Analiza lui Lăzăroiu. Un blat istoric PNL-PSD, un Iohannis decorativ şi o Justiţie gata să fie decimată

Sebastian Lăzăroiu
Sebastian Lăzăroiu (onlinestudent.ro)

România a intrat într-o nouă etapă politică. Trăgătorii de sfori au decis un blat istoric PNL-PSD, partide care vor să deţină puterea alternativ de-a lungul mai multor cicluri electorale, preşedintele Klaus Iohannis ştie de blat şi joacă doar un rol decorativ, în timp ce justiţia, care a început să-şi facă cu adevărat treaba ameninţând supremaţia corupţilor, este în pericol eminent de a fi "pusă cu botul pe labe", susţine analistul politic Sebastian Lăzăroiu, care lasă însă şi o urmă de speranţă electoratului - un al treilea partid care să răstoarne tabla de joc şi reface cărţile.

"Multă lume s-a străduit în ultimele luni să desluşească inerţia lui Iohannis şi apatia opoziţiei PNL la guvernarea Ponta. De când culisele politicii mioritice au devenit mai transparente, cuvântul "blat" a făcut carieră. Când DNA mai ridică şi ea vălul de pe mega-afaceri transpartinice (Microsoft, EADS), spectatorii cuminţi devin din ce în ce mai sceptici în privinţa cinicului meci politic de la Bucureşti. Ipotezele lansate până acum în jurul "blatului" PSD-PNL sunt relativ confuze şi slab documentate: îşi apără împreună corupţii, se tem unii de ce ştiu ceilalţi, Iohannis nu-şi sprijină partidul ş.a.m.d. Aş îndrăzni să merg spre o ipoteză mult mai curajoasă în privinţa unei înţelegeri subterane între stânga şi dreapta, care fără îndoială există, dar nu asupra unor chestiuni punctuale legate de prezent sau trecut, ci chiar în ce priveşte viitorul", scrie Sebastian Lăzăroiu.

Crearea marelui partid liberal a avut o componentă extrem de spectaculoasă - doi adversari politici, PNL şi PDL, au fuzionat după ce unul din ei tocmai ieşise dintr-un concubinaj îndelungat (2007-2013) cu social-democraţii, a remarcat fostul consilier prezidenţial, adăugând că "acum măcar lucrurile s-au clarificat la nivel de etichete: avem unii care se pretind de dreapta, ceilalţi de stânga. Intenţia nedisimulată a liderilor liberali şi democrat-liberali a fost de la bun început de a polariza definitiv spectrul politic din România, adică de a avea două partide mari şi late".

"În opinia mea, trăgătorii de sfori au decis să intre într-o nouă etapă a politicii: două blocuri mari consolidate, care să deţină puterea alternativ de-a lungul mai multor cicluri electorale, pe termen foarte lung. Bine, o să se spună, aşa a fost de secole şi în SUA şi în Marea Britanie şi în Franţa, ca să luăm doar democraţiile cu blazon ale lumii. Şi se pare că nu le-a mers rău. De acord, numai că acolo a fost un proces natural, canalizat de evoluţii sociale profunde, pe când aici e un târg ad-hoc între nişte acţionari ai unor partide mari în pericol de asediu", a afirmat Sebastian Lăzăroiu.

"Târgul" dintre cele două mari partide vine, din perspectiva analistului, într-o perioadă extrem de delicată pentru clasa politică actuală: o bună parte din electorat este dezangajat, necontrolat şi nereprezentat de partide (5 milioane după estimarea de la al doilea tur al prezidenţialelor din 2014), justiţia loveşte direct în inima formaţiunilor mari, o întreagă generaţie politică se retrage aproape voluntar din lumina reflectoarelor, presa şi societatea civilă contestă în bloc clasa politică şi cer, aproape vehement, un reset imediat.

"Analizând cu atenţie, observăm pericolul la care sunt expuşi mulţi dintre liderii importanţi ai partidelor, indiferent de generaţia din care fac parte. Şi asta pentru că tăvălugul care s-a pornit de ceva timp riscă să-i măture pe toţi, fără nicio discriminare. Aşa ceva trebuie evitat exact prin mişcarea de comasare şi bipolarizare a scenei politice. Sondajele actuale par a încuraja un asemenea scenariu, deşi, cum s-a mai văzut la ultimele scrutinuri, electoratul a devenit extrem de imprevizibil", subliniază Lăzăroiu.

PSD ştie că pierde guvernarea din 2016 încolo, PNL ştie că va prelua portofoliile de la Palatul Victoria, iar actuala încremenire a opoziţiei, dar şi inerţia unei guvernări din ce în ce mai proaste, arată că actorii s-au resemnat asupra acestui scenariu, este de părere fostul ministru al Muncii, evidenţiind că, în acest scenariu, mai sunt doar "detaliile" de rezolvat şi ele vor veni pe parcurs, iar "detaliile" privesc o altă putere în stat, justiţia, care, în ultima vreme, a căpătat o autonomie fără precedent - "inevitabil justiţia va fi pusă cu botul pe labe, e doar o chestiune de timp şi momentul va fi ales cu multă atenţie."

Ce rol joacă preşedintele Klaus Iohannis în această înţelegere subterană? Lăzăroiu crede că nu joacă niciun rol pentru că Iohannis este evident decorativ. Ştie de blat? Probabil că da, l-a acceptat şi nu-i pasă, a adăugat Lăzăroiu, care opinează că Iohannis nu vrea decât linişte, să nu existe mişcări bruşte care să-l pună în situaţii de a gestiona crize, în rest, lasă totul la latitudinea partidelor să se înţeleagă pe sub masă, să continue zumzetul lor cotidian, ca şi cum ar fi adversari, să mai vină din când în când la Cotroceni ca să arate că are şi Preşedintele ceva de făcut în ţara asta.

"Există o singură şansă pentru electorat ca să nu cadă pradă acestei butaforii istorice: al treilea partid. Un al treilea actor care răstoarnă tabla de joc şi reface cărţile. Chiar şi varianta unei guvernări cu premier PNL, dar cu încă un partid semnificativ la masa executivului (şi nu mă gândesc la UDMR), e preferabilă situaţiei în care românii să voteze majoritar "răul cel mai mic". Nu de alta, dar în 2020, răul cel mai mare din 2016 va fi votat majoritar, la rândul lui, sub prezumţia că a devenit "mai mic". Şi tot aşa, până în veacul vecilor, amin. Care e al treilea partid? Deocamdată nu îl văd" este concluzia la care a ajuns Sebastian Lăzăroiu.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră deFacebook.