Asociaţia PRO VITA se alătură protestului împotriva expoziţiei de cadavre

Asociaţia PRO VITA - filiala din Bucureşti se alătură protestului Societăţii Timişoara împotriva expoziţiei de cadavre şi solicită autorităţilor române închiderea şi interzicerea acestei expoziţii pe teritoriul României, se arată într-un comunicat remis redacţiei Epoch Times.

Nu este prima dată când Asociaţia PRO VITA protestează împotriva expoziţiilor de acest fel ajunse pe teritoriul României. Începând din anul 2013, PRO VITA a reacţionat, constant, prin scrisori deschise adresate directorilor organizaţiilor care au găzduit expoziţiile: Muzeul Antipa în anul 2013 şi societatea Iulius Mall Cluj în 2015, cerându-le să oprească "spectacolul macabru" al expoziţiilor.

În cele două scrisori, Asociaţia a notat că spitalele militare şi clinicile din China au fost acuzate în presa internaţională, cât şi în diverse rapoarte şi anchete, în repetate rânduri, de trafic de organe şi de acoperirea unor astfel de infracţiuni, afirmându-se de multe ori că trupurile decedaţilor expuse în asemenea expoziţii, aparţin prizonierilor executaţi în închisorile Chinei comuniste.

În textul reclamei expoziţiei de la Timişoara se afirmă că „timişorenii vor descoperi, într-o manieră educativă unică, fascinantul univers interior al corpului uman şi modul în care funcţionează, cu ajutorul a peste 200 de exponate - corpuri umane reale şi secţiuni.”

Oare este nevoie să expui 200 de cadavre secţionate, pentru ca oamenii să-şi descopere corpul?, se notează în comunicat.

"Întâlnirile cu cele 200 de exponate, în această formă, au dus la accidente cu impact psihic, în mai multe locuri din lume. Astfel, la expoziţia de la Haifa, în Israel, o femeie, originară din oraşul Aktiubinsk (Rusia), şi-a recunoscut într-un exponat pe iubitul, dispărut în urmă cu trei ani. Ea a fost cuprinsă de un acces puternic de isterie.

În 2011, la Riga (Letonia), mulţi oameni au părăsit sala deprimaţi, unii într-o stare de depresie profundă, alţii au acuzat stări de greaţă, ameţeli şi slăbiciune. La locul expoziţiei a venit, aproape în fiecare zi, ambulanţa. Este clar că autorul expoziţiei încearcă să se folosească de caracterul şocant al morţii unui om într-un asemenea spectacol.

Chiar popoarele cele mai sălbatice nu şi-au lăsat morţii neîngropaţi, ci au avut grijă să-i îngroape. Iar în viziunea noastră creştină, corpul reprezintă un templu, în care Dumnezeu a aşezat sufletul. Faptul că moartea omului este transformată într-un „show” reprezintă un sacrilegiu teribil, o batjocorire a culturii despre viaţa şi moartea omului, creaţie a lui Dumnezeu.

Spectacolul nu poate fi decât o bătaie de joc faţă de misterul incomprehensibil al morţii. Acest tip de expoziţie nu poate decât să corupă oamenii, să le hrănească sufletele cu cruzime diabolică, cu indiferenţă faţă de suferinţa altora şi faţă de agresivitate.

De ce autorul nu a realizat aceste corpuri din plastic? De ce a trebuit să folosească anume cadavre umane? Toate acestea sunt întrebări pe care, cred, mulţi vizitatori şi le vor pune în diferite forme. Iar ele vor rămâne fără răspuns, întunecându-le sufletul sau contorsionându-le psihicul.

Având în vedere natura de genocid a regimului de la Beijing şi crimele în masă săvârşite în numele unei ideologii totalitare, ce încredere credeţi că putem avea în „certificatele” şi „garanţiile” emise de instituţii de stat chineze cu privire la cadavrele furnizate pentru expoziţii?

De ce cadavrele expuse provin anume din China? De ce atât de multe corpuri „nerevendicate”? De unde apar atât de multe rude gata să renunţe la înmormântarea corpului? Cum se face că, dintr-o dată, atât de mulţi condamnaţi la moarte s-au decis să-şi doneze post-mortem corpul pentru ştiinţă?

Potrivit Asociaţiei PRO VITA, existenţa fie şi a unei suspiciuni rezonabile că aceste corpuri ar proveni de la nefericiţii dispăruţi cu zecile de mii în beciurile securităţii chineze doar pentru că solicitau un grad mai mare de libertate şi drepturi civile ar fi fost de natură să determine organizatorii români ai expoziţiei să refuze organizarea, respectiv găzduirea, unui astfel de spectacol macabru.

Nu în ultimul rând, organizatorii sunt atenţionaţi că, judecând după box-office-ul acestui tip de expoziţii organizate în mai multe oraşe din România şi în străinătate, caracterul educativ şi ştiinţific nu este decât un paravan după care se ascunde o afacere profitabilă.

Asociaţia Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi este o organizaţie non-guvernamentală, non-profit şi apolitică. Misiunea asociaţiei este să protejeze demnitatea vieţii umane în general, iar în particular pe cea a copiilor născuţi şi nenăscuţi.