De ce sarcopenia nu este doar o problemă musculară

Doi vârstnici pot avea o forţă musculară similară, dar se pot mişca în moduri foarte diferite.
Sarcopenie, muşchi (Imagine generată cu IA)
Rachel Ann T. Melegrito
18.11.2026
Sarcopenie, muşchi (Imagine generată cu IA)
Rachel Ann T. Melegrito
18.11.2026

Doi vârstnici pot avea o forţă musculară similară, dar se pot mişca în moduri foarte diferite. Unul se ridică de pe scaun şi pleacă cu încredere. Celălalt se opreşte pentru a-şi recăpăta echilibrul şi se străduieşte să-şi revină după un mic pas greşit.

Diferenţa poate rezida, în parte, în modul în care colaborează creierul, nervii şi muşchii. O nouă propunere sugerează că acest sistem mai amplu merită mai multă atenţie atunci când medicii evaluează scăderea forţei şi a mobilităţii la persoanele în vârstă.

Într-un articol publicat în The Lancet Healthy Longevity, cercetătorii propun redefinirea sarcopeniei — o afecţiune care implică scăderea forţei şi a masei musculare, asociată în mod obişnuit cu îmbătrânirea — ca o boală a sistemului motor legată de îmbătrânire.

Argumentul lor are o implicaţie practică: pentru a ajuta o persoană să-şi păstreze independenţa, poate fi necesar să privim dincolo de cantitatea de masă musculară pe care o are, pentru a înţelege cât de eficient o poate folosi.

De ce muşchii reprezintă doar o parte a imaginii de ansamblu

Sarcopenia însemna odată pur şi simplu pierderea masei musculare legată de vârstă. De atunci, definiţiile s-au schimbat pentru a pune accentul pe forţă şi performanţa fizică, dar afecţiunea este încă tratată în mare măsură ca o problemă musculară.

Această perspectivă este incompletă, a declarat pentru The Epoch Times Lucas Orssatto, de la Centrul pentru Performanţă Senzorio-Motorie al Universităţii din Queensland şi autorul corespondent al articolului.

„Problema este că pierderea masei musculare explică doar o parte modestă din forţa pe care oamenii o pierd odată cu vârsta.”, a explicat acesta.

Muşchii nu funcţionează singuri. Ei depind de un lanţ numit sistem motor: creierul planifică mişcarea, măduva spinării şi nervii transmit şi amplifică semnalele, iar aceste semnale traversează joncţiunile unde nervii se întâlnesc cu muşchii, declanşând contracţia. Senzorii din muşchi îi indică, de asemenea, creierului unde se află membrele.

„Îmbătrânirea afectează fiecare verigă a acestui sistem”, a spus Orssatto.

Odată cu înaintarea în vârstă, unele dintre celulele nervoase care controlează muşchii mor, nervii supravieţuitori preiau controlul asupra unui număr mai mare de fibre musculare, semnalele se transmit mai puţin eficient, iar comunicarea dintre nervi şi muşchi devine mai puţin fiabilă. Feedback-ul senzorial care ajută la poziţionare şi echilibru devine, de asemenea, mai puţin precis.

Sarcopenia este ca o lampă care nu se aprinde, a spus el. Poate că becul (muşchiul) este de vină, dar la fel ar putea fi şi întrerupătorul (creierul), cablajul (măduva spinării şi nervii) sau priza (locul unde nervul se întâlneşte cu muşchiul).

„Un bec nou nu va ajuta dacă problema este la cablaj.”

„Sarcopenia nu ţine atât de mult de câtă masă musculară are o persoană, cât de bine funcţionează împreună întregul său sistem motor pentru a produce mişcare”, a declarat pentru The Epoch Times Mary Grace Doroteo, kinetoterapeută şi vicepreşedintă a Grupului de Interes Special pentru Geriatrie, Echilibru şi Căderi al Asociaţiei Americane de Kinetoterapie.

De ce tratamentele de creştere a masei musculare pot fi insuficiente

Cercetătorii afirmă că perspectiva axată exclusiv pe muşchi determină ce tratamente sunt dezvoltate şi ce caută medicii atunci când o persoană are dificultăţi de mişcare.

Într-un studiu care a implicat 180 de adulţi cu vârsta de 70 de ani şi peste, afectaţi de sarcopenie, medicamentul bimagrumab a crescut masa corporală slabă, dar nu a îmbunătăţit funcţia fizică în mod semnificativ mai mult decât placebo. Ambele grupuri au beneficiat de sprijin nutriţional şi de un program de exerciţii fizice la domiciliu, iar ambele şi-au îmbunătăţit funcţia fizică.

O posibilă explicaţie este că s-a abordat doar o parte a sistemului motor, în timp ce alte probleme au rămas netratate. Creşterea masei musculare, în sine, s-ar putea să nu rezolve problemele din alte părţi ale sistemului care controlează mişcarea.

