China, criză acută de instabilitate socială. O mentalitate „de asediu” creşte în ţară

Trupe SWAT chineze
Trupe SWAT chineze (China Photos/Getty Images)

Revoltele de pe străzile Chinei, izbucnirile bruşte de violenţă atribuite teroriştilor şi escaladarea unei aparente furii la adresa regimului de guvernământ, au determinat Partidul Comunist Chinez să-şi consolideze într-o mai mare măsură forţele de securitate cu echipele SWAT şi vehicule blindate, să sporească patrulele şi să declanşeze o propagandă acerbă împotriva celor care deranjează „stabilitatea socială”.

Cu toate acestea abordarea pare să nu calmeze spiritele din teritoriu.

De atentatul cu bombă în Piaţa Tiananmen din Beijing în octombrie anul trecut, atribuit teroriştilor islamici, atmosfera din China a rămas tensionată. Partidul a creat, de asemenea, un nou organism de securitate pentru a conduce lupta împotriva forţelor de instabilitate din întreaga ţară.

"Teroriştii vor fi agitaţi, separatiştii vor fi agitaţi şi extremişti vor fi agitaţi. În general, toate aceste forţe care au tendinţa de a ameninţa sau sabota securitatea naţională a Chinei se vor simţi agitate", a anunţat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Qin Gang, într-un briefing de presă din ianuarie, în cadrul căruia a vorbit despre înfiinţarea unei noi Comisii Naţionale de Securitate care ar urma să fie condusă de preşedintele ţării, Xi Jinping, potrivit presei de stat.

Descriind noul organ de securitate atotcuprinzător, Li Wei, directorul Centrului de anti-terorism din cadrul Institutului Chinez de Relaţii Internaţionale Contemporane, afiliat cu Ministerul Securităţii Statului, a declarat pentru Beijing Times că "înfiinţarea Comisiei Naţionale de Securitate este necesară pentru a preveni crizele înainte ca acestea să apară".

Dar oamenii nemulţumiţi de regimul comunist au reuşit să desfăşoare atacuri sângeroase eficiente lună după lună, timp în care nici forţele de poliţie din teritoriu, nici sistemele de monitorizare cvasi-totală ale regimului, nu au fost capabile să le prevină sau să le reprime rapid.

La 1 martie, în ajunul unui conclav politic major din Beijing, atacatori profesionişti, mascaţi, înarmaţi cu cuţite au ucis 29 de persoane şi au rănit alte 143 (inclusiv şapte poliţişti) într-o staţie de tren din Kunming.

La 30 aprilie, o staţie de tren din capitala Xinjiang, Urumqi, a fost bombardată în ultima zi a extrem mediatizatei vizite de a lui Xi Jinping în tensionata regiune, omorând trei şi rănind alte cel puţin 79 de persoane. Xinjiang este locuită de o minoritate etnică vorbitoare de limbă turcă, uigurii, care sunt în general nemulţumiţi de ceea ce analiştii au descris ca fiind o guvernare în stil colonial a Partidului.

În opinia grupurilor pentru drepturile omului şi a cercetătorilor din străinătate, tulburările din regiunea Xinjiang sunt generate de opresiunea culturală, de măsurile de securitate intruzive şi de valul de chinezificare cu etnici Han, care afectează populaţia etnică uigură de aici.

Un alt atac la o gară din Guangdong, capitala provinciei sudice Guangzhou, s-a soldat, la 6 mai, cu cel puţin şase oameni răniţi.

La mai puţin de o lună distanţă, pe 22 mai, două vehicule încărcate cu explozivi au fost detonate într-o piaţă din Urumqi, omorând 31 de persoane şi rănind cel puţin 90, acesta fiind atacul cu cele mai multe victime până în prezent.

Noua agenţie de securitate a Partidului a răspuns la aceste incidente sângeroase cu o campanie de propagandă puternică, în timp ce mii de trupe de poliţie, echipe SWAT şi vehicule militare au fost vizibile în oraşe din întreaga ţară.

Beijing-ul a introdus patrulele armate din mijlocul lunii mai cu scopul de a se ocupa de proteste interne şi atacuri teroriste. Sute de vehicule de patrulare blindate au fost trimise în capitală, alături de circa 1.300 de ofiţeri înarmaţi, astfel încât echipele să fie capabile să intervină în maxim trei minute atunci când sunt semnalate incidente care implică arme, bombe şi terorism.

Forţele armate de poliţie au participat la exerciţii de antrenament, sub eticheta de "combaterea terorismului", care implică lupta în formaţie împotriva unor mulţimi de atacatori înarmaţi cu bâte - o scenă care arată mai mult cu o luptă corp la corp cu mulţimile furioase din stradă, mai degrabă decât una contra unor teroriştii reali.

Poliţia specială din Shanghai a fost dotată cu 20 de piese de echipament specializat, inclusiv căşti cu vizor specifice revoltelor, veste antiglonţ, bastoane, pături de incendiu, precum şi echipamente de comunicaţii 4G.

Nanjing a achiziţionat recent 52 de vehicule blindate noi de patrulare, 128 de maşini de patrulare, 14 alte vehicule de poliţie, precum şi alte echipamente mobile, cum ar fi camere de luat vederi noi pentru unităţile aeriene de poliţie.

Provincia Jiangsu are peste 11.700 de poliţişti care patrulează non-stop, cu aproape 3.000 de vehicule echipate cu arme de foc responsabile de reprimarea revoltelor şi a altor tipuri de situaţii de urgenţă, a raportat South China Morning Post.

Chiar şi poliţiştii au recunoscut că problemele de instabilitate şi violenţă domestică sunt înfricoşătoare. Decesele din rândul forţelor de poliţie sunt în creştere, fapt care a determinat Partidul Comunist Chinez şi nouă departamente de Interne să anunţate creşteri substanţiale ale pensiilor acestora şi programe de beneficii pentru soţul supravieţuitor.

Potrivit statisticilor Ministerului de Securitate Publică al Partidului, 449 de poliţişti şi-au pierdut viaţa în 2013. Prima "Carte albastră de Securitate Naţională" s-a referit de asemenea la incidenţa mare a violenţei în 2013, marea majoritate a incidentelor fiind îndreptate împotriva agenţilor de stat.

Avocaţii pentru drepturile civile din China au declarat că Poliţia devine adesea carnea de tun a regimului.

"Un partid-stat care conduce prin teroare", a declarat Li Tiantian, un avocat de drepturile omului din China, într-un interviu pentru New Tang Dynasty Television. "Pentru a păstra un sentiment de criză, ei trebuie să consolideze sentimentul de teroare şi de ameninţare la adresa poporului. Acum, ei trebuie să consolideze acest sentiment de teamă, pentru că altfel regimul nu poate supravieţui".

Domnul Chen, rezident din Shanghai a declarat pentru NTD: "Acest show are o semnificaţie mai mult simbolică decât practică. (...) Problemele din politica internă, economie şi conflictele sociale sunt ireconciliabile. Regimul comunist este paranoic şi lovit de panică din cauza instabilităţii sociale".