Cheia pentru o căsnicie împlinită este RESPECTUL

Respectul este un cuvânt cu miză mare, mai ales când vine vorba de căsătorie. În acest context se află alte cuvinte precum răbdare, onestitate, ascultare şi politeţe.

Cei mai mulţi dintre noi manifestăm respect faţă de copiii noştri, faţă de vecini şi prieteni, faţă de supraveghetori şi angajaţi, dar partenerii noştri sunt de părere uneori că această cuvenită consideraţie lipseşte în practică. Nu este bine. Aşa cum ne sfătuiesc adesea majoritatea cuplurilor ale căror căsnicii au supravieţuit decenii de furtuni şi încercări, respectul este un ingredient vital pentru o căsnicie de succes.

Manualele vechi şi noi de căsătorie, site-urile online despre căsătoriile împlinite, precum şi pastorii şi consilierii, toate subliniază importanţa tratării soţului/soţiei cu demnitate şi consideraţie. Un soţ ar trebui să întrebe, de exemplu, despre cum a decurs ziua soţiei sale la serviciu şi să asculte cu adevărat răspunsul ei. O soţie ar trebui să facă acelaşi lucru. Atunci când unul dintre ei face o greşeală - fie că este vorba de a uita să trimită o scrisoare importantă sau de a cumpăra parmezan de la magazinul alimentar - în loc să răspundă negativ sau să explodeze, un soţ bun învaţă să treacă peste aceste mici greşeli şi să meargă mai departe. Totul ţine de respect.

Totuşi, alte componente importante ale respectului care stau la baza relaţiei dintre soţ şi soţie sunt adesea trecute cu vederea sau absente cu totul în acest sfat.

Tu însuţi, căsătoria şi viitorul tău soţ / soţie

Cu excepţia anumitor tineri credincioşi, "mă păstrez pentru căsătorie" nu este chiar o expresie obişnuită în cultura noastră. De fapt, celebrităţi precum jucătorul de fotbal american Tim Tebow şi cântăreaţa de muzică country Carrie Underwood care iau atitudine în favoarea abstinenţei sunt văzute ca nişte ciudăţenii neobişnuite, exotice, care pun în încurcătură mass-media.

În schimb, mulţi dintre cei care speră că într-o zi se vor căsători privesc vârsta de 20 de ani ca pe o perioadă în care să experimenteze şi să se "distreze", dorindu-şi totuşi un viitor soţ sau o viitoare soţie. Unii tineri şi tinere se hârjonesc pe site-urile de întâlniri "în căutare de dragoste" fără să acorde prea multă atenţie unei relaţii pe termen lung. Pentru alţii, sexul oferă divertisment, plăcere fizică sau hrană pentru ego; ei nu acordă prea multă atenţie ramificaţiilor pe mai departe. Nu reuşesc să vadă că atunci când se dăruiesc atât de liber, încetul cu încetul, dau şi bucăţi din inima lor.

Este ciudat când te gândeşti la asta. Tinerii trec ani de zile prin educaţie şi formare pregătindu-se pentru un loc de muncă sau o profesie, dar primesc foarte puţin în ceea ce priveşte pregătirea sau instruirea pentru căsătorie. Cei mai norocoşi cresc într-o gospodărie cu doi părinţi care se iubesc şi aceştia sunt un exemplu pentru căsătorie. Restul îşi iau lecţiile despre dragoste şi căsătorie din filmele romantice, din sfaturile prietenilor şi din experienţa personală.

Această diminuare a accentului pus pe căsătorie se reflectă în scăderea numărului căsătoriilor din ultimii 30 de ani, în special în anul 2020, cu o scădere abruptă a numărului acestora.

Promovarea respectului faţă de instituţia căsătoriei, chiar şi în rândul adolescenţilor, ar putea creşte şansele unei uniuni conjugale de succes.

Lucrurile pe care le purtăm cu noi

Indiferent de vârsta la care ne logodim sau ne căsătorim, aducem un bagaj într-o relaţie. Cu toţii ne-am confruntat cu dificultăţi personale, la fel ca persoana cu care ne căsătorim: o copilărie grea, probleme cu alcoolul sau drogurile, relaţii care ne-au afectat capacitatea de a avea încredere în alte persoane, încurcături cu banii, divorţuri.

Într-o relaţie onestă, vom şti despre aceste impedimente cu mult înainte de "ziua cea mare", iar înţelegerea şi respectul faţă de acest trecut îi va ajuta pe soţ şi soţie să depăşească obstacolele.

O femeie pe care o cunosc, de exemplu, s-a căsătorit recent cu un bărbat pe care îl iubeşte profund. Amândoi au în jur de 30 de ani, pentru amândoi a fost prima căsătorie şi s-au adaptat bine la viaţa împreună după ani de zile în care au trăit singuri. Soţul suferă însă de stres şi de anxietate majoră, afecţiuni medicale care l-au determinat să ajungă de două ori în spital după luna de miere. Cauzată de probleme financiare, boala lui a adus, fără îndoială, greutăţi mari în căsnicie dar, pentru că era conştientă de problemele lui, această femeie a rezistat cu curaj în faţa acestor dificultăţi, oferindu-i dragostea şi sprijinul ei constant.

