Este Luna făcută de om?

Este Luna goală în interior? A fost ea făcută de om şi este acoperită cu un strat gros de praf aşezat timp de miliarde de ani peste scheletul său metalic?
Tara MacIsaac
26.12.2013

alte articole

Soarele, Luna şi Pământul (Shutterstock)
Tara MacIsaac
26.12.2013

Este Luna goală în interior? A fost ea făcută de om şi este acoperită cu un strat gros de praf aşezat timp de miliarde de ani peste scheletul său metalic?

Desigur, acest lucru presupune că civilizaţii umane avansate au existat cu miliarde de ani în urmă, o teorie care a captat de asemenea atenţia, în urma descoperirii unor artifacte care pun sub semnul întrebării înţelegerea convenţională asupra istoriei.

Astfel de teorii rămân de interes pentru mulţi pe măsură ce oamenii de ştiinţă continuă să studieze Luna şi să descopere compoziţia şi activităţile acesteia.

Iată unele ciudăţenii cu privire la Lună:

1 . Reverberaţii: Lună goală pe interior?

NASA a provocat un impact asupra Lunii în 1969, astfel ca astronauţii de pe Apollo 12 să poată măsura undele seismice rezultate. Undele de şoc au şocat oamenii de ştiinţă.

Foarte diferit de orice fenomene seismice înregistrate pe Pământ, vibraţiile au continuat timp de aproximativ o oră şi au început ca valuri mici care s-au amplificat.

Explicaţia dată de Dr. Ross Taylor este citată în Jurnalul Apollo al Suprafeţei Lunare, de pe site-ul NASA. Taylor este un om de ştiinţă ce a participat la analizarea probelor adunate de Apollo 11, fiind specializat în cercetarea Lunii.

El a afirmat: "Acesta a fost unul dintre acele lucruri extraordinare. După realizarea impactului asupra Lunii, spre deosebire de un cutremur terestru care se termină repede, undele de şoc au continuat să reverbereze în jurul Lunii o oră sau mai mult, iar acest lucru este atribuit naturii extrem de uscate a rocii din care este alcătuită Luna.

Din câte ştim nu există umiditate pe Lună, nimic care ar putea amortiza aceste vibraţii. Suprafaţa Lunii este acoperită cu moloz care nu face decât să transmită aceste valuri, fără a le amortiza în niciun fel, cum s-ar fi întâmplat pe Pământ. Practic, aceasta este o consecinţă a faptului că Luna este extrem de uscată."

Suniti Karunatillake, un astronom de la Universitatea Stonybrook, a scris pe site-ul “Ask an Astronomer” ("Întreabă un astronom"), că dacă Luna ar fi goală, din cauza dimensiunii sale, aceasta nu ar putea fi suficient de densă pentru a avea forţa gravitaţională pe care o are.

2. Orbita anormală

Fizicianul italian Lorenzo Iorio a publicat un articol în Notele lunare ale Royal Astronomical Society în 2011 care aduce în discuţie "comportamentul anormal" al Lunii.

El a arătat că schimbarea uşoară a orbitei Lunii de-a lungul timpului, nu a putut fi explicată de cunoştinţele actuale. Excentricitatea orbitei Lunii este în creştere.

Excentricitatea este o măsură care descrie cât de mult o orbită se abate de la un cerc perfect.

Iorio îşi încheie studiul: "Tema găsirii unei explicaţii... [satisfăcătoare] pentru comportamentul anormal în ce priveşte excentricitatea Lunii rămâne deschisă".

3. Craterele convexe ale Lunii

Unele cratere de pe Lună sunt convexe (cu o suprafaţă care este curbată sau rotunjită spre exterior), în loc de concave (curbate spre interior, sau scobite), fapt despre care unii spun că este dovada existenţei unui înveliş rigid (făcut de om), aflat sub stratul de suprafaţă. Când meteoriţii lovesc Luna, ar fi de aşteptat să facă cratere concave.

Charles A. Wood, de la Departamentul de Ştiinţe geologice de la Universitatea Brown, a scris într-o lucrare din 1978 că aceste cratere convexe au fost probabil create de lavă. El a afirmat că lava s-a infiltrat prin fracturi până la suprafaţă.

Wood a remarcat: "Pentru ca lava să formeze inele, mai degrabă decât iazuri... necesită o vâscozitate mai mare sau o rată de extrudare mai mică decât marea de lavă normală ["Marea" se referă la câmpii întunecate mari, formate pe Lună prin erupţii vulcanice, care se credea că ar fi fost mări]. Magma poate să fi fost mare de bazalt eruptă în condiţii neobişnuite, sau mare de bazalt separată în cavităţi, sau, în unele cazuri, un tip de magmă non-mare".

4. Luna stabilizează Axa Pământului

Fie că a fost făcută în mod intenţionat pentru a îndeplini o anumită funcţie sau nu, Luna îi face Pământului un serviciu.

"Luna stabilizează traseul Pământului, ceea ce a determinat un climat mai stabil", potrivit NASA.

Cercetătorul ştiinţific de la NASA, Dr. Eric Christian, explică în postarea de pe site-ul NASA: " [Luna adaugă] o ancoră la rotaţia Pământului, în formă de curenţi, atât oceanici, cât şi interni. Această ancorare tinde să stabilizeze treptat rotaţia, încetineşte rotaţia Pământului, ceea ce prelungeşte treptat zilele terestre".

5. Coincidenţe de dimensiuni

La măsurătorile legate de Lună, Soare şi Pământ apar aceleaşi numere. Diametrul soarelui este aproximativ de 400 de ori diametrul Lunii, Luna este, de asemenea, de aproximativ 400 de ori mai aproape de Pământ decât Soarele.

Diametrul Soarelui este de aproximativ 108 ori diametrul Pământului, distanţa dintre Pământ şi Soare este de aproximativ 108 ori diametrul Soarelui.

Diametrul Lunii: 2.100 mile (3.400 km)

Diametrul Soarelui: 864.000 mile (1.391.000 kilometri)

Diametrul Pământului: 7.900 mile (12.756 km)

Distanţa de la Lună la Pământ : 225.700 mile (360.000 km)

Distanţa medie de la Soare la Pământ (uneori este mai aproape, uneori mai departe): 92,9 milioane mile (149,6 milioane km).

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor