Beţi mai multă apă pentru a slăbi

(photos.com)
Dr. John Briffa
11.02.2009

Un element cheie al regimurilor detoxifiante este un aport considerabil de apă. Acesta, se spune, poate ajuta la eliminarea toxinelor din corp şi îmbunătăţeşte astfel, la nivel general, nivelul de energie şi bunăstarea.

Regimurile dotoxifiante provoacă de obicei o reacţie bună din partea celor ce se încred în ştiinţă, deşi nu există suficiente dovezi în domeniu pentru a concluziona că funcţionează sau nu. Experienţa mea în practică este aceea că, în general, persoanele se simt mult mai bine după acest regim.

Regimurile detoxifiante sunt recomandate des ca o cale de slăbire. Una dintre teoriile care circulă este aceea că toxinele din organism pot fi acumulate în celulele grase, şi pe măsură ce toxinele sunt eliberate, se eliberează şi grăsimea. Totuşi, oricât de absurd ar putea părea pentru unii, după cunoştinţele mele acest mecanism propus nu a fost studiat sistematic, aşa încât nu pot sa îl exclud complet.

De asemenea, am dat peste o scrisoare în Jurnalul Internaţional pentru Obezitate, în care se evidenţiau mecanisme şi unele dovezi, care par să susţină conceptul conform căruia consumul mai mare de apă poate, într-adevăr, stimula pierderea greutăţii.[1]

Scrisoarea a fost scrisă în legătură cu un studiu publicat anterior în acelaşi jurnal. În cercetarea iniţială, s-au tratat şoareci cu inhibitori de enzime transformatoare de angiotensine(inhibitori ACE).[2] Angiotensina este un hormon care măreşte tensiunea, iar inhibitorii ACE pot să reducă tensiunea şi reprezintă un tratament popular în tratarea hipertensiunii (tensiune ridicată a sângelui).

În acest studiu, s-a notat că tratarea şoarecilor cu un inhibitor ACE a condus la o reducere a masei de grăsime a acestor şoareci. Deşi consumau aceeaşi cantitate de hrană, şoarecii trataţi cu inhibitor ACE au ajuns să aibă cu 26% mai puţină masă de grăsime în corp decât cei care nu au primit tratament.

Studiul a citat şi o altă dovadă a inhibării angiotensinei (probabil împreună cu inhibarea unui alt hormon cunoscut ca renin) determinând scăderea greutăţii la animale. Autorii articolului sugerează că acest lucru înseamnă inhibarea unui aşa numit sistem renin-angitensin, care ar putea bloca mecanismele de metabolizare a grăsimii.

Dar ei sugerează şi un alt mecanism. Studiul iniţial a dezvăluit că şoarecii trataţi cu medicamentul inhibitor-ACE au băut de două ori mai mult apă decât şoarecii netrataţi. Ar putea fi acest lucru datorat, întreabă autorii, faptului că celulele se îmbunătăţesc şi li se permite să regleze mai bine şi metabolizarea grăsimii?

În susţinerea acestei teorii, ei explorează descoperirile asupra unui tip de şoareci care nu produc un hormon numit vasopressin (cunoscut şi ca hormonul anti-diuretic). În urma acestei anormalităţi, aceşti şoareci nu au urina concentrată. Ei urinează şi beau mult, iar sângele lor este relativ diluat. Fiziologic, asta se întâmplă şi când şoarecii (sau oamenii) beau mai mult apă.

În comparaţie cu alte animale, aceşti şoareci sunt slabi. În plus, abilitatea lor de a metaboliza glucoza în celulele nervoase este intensificată. Absenţa relativă a grăsimii la aceşti şoareci şi metabolizarea intensificată a glucozei sugerează o funcţie metabolică îmbunătăţită. Probabil cel mai important, greutatea scăzută a acestor şoareci, în special, sugerează că metabolismul lor pentru grăsime este mult mai eficient.

Autorii prezintă şi dovezi care arată că dezhidratarea celulelor reduce capacitatea de a asimila glucoza.[3]Acest lucru, în teorie, poate cauza încetinirea metabolismului. În alte cuvinte, o mai bună hidratare a celulelor poate ajuta la asigurarea unei funcţionări normale a metabolismului, de unde rezultă tot felul de implicaţii, inclusiv în producerea de energie şi în greutatea corporală.

Toată acesta muncă pe animale, este suficient de interesantă, dar există vreo cercetare umană care să susţină ideea potrivit căreia consumul de apă poate stimula pierderea din greutate? De fapt, da. Autorii scrisorii citează două studii care au dezvăluit că la oameni, când sângele este mai diluat (hypoosmolar), arderea grăsimilor din organism (proces cunoscut şi că lipoliza) este intensificată.

Această descoperire nu dovedeşte că ne-ar ajuta consumul mai mare de apă să scăpăm de grăsimea în exces. Totuşi, cel puţin susţine acest concept. În plus, pare şi ceva demn de mai multe studii. Între timp, sfatul meu rămâne acela ca individul să consume suficientă apă încât urina să rămână de culoare galben-pal toată ziua.

Referinţe:

1. Thornton SN, et al. Hidratarea intensifică metabolismul celulelor. Jurnalul Internaţional al Obezităţii[ publicaţie on-line anterioară versiunii printate , 20 ianuarie 2009 ]

2. Mathai ML, et al. Reducere selectivă a masei de grăsime din organism şi leptina plasmei indusă prin inhibarea enzimei anti-angiotensin la şoareci. Jurnalul International al Obezităţii(Londra) 2008;32: 1576-1584.

3. Schliess F, et al. Hidratarea celulelor şi semnalarea dependenţei mTOR. Acta Phsiologica (Oxford) 2006;187: 223-229.

Dr. john Briffa este un medic din Londra şi un scriitor de medicină interesat de nutriţie şi medicină naturistă. Site-ul său este drbriffa. com.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor