Coaja de copac indică răspândirea globală a chimicalelor toxice
Chimicalele folosite pentru a întârzie flăcările în produsele de consum precum mobilă şi haine pot deveni poluanţi toxici când ajung în mediul înconjurător. Şi ele se află în mediu – în toată lumea – în apă, sol, plante şi aer. Urmărirea răspândirii acestor chimicale a fost o provocare majoră dar acum decurge mai uşor.
În campusul Universităţii din Indiana, Amin Salamova studiază difenil eterii polibrominati (PBDE) şi alţi poluanţi chimici din mediu. PBDE-urile sunt larg utilizate ca agenţi de întârziere a flăcărilor… dar au fost asociate cu efecte adverse asupra sănătăţii oamenilor.
“Ei pot avea un efect asupra dezvoltării neurologice, asupra sistemului reproductiv şi pot afecta glanda tiroidă a sistemului endocrin”, a declarat Salamova.
Temerile legate de acele efecte au determinat agenţii de reglementare şi unii producători să elimine utilizarea multor chimicale ce reţin sau întârzie flăcările. Dar PBDE-urile pot rămâne timp de ani de zile în mediul înconjurător şi savanţii nu ştiu exact unde şi cum se răspândesc ele.
O unealtă nouă
Din acest motiv Salamova şi colegul ei cercetător Ronald Hites au dezvoltat o nouă tehnică pentru a măsura prezenţa şi concentraţia din aer a chimicalelor de reţinere a focului, prin recoltarea de mostre din coaja copacilor.
“Copacul este ideal deoarece doar stă acolo, îmbibându-se pasiv cu aceşti compuşi din atmosferă”, a declarat Hites.
Coaja unui copac oferă o zonă mare de suprafaţă care absoarbe chimicale atât ca şi vapori cât şi ca particule. De asemenea, deoarece un strat de coajă rămâne pe copac timp de 5 ani sau mai mult înainte să cadă, acesta oferă date unice ale mediului de-a lungul timpului.
Salamova a declarat că abordarea cojii de copac are multe avantaje faţă de metoda curentă, mai complexă de recoltare de mostre, care implică pomparea de aer printr-un echipament scump şi necesită o forţă de muncă semnificativă şi electricitate.
“Aşadar, ceea ce văd în viitor în privinţa cojii de copac este abilitatea de a folosi această metodă în ţările aflate în curs de dezvoltare care nu dispun de multe fonduri pentru studii atmosferice elaborate. De asemenea, putem folosi această metodă în locurile izolate unde nu există energie electrică”, a declarat Salamova.
Iniţiativă globală
Cu ajutorul reţelei Global Atmospheric Passive Sampling, o iniţiativă internaţională de monitorizare, Salamova şi Hites au primit mostre de coaja din 12 locaţii din jurul lumii, incluzând Norvegia, Republica Cehă, Africa de Sud, Nepal, Indonezia, Statele Unite şi Canada.
“Aşadar, în acest fel, colectezi aproximativ 50 de grame de coajă, o poţi colecta de pe albele părţi ale copacului”, a declarat Salamova.
Cercetătorii folosesc o daltă şi un ciocan pentru a decupa câteva bucăţi de coajă, le învelesc în folii şi le livrează la Universitatea din Indiana pentru analiză chimică.
Dovezi generalizate
Studiind acele mostre în laborator, cercetătorii au descoperit dovezi ale prezenţei agenţilor de întârziere a flăcărilor în atmosferă în cele 12 locaţii. Hites nu a fost surprins să găsească cele mai ridicate concentraţii în locurile urbane din Ontario, Canada şi în jurul Marilor Lacuri în SUA.
Ceea ce a fost neaşteptat a fost nivelul ridicat de chimicale în unele regiuni foarte izolate din Indonezia şi Tasmania.
“Greu găseşti pe cineva acolo. Şi slabe şanse să existe surse industriale.Dar totuşi aceşti compuşi sunt prezenţi acolo la niveluri semnificativ de ridicate, uşor sub nivelul mediu, - dar totuşi niveluri semnificative în coaja copacilor din Tasmania”, a declarat Hites.
Descoperirile cercetătorilor – detaliate în Jurnalul pentru Ştiinţa şi Tehnologia Mediului – arată că aceşti compuşi migrează pe distanţe surprinzător de mari. Salamova spune că ei speră să continue să colecteze mostre pentru a construi o bază globală de date, astfel încât savanţii şi agenţii de reglementare să poată înţelege gradul de răspândire a agenţilor de întârziere a focului şi să găsească modalităţi pentru a-i elimina din mediul înconjurător.
