să înfrângem instinctul, iar cel dintâi instinct este nevoia de a mânca... sau altfel spus, dependenţa de mâncare. Pentru a realiza acest lucru trebuie în primul rând să ne înfrângem groaza sau teama de suferinţă. Primul nostru instinct se numeşte "evitarea durerii". Este nevoie de curaj pentru a trece printr-o suferinţă, însă doar în acest mod ajungem să ne eliberăm. Odată eliberaţi, nu ne va mai fi teamă de nimic. După suferinţă vin întotdeauna recompense şi chiar în timp ce suferim nu ajungem la disperare pentru ca asemenea trăirii pe care o avem în interiorul unui tunel, vedem lumina de la capătul lui.

Frica este un lanţ iar volanul vieţii noastre este legat cu acest lanţ. Pentru a schimba status quo'ul trebuie să acceptăm să suferim. Nu am avut parte de hrană adecvată, nu m-am bucurat de intimitate, nu am avut parte de nici o plăcere, a fost frig, mi s-a făcut o nedreptate - dar cu toate acestea simţeam o bucurie, mă simţeam invincibil. Odată ce ajung să simt aceste lucruri, imediat le preţuiesc. Odată ce ajung să simt aceste lucruri devin mai generos, deoarece postul îmi dăruieşte o comoară numită recunoştinţă.

6. SĂ NE REAMINTIM CĂ TREBUIE SĂ FIM RECUNOSCĂTORI PENTRU TOATE

Recunoştinţa schimbă balanţa de valori. Un dolar devine un milion de dolari. Un leu devine un milion de lei.

7. SĂ NE REAMINTIM FAPTUL CĂ TREBUIE SĂ FIM GENEROŞI

În vremurile grele, mai cu seamă în vremurile grele, trebuie neapărat să oferim. Atunci când trecem prin momente dificile trebuie să ne reamintim că doar cu generozitatea putem contracara lipsa. Oferind cu generozitate, spargem blestemul necazurilor şi al lipsurilor. Oferind cu generozitate obligăm efectiv vremurile să devină din rele, bune.

8. SĂ NE REAMINTIM CĂ TREBUIE SĂ IERTĂM

Un pas important în drumul nostru spre creştere şi desăvârşire este dezvoltarea capacităţii de a ierta. Trecem deseori prin viaţa învinovăţindu-i pe ceilalţi pentru poverile şi suferinţele noastre. Este important să realizăm că îmi creează o plăcere atunci când îi învinovăţesc pe ceilalţi. Mânia este o activitate care îmi creează plăcere. Ura este o activitate care îmi creează plăcere. Şi ca orice activitate plăcută, devine foarte uşor o obişnuinţă iar obişnuinţa devin un viciu. Nu putem uita nimic. Nu putem uita cu adevărat nimic. Putem doar ierta.

9. SĂ NE REAMINTIM CĂ TREBUIE SĂ AVEM ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEU ŞI ÎN NOI ÎNŞINE

Odată postul încheiat, recunoştinţa îţi dăruieşte încrederea că poţi să depăşeşti orice încercare, orice obstacol. Pentru a putea fi capul familiei tale sau al ţării tale, trebuie să ai încredere în tine, reflexia încrederii pe care o ai în Dumnezeu. Doar în acest mod vor putea şi alţii să aibă încredere în tine.

10. SĂ NE REAMINTIM CĂ NIMIC NU ARE VOIE SĂ DEVINĂ UN OBICEI

Obişnuinţa, de orice fel ar fi ea, este un lucru hain. Chiar şi obiceiul de a posti sau de a alerga este un lucru pe care trebuie să fim pregătiţi să îl lepădăm, deoarece chiar şi obiceiurile bune ajung să se instinctivizeze şi nu mai suntem noi în control atunci când programul, atunci când orarul este în control. Trebuie să fim pregătiţi în orice moment să întrerupem noi înşine orice obicei.

