A fost creat acest pod, de oameni, acum 1,7 milioane de ani?

Podul lui Rama, formaţiune stâncoasă ciudată dintre India şi Sri Lanka
Podul lui Rama, formaţiune stâncoasă ciudată dintre India şi Sri Lanka (NASA)

Potrivit unei antice legende indiene, Regele Rama a construit un pod între India şi Sri Lanka cu peste 1 milion de ani în urmă. Unii cercetători au analizat imaginile de satelit ale NASA şi au observat ceea ce par să fie rămăşiţele unui astfel de pod. Întrebarea este dacă acele rămăşiţe reprezintă o formaţiune creată de om sau o formaţiune creată în mod natural.

Encyclopedia Britannica descrie formaţiunea ca un “lanţ de bancuri de nisip”, dar notează: “În mod tradiţional se spune că este vorba de rămăşiţele unui pod imens construit de Rama, eroul epopeei hinduse Ramayana, pentru a uşura trecerea armatei sale din India spre Ceylon (Sri Lanka) cu scopul de a-şi salva soţia răpită, Sita.”

În limba engleză podul este cunoscut sub numele de “Podul lui Adam”. Deseori este numit Rama Setu sau Ram Setu în India, după Regele Rama. Adevărul despre originea sa este îngropat în controverse politice şi religioase. Unii au dorit să distrugă rămăşiţele podului pentru a deschide o linie maritimă. Propunerea a fost denunţată de alţii ca fiind o erezie şi un act de distrugere a unei importante structuri moştenite din vremurile antice.

Argumente care susţin că formaţiunea (pod) este creată de om

Dr. Badrinarayanan, fost director al Observatorului Geologic din India şi fost coordonator al Departamentului de observare din cadrul Institutului Naţional de Tehnologie Oceanică (NIOT) din Chennai, a studiat mai multe mostre recoltate din rămăşiţele presupusului pod.

El a declarat revistei Rediff că, în mostrele prelevate, “am descoperit nisipuri marine deasupra şi dedesubtul a ceea ce era un ansamblu amestecat de corali, pietre calcaroase şi materiale precum blocuri de piatră. În mod surprinzător, dedesubt, la aproximativ 4 sau 5 metri, am găsit din nou nisip şi după aceea, alte formaţiuni dure.

Nedumerit de apariţia blocurilor de piatră deasupra unui strat de nisip marin, el a presupus că acele blocuri au fost plasate artificial acolo.

“Ramayana” descrie podul ca având o lungime de 100 yojana şi o lăţime de 10 yojana. O yojana este echivalentul a aproximativ 8 km. Aceasta ar însemna un pod de proporţii astronomice, cu siguranţă nepotrivindu-se cu podul observat în acea zonă în prezent. Totuşi, fracţia descrisă s-ar putea potrivi.

Un grup dedicat studierii culturii tradiţionale indiene dintr-un punct de vedere spiritual, Bharath Gyan, a observat că fracţia de 10 la 1 (lungime pe lăţime) se potriveşte cu măsurătorile actuale ale podului observat în prezent. Podul are o lungime de aproximativ 35 km şi o lăţime de 3,5 km. Bineînţeles, podul care există în prezent nu este perfect uniform şi lăţimea sa variază uşor în diferite puncte.

Argumente care susţin existenţa unor formaţiuni naturale

Deşi dr. Badrinarayanan a fost nedumerit de stratificarea observată în mostrele prelevate, alţii au explicat-o în diferite alte moduri. Dar niciuna dintre explicaţii nu a fost acceptată de geologi.

Suvrat Kher, geolog specializat în formaţiuni marine, a descris o parte dintre scenarii pe un blog: “În timpul Pleistocenului (sau era glaciară), comasarea şi topirea gheţarilor a forţat apariţia unor fluctuaţii în nivelul mării de până la câţiva zeci de metri, creând condiţiile potrivite mai multor faze de formare de recife de corali şi bancuri de nisip. În timpul perioadelor de scădere masivă a nivelului mării în Pleistocen, se poate să fi existat o legătură de pământ între India şi Sri Lanka. Dar la sfârşitul glaciaţiunii Wisconsin, nivelul mării a început să crească în întreaga lume.”

Kher a declarat că pe măsura extinderii recifelor de corali, aceştia ajung în apele mai de suprafaţă şi uneori sunt rupţi de valuri, astfel căzând şi depozitându-se dedesubt. Nisipul poate fi transportat şi depozitat în mod similar pentru a forma diverse straturi peste sedimente. El consideră că plasarea blocurilor de piatră de către oameni nu este neapărat singura explicaţie pentru stratificarea observată.

Datarea

În 2007, când au apărut noile imagini ale NASA cu Podul lui Adam, Partidul Bharatiya Janata din India (BJP) a anunţat că NASA a datat podul ca având o vechime de 1,7 milioane de ani. Această datare se potriveşte cu legendele indiene, corespunzând cu una dintre cele patru ere ale omenirii descrise de mitologia indiană, şi anume, cea în care a trăit Regele Rama.

în 2007 purtătorul de cuvânt al NASA, Michael Braukus, a declarat că nu era conştient de datarea cu carbon efectuată asupra locului, respingând afirmaţiile BJP. Unele rapoarte de la acea vreme au susţinut că pământul de la ambele capete ale podului a fost datat ca având o vechime de 1,7 milioane de ani, dar nu şi podul în sine.

Datările efectuate de instituţiile ştiinţifice indiene, incluzând Centrul pentru Teledetectare (CRS) din cadrul Universităţii Bharathidasan, au plasat formarea podului în urmă cu 3.500 – 5.000 de ani. Dr. Badrinarayanan a estimat că intervalul de formare, aşa cum s-a observat în mostrele colectate, este de 5.800 – 4.000 de ani în urmă.

Totuşi, criticii au declarat că datarea oricărei părţi a podului (precum mostrele de corali) nu poate oferi o imagine reală a vechimii întregului pod.

În “Ramayana”, se spune că acest pod a fost construit pe o fundaţie de lemn (care a fost plasată pe o suprafaţă preexistentă şi înălţată în mod natural) care a fost ulterior acoperită cu pietre mari şi mici. Cei care cred că Podul lui Adam este construit de om susţin că deteriorarea podului de-a lungul trecerii anilor a făcut ca acea construcţie să devină greu de deosebit de o formaţiune naturală.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.