Prietenii apropiaţi pot crea probleme deosebite într-o căsnicie. O femeie proaspăt căsătorită se poate plictisi repede dacă cel mai bun prieten al soţului ei apare fără să-i anunţe, soţul merge în fiecare duminică după-amiază la bere şi fotbal, aşa cum a făcut-o ani de zile. În acelaşi timp, soţul ar putea avea de-a face cu cea mai bună prietenă a soţiei, ale cărei comentarii răutăcioase dezvăluie că e geloasă pe el şi pe locul pe care îl ocupă în viaţa prietenei sale.

Trecerea prin aceste obstacole în mod deschis şi sincer, arătându-şi reciproc respectul, este semnul unei comuniuni puternice.

Socrii

Deci, soţia spune: "Poate veni mama mea în weekend?". Soţul ei întreabă: "De ce?". Soţia spune: "Ei bine, a stat la mansardă timp de două săptămâni".

Există mii de glume cu soacra, ca „această antichitate”, şi pot aduce un zâmbet, dar adevărul este că, atunci când te căsătoreşti, nu te căsătoreşti doar cu acea persoană, ci şi cu o familie. Majoritatea viitorilor tineri căsătoriţi primesc acest sfat la un moment dat sau altul, dar câţi sunt cu adevărat atenţi? Câţi se opresc să se gândească: "Voi petrece Crăciunul cu familia soţiei mele pentru tot restul vieţii mele" sau "Dacă ei cred că nu sunt suficient de bun pentru fiul lor?".

În aceste relaţii cu membrii familiei, respectul este vital. Stabilirea unor reguli de bun-simţ între soţ şi soţie va ajuta la menţinerea cordialităţii. Evitaţi să vă plângeţi soţului/soţiei despre rudele sale. Trataţi aceleaşi rude cu consideraţie, chiar şi în momentele dificile.

Aveţi grijă la comentariile negative, chiar dacă par a fi de susţinere, atunci când soţul/soţia dumneavoastră se plânge de dificultăţi în care sunt implicaţi părinţii, fraţii, mătuşile sau unchii săi. Şi, în cele din urmă, dacă situaţia devine cu adevărat intolerabilă, staţi de vorbă cu soţia sau soţul dumneavoastră şi elaboraţi un plan pentru gestionarea viitoarelor incidente neplăcute care să nu vă scadă respectul de sine.

Jurămintele

În ziua lor cea mare, o mireasă şi un mire fac promisiuni - unele dintre ele vechi de secole, altele scrise chiar de cuplu. Unele sunt rostite la altarul unei biserici, altele pe o plajă sau într-o clădire istorică, într-un parc, ori în faţa ofiţerului stării civile.

Oricare ar fi circumstanţele, multe cupluri probabil că nu acordă prea multă atenţie în acel moment adevăratului sens al jurămintelor pe care le fac. La urma urmei, ei promit să se iubească şi să aibă grijă unul de celălalt, adesea "până când moartea ne va despărţi", în public, uneori în faţa a zeci de binevoitori. Cuplul este emoţionat, şi pe bună dreptate, şi putem bănui cu siguranţă că majoritatea dintre ei încearcă doar să spună sau să repete cuvintele sau formula potrivită, fără să se concentreze în acel moment pe semnificaţia lor.

Cu toate acestea, aceste promisiuni presupun angajamente enorme. Sunt jurăminte, nu nişte jurăminte de angajament oferite pe jumătate. Nu auzim niciodată pe cineva care să promită "să fiu cu tine până când mă răzgândesc" sau "să am [pe cineva - n.n.] şi să [îl / o] ţin până când apare cineva mai bun".

Respectul faţă de căsătorie poate creşte atât în vremuri bune, cât şi în cele rele, dacă ne întoarcem din când în când la aceste jurăminte şi ne amintim ce înseamnă ele. Unele cupluri le citesc cu voce tare la aniversarea lor, în timp ce altele îşi reînnoiesc periodic jurămintele în mod informal sau în cadrul unei ceremonii speciale. Respectaţi jurămintele şi vă respectaţi soţul/soţia şi căsnicia.

Respectul înfloreşte

Amplificarea respectului într-o căsnicie are un efect de bumerang. Bărbatul care nu reacţionează cu furie sau dispreţ în faţa unui socru critic s-ar putea să nu-i câştige stima, dar autocontrolul său va adânci afecţiunea soţiei sale. Tânăra de 22 de ani care "se păstrează pentru căsătorie" îl onorează de fapt pe soţul pe care încă nu l-a întâlnit. Ceea ce sacrifică pentru a-i acorda respect, chiar şi atunci când a face acest lucru este dificil sau neplăcut, se întoarce înapoi din belşug.

Dragostea şi respectul într-o căsnicie sunt ca soarele şi ploaia într-o grădină. Trandafirii au nevoie de amândouă pentru a înflori.