11. SĂ NE REAMINTIM CĂ TREBUIE SĂ FIM CONECTAŢI UNII CU ALŢII ŞI ÎN ACEST MOD SĂ RĂMÂNEM ÎN COMUNIUNE

Trebuie să învăţăm să recunoaştem şi să purtăm poverile celorlalţi. În acest fel ajungem să conştientizăm, ajungem să funcţionăm la un nivel ridicat de conştientizare. Cu cât suntem mai mult dispuşi să purtăm poverile celorlalţi, cu atât mai multă bucurie vom simţi.
Este aşadar necesar să progresăm mereu, să ne aventurăm spre piscuri tot mai înalte, să fim din ce în ce mai conectaţi unii cu alţii. Nu există limită la cât de multă comuniune putem avea unii cu ceilalţi. Pentru a ne conecta cu ei, trebuie să ne conectăm la durerile, la suferinţele lor. Să simţim prin ce trec ei. Dacă nu le simţim suferinţele, nu le vom putea simţi nici bucuriile. Postul ascute simţurile. Auzim chiar şi muzica altfel, vedem totul în contrast. Este aşadar absolut necesar să acceptăm şi suferinţele şi bucuriile. Sau pe niciuna.

12. SĂ NE REAMINTIM CĂ TREBUIE SĂ FIM FOARTE ATENŢI ÎN RELAŢIA CU CHINA

Dacă nu acceptăm nici suferinţele nici bucuriile devenim sadişti. Suferinţa celorlalţi îmi aduce bucurie. Ajung să relativizez, văzând că ei suferă şi eu nu. Lipsa spiritualităţii devine lipsa genităţii, care e o componentă a sufletului. Ei nu pot simţi suferinţele sau durerile celorlalţi pentru că nu pot vizualiza, nu-şi pot imagina - o altă componentă a sufletului. Neutralizează sufletul deoarece nu vor să simtă durerile şi suferinţele celorlalţi. Relativizând ajung să simtă plăcere. Nu posedă o cultură în sensul consacrat al cuvântului. Ei au avut şi au parte doar de domesticire.

13. SĂ SPRIJINIM UCRAINA

Oare ce înseamnă să trăieşti într-o teamă continuă pentru viaţa ta, sub bombardamente, ştiind că în orice moment un glonţ, un obuz sau o bombă poate să îţi curme viaţa ta sau a celor dragi ţie. Sau dacă nu ţi-o va curma, te poate nenoroci pentru totdeauna. Fără apă, fără mâncare, fără căldură, veşnic cu spaima de a nu mai apuca ziua de mâine. Aşa trăiesc zeci de milioane de oameni, nu undeva la capătul lumii ci chiar aici în mijlocul nostru.

În momentul în care încercăm, fie şi doar pentru un moment, să ne imaginăm această situaţie, creăm iubire. Creăm iubire din nimic... iar iubirea, cum este mereu, ne împinge în acţiune, pentru că doar iubirea creează, doar iubirea mişcă. Imaginându-ne situaţia în care sunt ei acum, vom putea spune TE IUBESC.

Trăim în aceste zile momente istorice, momente de mare însemnătate, chiar dacă poate nu simţim că ar fi aşa. Îndemnul, venit de peste generaţii, de a ne ridica la semnificaţia acestui moment este datoria generaţiei noastre, este partea noastră de responabilitate faţă de umanitate şi faţă de poporul din care facem parte.

De ce spun acest lucru? Pentru că dacă ne întoarcem cu faţa înspre trecut, dacă privim în istorie - în ochii învăţătorului care nu ne minte niciodată - reuşim să distingem un tipar care se repetă mereu. Fiecare generaţie trebuie să redescopere, să reinventeze clasicii. Aşa cum astăzi privim la încercările prin care au trecut vechii romani şi mai înaintea lor vechii greci, aşa vor privi şi urmaşii noştri înspre noi, peste alte generaţii.

Fiecare generaţie trebuie aşadar să redescopere, să reinventeze clasicii. Pentru generaţiile care ne vor urma trebuie să devenim noi clasici, aşa cum grecii şi romanii de demult sunt eroii clasici pentru noi. Această responsabilitate nu poate fi ocolită şi nu poate fi refuzată, poate fi doar asumată. Este o moarte într-un fel, o transformare, dar şi o renaştere. Prin ceea ce facem noi astăzi îi împuternicim, le dăm putere copiilor noştri şi copiilor lor să înfrunte cu bărbăţie şi ei chemarea la responsabilitate a generaţiei lor... pentru că, repet, absolut fiecărei generaţii i se cere la un moment dat - mai devreme sau mai târziu - să se arate vrednici de semnificaţia momentului, să se ridice la nivelul de înaltă structură al înaintaşilor lor.

