Caragiale multilingv
La 22 octombrie, ora 18.00, în sala de spectacole a Palatului Cercului Militar Central, din Bucureşti, a avut loc un eveniment cultural-teatral dedicat celebrării Anului Caragiale, susţinut de artişti ai organizaţiilor minorităţilor naţionale din România. Printre ei s-au aflat şi cei din trupa ”Improvizatorii”, alcătuită din actorii Olimpia Malai, Alexandra Radu, Gabi Velicu, Cosmin Bighei, Constantin Lupescu şi Doru Cătănescu, susţinuţi la pian de Gabriel Pandici.
Teatrul de improvizaţie este o formă teatrală relativ nouă în România. Pornită în urmă cu zece ani, această modalitate de exprimare a câştigat din ce în ce mai mulţi adepţi. Cei şase actori au improvizat la sugestiile publicului, încântându-l cu spontaneitatea şi propunerile lor interesante.
A smuls aplauzele spectatorilor şi soprana albaneză Arlinda Morava, născută la Tirana. Ea a absolvit cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Repertoriul său cuprinde arii din operele lui Mozart, Puccini, Verdi sau Bizet şi din cele ale compozitorilor albanezi. La spectacolul de la Palatul Cercului Militar Central, Arlinda Morava a interpetat o arie inspirată de piesa ”O noapte furtunoasă”, precum şi un cântec popular albanez, în original.
La rândul lor, membrii comunităţii elene din Bucureşti, printre care şi copii, au recitat şi au citit cu talent texte ale lui I. L. Caragiale, traduse în limba greacă.
S-ar putea spune că marea surpriză a acestui spectacol a fost interpretarea unui fragment din piesa ”O noapte furtunoasă” în ţigăneşte. Am aflat, cu acest prilej, că este pentru prima oară în lume când o piesă a lui I. L. Caragiale este tradusă în limba ţigănească.
Fără îndoială, actorii dau dovadă de talent. Traducerea şi adaptarea textului în limba lor îi aparţine lui Sorin Aurel Sandu, care merită toate laudele pentru osteneala sa. Totuşi, deşi în piesa ”O noapte furtunoasă” adulterul este mult mai explicit decât într-”O scrisoare pierdută”, indicaţiile marelui dramaturg nu trimit niciodată la scene obscene. Din păcate, ca să vâneze succesul cu orice preţ, Chiriac şi Veta, în varianta ţigănească, au mimat un act sexual, ce-i drept în spatele unei draperii, de unde erau aruncate lenjeriile intime şi pantofii celor doi amorezi.
Da, se întâmplă şi la case mai mari, la teatre renumite, că, de, aşa e moda acum, nu se poartă doar corectitudinea politică, ci şi dezmăţul public. Nu degeaba s-a autoexilat Caragiale din România, în ultimii ani ai vieţii. De altfel, în teribila sa povestire ”Kir Ianulea”, însuşi diavolul, înspăimântat de moravurile oamenilor, fuge din Ţara Românească şi se ascunde tocmai în fundul iadului. Cine se va găsi să taie răul din rădăcină? Amar de tine, Românie!
În fine, cu excepţia penibilei scene dintre Chiriac şi Veta, se poate zice că am asistat la un eveniment cultural. Printre altele, pentru erudiţie şi însufleţire, e de apreciat şi prezentatoarea artiştilor, Maria Dobrescu. Spectacolul a fost sprijinit de Guvernul României/Departamentul pentru Relaţii Internaţionale, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Palatul Cercului Militar Naţional şi de Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor Minorităţilor Etnice din România ”Europa 21”.
