Ciprul, insula fugarilor
Mulţi fugari se ascund în Cipru, mai ales în partea de nord a insulei, unde Interpolul nu are jurisdicţie. Anul trecut în septembrie, poliţia cipriotă, în colaborare cu Agenţia de Combatere a Criminalităţii Organizate Severe ( SOCA) britanică şi ONG Crimestopper, au lansat operaţiunea Zygos, menită să dea de urmele unora dintre cei mai importanţi criminali din Marea Britanie, care se pare că se aflau în Cipru, notează marţi ziarul ABC.
Nu întâmplător. Se pare că insula este unul din refugiile preferate de cei certaţi cu justiţia, mai ales britanici, din numeroase motive: o climă minunată şi o importantă comunitate de compatrioţi expatriaţi în care să se piardă. Operaţiunea a localizat nouă persoane, acuzate de diferite infracţiuni, începând cu presupusul violator Paul Lockwood până la galezul Martin Evans sau turco-ciprioţii Hasan Akarcay şi Mehmet Salih, acuzaţi de trafic de droguri în Marea Britanie şi încheind cu Martin Power şi Timur Mehmet, vinovaţi de fraudă sau Wayne Smith şi logodnica lui, acuzaţi de lovire cu maşina cauzatoare de moarte. Autorităţile cipriote s-au arătat mai mult sau mai puţin interesate să-i urmărească pe aceşti fugari, dar tendinţa este constantă: 49 din cei 65 de criminali cei mai căutaţi în Marea Britanie au fost arestaţi în Cipru şi extrădaţi.
Unii dintre acuzaţi, precum Timur Mehmet sau prietena lui Smith, au fost localizaţi de mass-media britanice şi cipriote în sate şi localităţi din jurul Kyreniei, din nordul insulei aflat sub controlul turc, fapt ce complică arestarea lor. Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTNC) creată în 1983, la câţiva ani după invazia militară turcă, este un stat recunoscut doar de Ankara. Prin urmare nu face parte din organisme internaţionale precum ONU sau Interpol. RTNC s-a oferit să semneze un tratat de extrădare cu Marea Britanie de unde provin majoritatea acestor fugari, dar guvernul britanic a refuzat, pentru a nu provoca un incident diplomatic cu guvernul greco-cipriot sau cu Grecia.
Din acest motiv, nordul Ciprului a devenit refugiul tradiţional al acestor fugari, care nu vor să renunţe la existenţa lor comodă. Precum celebrul John Doherty, care a trăit mai mulţi ani la bordul iahtului său de jumătate de milion de dolari, 'Louis Marie', ancorat în portul Kyrenia, alături de amanta lui belgiană. Urmărit din 1996 de autorităţile europene, pentru o fraudă internaţională de 5 milioane de lire sterline, pentru care a fost condamnat în contumacie de un tribunal britanic, el devenise o celebritate locală, dedicată oficial - potrivit legislaţiei RTNC- importului de ţigări.
Un alt fugar, care s-a bucurat de un statut asemănător, a fost traficantul de droguri Brian Wright, care a locuit într-o vilă de lux în Lapta, în apropiere de Kyrenia. Wright a fost una din primele victime ale politicii de cooperare a autorităţilor turco-cipriote, în cadrul procesului eşuat de reunificare, de la începutul deceniului trecut. În 2002, poliţia turco-cipriotă s-a prezentat la domiciliul său cu un mandat de arestare, dar 'naşul' îşi luase deja zborul. De atunci i s-a pierdut urma. Presiunea psihologică îi poate face însă pe unii fugari să cedeze, cum s-a întâmplat cu magnatul turco-cipriot Asil Nadir.
Proprietar al unui fond de investiţii care s-a prăbuşit, el a fugit în Cipru cu jetul său privat în 1993, după ce Biroul Anti Fraudă l-a acuzat de delapidarea a 34 de milioane de lire sterline (41 de milioane de euro). Deşi a locuit 17 de ani pe insulă, a obţinut paşaportul turco-cipriot legal şi a deschis mai multe afaceri precum grupul de comunicaţie Kibris, starea lui de spirit era, potrivit avocaţilor săi, 'paranoică, depresivă şi probabil suicidă'. Nadir s-a întors voluntar în Marea Britanie, în speranţa de a fi achitat, dar în august anul trecut un tribunal l-a condamnat la zece ani de închisoare. Aşa cum asigură Martin Molloy, director adjunct al Agenţia de Combatere a Criminalităţii Organizate Severe britanice: 'Suntem decişi să le facem viaţa de fugari de nesuportat, pentru a putea fi extrădaţi şi supuşi justiţiei'.