Aceasta a fost datoria omenirii de la începutul civilizaţiei şi va continua să fie atât timp cât oamenii vor trăi pe acest pământ. Nu e nimic special în asta, doar că acum, în acest moment, chemarea ne-a venit nouă. It's just our turn, is all.

Temându-ne şi ascunzându-ne, vom pierde. Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, şi mie îmi este teamă. Însă dacă stăm să analizăm puţin vom înţelege că pentru ce avem acum de făcut, NU AVEM NEVOIE DE CURAJ. Deoarece ştim de pe acum rezultatul, ştim de pe acum că vom fi învingători. Cum ştim acest lucru? Înţelegând faptul că suntem nenumăraţi.

Stalin a întrebat la un moment dat: 'Câte divizii are Papa?' Papa nu are divizii, Papa are inimi. Dumnezeu are inimi... iar acest conflict nu va fi câştigat nici cu tăria braţelor nici cu tăria picioarelor. Acest conflict va fi câştigat cu inimile. Este un conflict al inimilor. Inimile noastre sunt nenumărate, iar celălalt super-organism (China-Rusia) nu are inimă deloc. Ştiu pentru că am trăit acolo 8 ani de zile şi fără să vă spună nimeni, în adâncul sufletului sunt convins că o simţiţi şi Dumneavoastră.

Fiecare moment contează... şi totul ţine doar de noi. Noi suntem cei cei care va trebui să împingem acele pisici grăsune de la vârf să acţioneze. De capul lor nu se vor urni niciodată, însă îmboldite vor face ceea ce le vom spune NOI. Slavă România! Slavă Ucraina!

14. SĂ VIZITEZ MONUMENTELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE ÎN CARE AU PĂTIMIT FOŞTII DEŢINUŢI POLITICI

Nu am fost deţinut politic, însă întemniţat în sistemul comunist înseamnă să fii întemniţat contrar logicii, împotriva dreptăţii şi cu interzicerea oricărui drept al omului. Vizitarea acestor monumente şi închisori este ofranda recunoştinţei de a fi român, este prinosul meu pe altarul viu şi sfânt clădit pe jertfa multor inimi, mucenicii iubitori de ţară care ne-au precedat. Acestea sunt obiectivele mele.
Ca orice efort, acest pelerinaj implică un sacrificiu, însă fiecare sacrificiu implică o creştere, o extindere a fiinţei noastre dar în acelaşi timp şi o eliberare. Despărţituri, geamuri, robii există de multe feluri. Unele ne sunt impuse altele ni le impunem noi înşine. Trecem de geam visând la eliberare şi apoi acţionând. Cu ajutorul bunului Dumnezeu. PER CRUCEM AD LUCEM!

Doresc să mulţumesc din suflet tuturor celor care s-au implicat şi se vor implica în acest proiect, tuturor celor care ne-au sprijinit şi ne vor sprijini pe traseu. Avem mare nevoie de acest sprijin, de această comuniune sufletească, fizică şi materială fără de care acest efort nu se va putea materializa.

Haideţi, iubiţii mei, să alergăm împreună câteva ore sau câteva zile sau haideţi să mergem la pas. Haideţi să ne cunoaştem, să ne împărtăşim necazurile unii altora căci în acest mod vom ajunge să ne împărtăşim şi bucuriile. Să râdem şi să plângem împreună, să mâncăm sănătos şi să postim, să ne rugăm şi să cântăm, să ne bucurăm de natură, de vreme bună şi de ploaie, de umbră, de nori şi de cer senin, să ne bucurăm unul de celălalt, să dăm slavă bunului Dumnezeu pentru toate, pentru libertate, pentru viaţă, pentru bucurii şi pentru suferinţă.

