ADN-ului craniilor alungite de la Paracas: o necunoscută rasă de "humanoizi"
Cranii Paracas la Muzeul din Paracas (Wikipedia)
Peninsula deşertică Paracas de pe coasta sudică a Peru este locul în care arheologul peruan Julio Tello a descoperit, în 1928, un cimitir masiv ale cărui morminte conţineau rămăşiţele unor persoane cu cele mai mari cranii alungite găsite pe Terra. Descoperirea sa a fost denumită “Craniile Paracas”. Arheologul a descoperit peste 300 de astfel de cranii alungite şi se crede că au o vechime de circa 3.000 de ani.
Comunitatea ştiinţifică era de părere că alungirea craniilor era rezultatul deformării intenţionate prin legarea strânsă a capului bebeluşilor în vârstă de o lună între 2 scânduri pentru o perioadă de timp de peste 6 luni. Craniul sugarilor este maleabil, fontanelele întărindu-se abia după împlinirea vârstei de un an. Metoda de deformare a craniului nu poate modifica volumul, greutatea sau capacitatea craniană, caracteristice omului, ci doar forma craniului.
Totuşi, craniile Paracas prezintă diferenţe mari faţă de un craniu normal: volumul cranian e cu 25% mai mare şi greutatea e cu 60% mai mare, ceea ce indică faptul că nu sunt rezultatul deformărilor intenţionate. De asemenea, ele conţin o singură placă parietală, în loc de 2.
Pentru testarea ADN-ului acestor cranii s-au luat probe constând din: păr, inclusiv cu rădăcini, dinţi, os cranian şi piele. Procesul de prelevare a probelor a fost documentat cu fotografii şi filmări video.
Mostrele au fost trimise de către Brien Foerster, conducătorul cercetărilor, lui Lloyd Pye, fondatorul proiectului Starchild (Copilul stelar), care la rândul său le-a dat unui genetician din Texas pentru testarea ADN-ului. Rezultatele preliminare ale analizei au fost făcute publice pe data de 5 februarie 2014: “Prezintă mtADN (ADN mitocondrial) cu mutaţii nemaiîntâlnite până în prezent la om, primate sau animale. Din puţinele fragmente pe care am reuşit să le pun într-o secvenţă reiese faptul că dacă aceste mutaţii sunt stabile, avem de-a face cu o creatură umanoidă nouă, foarte îndepărtată de Homo sapiens, omul de Neandertal sau Denisovian”.
Anul trecut, Brien Foerster a declarat pentru Examiner.com că: “Procesul a început cu mai mult de un an în urmă, în aprilie 2011, când i-am trimis mostre lui Lloyd Pye de la proiectul Starchild. Primele mostre pe care le-am trimis erau ţesut osos, piele şi păr de la 5 dintre craniile alungite şi din păcate erau contaminate cu ADN bacterian. Craniile au peste 2000 de ani, deci acest fenomen era de aşteptat. Totuşi geneticianul a găsit secvenţe de ADN 'interesante', deci studiul continuă”.
Rezultatele acestei analize sunt doar o primă fază dintr-un şir de experimente care va avea loc. Pasul următor presupune repetarea testului iniţial pe alte cranii pentru compararea rezultatelor în speranţa identificării unor caracteristici specifice ale indivizilor Paracas.