Comuniunea sufletească nu are vârstă, gen, etnie, afiliere sau orientare. Este în afara timpului, nu are nici trecut nici viitor, nici regrete şi nici sarcini. Sufletul vrea să intre în comuniune cu alte suflete. Este curios, vrea să cunoască, să vadă, să simtă şi să încerce lucruri noi şi de folos. Sufletul vrea să zburde. Vă aştept începând cu 29 iunie să zburdăm împreună şi să dăm împreună slavă bunului Dumnezeu! NIHIL SINE DEO!

La final doresc să fac o precizare deosebit de importantă legată de asocierea care s-a creat cu memoria foştilor deţinuţi politici. Nu doresc să mă compar cu Dânşii sau cu suferinţa lor în niciun fel, mod sau formă. Ei au suferit pentru credinţa lor. Eu pentru păcatele mele am primit ce am primit. Ştie bunul Dumnezeu ce fel de poamă sunt eu şi dacă aţi şti şi Dumneavoastră sunt convins că v-aţi scârbi de mine pentru totdeauna.

Neştiind însă ce altceva să fac, spun şi eu împreună cu Cuviosul Paisie Aghioritul, întrebat dacă se consideră a fi om. Bătrânul a zâmbit cu sfială - zâmbet care îmi aduce aminte de bătrânul Carl Jung cu trei decade mai devreme întrebat dacă el crede că există Dumnezeu - şi a răspuns simplu: Nu. Nu sunt om. Sunt un ticălos. Ajută-mă, Doamne, să devin om!" Ascultând răspunsurile celor doi cuvioşi nu pot decât să spun şi eu în nevrednicia mea: "Doamne, sunt un ticălos! Dă-mi însă putere, Stăpâne, de-ar fi ultimul lucru pe care să mi-l dai, dă-mi putere să stau de pază aici pe dinafară, dă-mi putere să nu las alţi ticăloşi să intre pe Uşă!" Amin.

Vă îmbrăţişez pe toţi cu mare drag!

Doamne ajută!

Traseul lui Marius Balo

29 iunie Cluj-Napoca - Apahida

30 iunie Apahida - Gherla

01 iulie Gherla - Beclean

02 iulie Beclean - Bistriţa

03 iulie Bistriţa

04 iulie Bistriţa - Mureşenii Bârgăului

05 iulie Mureşenii Bârgăului - Poiana Stampei

06 iulie Poiana Stampei - Iacobeni

07 iulie Iacobeni - Câmpulung Moldovenesc

08 iulie Câmpulung - Gura Humorului

09 iulie Gura Humorului - Suceava

10 iulie Suceava

11 iulie Suceava - Vlădeni

12 iulie Vlădeni - Botoşani

13 iulie Botoşani - Liteni

14 iulie Liteni - Paşcani

15 iulie Paşcani - Hălăuceşti

16 iulie Hălăuceşti - Roman

17 iulie Roman

18 iulie Roman - Filipeşti

19 iulie Filipeşti - Bacău

20 iulie Bacău - Sănduleşti

21 iulie Sănduleşti - Târgu Ocna

22 iulie Târgu Ocna - Căiuţi

23 iulie Căiuţi - Adjud

24 iulie Adjud

25 iulie Adjud - Mărăşeşti

26 iulie Mărăşeşti - Focşani

27 iulie Focşani - Tâmboeşti

28 iulie Tâmboeşti - Râmnicu Sărat

29 iulie Râmnicu Sărat - Grădiştea

30 iulie Grădiştea - Brăila

31 iulie Brăila

01 august Brăila - Macin

02 august Macin - Cerna

03 august Cerna - Nalbant

04 august Nalbant - Tulcea

05 august Tulcea - Periprava

06 august Periprava

07 august Periprava

08 august Periprava

09 august Periprava - Tulcea

10 august Tulcea - Sarichioi

11 august Sarichioi - Jurilovca

12 august Jurilovca - Mihai Viteazu

13 august Mihai Viteazu - Măn. Histria

14 august Măn. Histria

15 august Măn. Histria - Năvodari

16 august Năvodari - Poarta Albă

17 august Poarta Albă - Cernavodă

18 august Cernavodă - Feteşti

19 august Feteşti - Dragalina

20 august Dragalina - Lehliu Gară

21 august Lehliu Gară

22 august Lehliu Gară - Fundulea (DN3)

23 august Fundulea - Man. Cernica (DN3)

24 august Măn. Cernica - Jilava

25 august Jilava - Bucureşti

26 august Bucureşti - Dascălu

27 august Dascălu - Măn. Căldăruşani

28 august Măn. Căldăruşani

29 august Măn. Căldăruşani - Măn. Ţigăneşti

30 august Măn. Ţigăneşti - Ploieşti

31 august Ploieşti - Mislea

1 septembrie Mislea - Vălenii de Munte

02 septembrie Vălenii de Munte - Măn. Cheia

03 septembrie Măn. Cheia - Braşov

04 septembrie Braşov

05 septembrie Braşov - Măieruş

06 septembrie Măieruş - Homorod

07 septembrie Homorod - Criţ

08 septembrie Criţ - Sighişoara

09 septembrie Sighişoara - Mediaş

10 septembrie Mediaş - Blaj

11 septembrie Blaj

12 septembrie Blaj - Teiuş

13 septembrie Teiuş - Aiud

14 septembrie Aiud - Alba Iulia

15 septembrie Alba Iulia - Sebeş

16 septembrie Sebeş - Orăştie

17 septembrie Orăştie - Deva

18 septembrie Deva

19 septembrie Deva - Haţeg

20 septembrie Haţeg - Sarmizegetusa

21 septembrie Sarmizegetusa - Oţelu Roşu

22 septembrie Oţelu Roşu - Caransebeş

23 septembrie Caransebeş - Sacu

24 septembrie Sacu - Lugoj

25 septembrie Lugoj

26 septembrie Lugoj - Buziaş

27 septembrie Buziaş - Timişoara

28 septembrie Timişoara - Orţişoara

29 septembrie Orţişoara - Arad

30 septembrie Arad - Chişineu-Criş

01 octombrie Chişineu-Criş -Salonta

02 octombrie Salonta

03 octombrie Salonta - Oradea

04 octombrie Oradea - Salard

05 octombrie Salard - Marghita

06 octombrie Marghita - Tăşnad

07 octombrie Tăşnad - Sărmăşag

08 octombrie Sărmăşag - Zalău

09 octombrie Zalău

10 octombrie Zalău - Jibou

11 octombrie Jibou - Letca

12 octombrie Letca - Gâlgău

13 octombrie Gâlgău - Târgu Lăpuş

14 octombrie Tg. Lăpuş - Copalnic Mănăştur

15 octombrie Copalnic Mănăştur - Baia Mare

16 octombrie Baia Mare

17 octombrie Baia Mare - Deseşti

18 octombrie Deseşti - Sighet

19 octombrie Sighet - Cavnic

20 octombrie Cavnic - Târgu Lăpuş

21 octombrie Târgu Lăpuş - Chiuieşti

22 octombrie Chiuieşti - Gherla

23 octombrie Gherla - Cluj-Napoca, cu ajutorul bunului Dumnezeu, participare la Sfânta Liturghie de la Catedrala Mitropolitană. Sfârşit şi lui Dumnezeu slavă!

În alegerea traseului a trebuit să mă limitez în aşa fel încât să acopăr cât mai multe locuri pe distanţa de 2922 de km şi pe parcursul a 100 de zile. Omagiul însă este pentru toţi deţinuţii, indiferent dacă traseul va trece pe acolo sau nu. În perioada octombrie-noiembrie voi călători la Piteşti şi în alte locuri cu semnificaţie pe care traseul nu le include deoarece îmi doresc să fiu fizic prezent în cât mai multe locaţii cu putinţă. Vă rog să îmi daţi de ştire dacă doriţi să vin şi în localitatea Dumneavoastră şi vă promit că voi veni cu mare drag. Doamne ajută!

Nu doresc să mă pornesc la drum ca şi Forest Gump, doar pentru că aşa simt. Acest pelerinaj are un scop şi mai multe obiective pe care doresc să le împărtăşesc celor pe care îi voi fi întâlnit pe cale pe parcursul celor 100 de zile.