Cercetătorii nu ştiu încă cât de des ratează tratamentul problema principală, a spus Orssatto, deoarece testele actuale nu sunt concepute pentru a o identifica.

„De obicei, sunt afectate mai multe elemente simultan, aşa că aş spune că tratamentul este mai des incomplet decât pur şi simplu greşit.”, a spus acesta.

Cum s-ar schimba testarea

În prezent, medicii testează sarcopenia în trei moduri: prin măsurarea forţei de prindere cu un aparat portabil, cronometrarea unei plimbări scurte şi cronometrarea timpului necesar unei persoane pentru a se ridica de pe un scaun de cinci ori fără a-şi folosi braţele. Uneori se adaugă o scanare pentru estimarea masei musculare.

Aceste teste arată că ceva nu este în regulă, dar nu şi ce anume. „Ele ne spun că există o problemă, dar nu şi de ce”, a spus Doroteo.
Viteza de mers, unul dintre cele mai bune semne de avertizare la vârste înaintate, este o măsură cuprinzătoare, a spus Orssatto. Ea reflectă simultan starea muşchilor, echilibrul, senzaţiile, durerea, controlul motor şi gândirea.

Cadrul menţine aceste teste şi propune o abordare în două etape. În îngrijirea de rutină, medicii ar ţine sub observaţie întregul sistem motor — evaluând reflexele, senzaţiile, coordonarea şi modul în care merge o persoană.

A doua etapă constă în testarea mai detaliată a creierului, a nervilor şi a muşchilor în clinici de specialitate şi în cadrul cercetărilor. Printre exemple se numără electromiografia pentru înregistrarea activităţii electrice a muşchilor, testele de conducere nervoasă pentru a evalua cât de bine transmit nervii semnalele, precum şi imagistica cerebrală şi musculară. Acestea ar putea ajuta la identificarea factorilor care limitează mişcarea şi la orientarea tratamentului.

Cadrul sugerează, de asemenea, adăugarea a trei indicatori ai diferitelor abilităţi motorii. „Fiecare se bazează pe o combinaţie diferită de funcţii cerebrale, nervoase şi musculare, iar împreună ele alcătuiesc fişa de evaluare completă”, a spus Orssatto.

Puterea: Ridicarea de pe un scaun

Medicii cronometrează deja timpul necesar pentru ridicarea de pe scaun, dar propunerea ar lua în considerare şi viteza cu care se ridică o persoană. Forţa reprezintă câtă putere poate produce o persoană; puterea reprezintă cât de repede o poate produce, ceea ce depinde parţial de cât de repede acitivează sistemul nervos muşchii.

Ridicarea de pe un scaun jos necesită putere. Puterea tinde să scadă mai devreme şi mai rapid odată cu înaintarea în vârstă decât forţa sau masa musculară, a spus Orssatto, şi este mai strâns legată de dizabilitatea în viaţa de zi cu zi.

Îmbătrânirea afectează în special fibrele musculare cu contracţie rapidă, utilizate pentru mişcări rapide şi puternice, şi poate reduce viteza cu care sistemul nervos activează muşchii, lăsând o capacitate redusă de a genera forţă la viteză.

Echilibru şi schimbări de direcţie: Testul celor patru paşi în formă de cruce

Pentru acest test, persoana păşeşte înainte, lateral şi înapoi peste patru beţe aşezate în formă de cruce, urmând o secvenţă prestabilită cât mai repede posibil.

Testul evaluează echilibrul, paşii rapizi şi capacitatea de a schimba direcţia, ţinând minte în acelaşi timp ordinea paşilor, a spus Orssatto.

Atenţie: mersul în timp ce gândeşti

Mersul în timp ce se efectuează o sarcină mentală, cum ar fi număratul înapoi cu câte trei, poate arăta câtă atenţie necesită mersul. Poate dezvălui probleme pe care mersul simplu le ascunde.

„O analogie din viaţa de zi cu zi este semnul «nu mai mergeţi când vorbiţi». Persoanele care se opresc din mers atunci când începe o conversaţie sunt mai predispuse să sufere o cădere în curând”, a spus Orssatto, deşi continuarea mersului nu exclude acest risc.

Aceeaşi abordare de „efectuare a două sarcini simultan” poate fi adăugată la testele de mers sau de ridicare de pe scaun, a spus Orssatto.

Multe dintre testele de mişcare sugerate sunt deja rapide şi accesibile şi pot fi administrate de medici, kinetoterapeuţi sau alţi profesionişti din domeniul sănătăţii cu pregătire adecvată. Ceea ce rămâne incert este cât de bine poate identifica utilizarea lor combinată principalele surse de dificultate în cazul sarcopeniei şi poate ghida tratamentul, a spus Orssatto.

Verificaţi dulapul cu medicamente

Pe lângă evaluarea sistemului motor, ghidul recomandă revizuirea medicamentelor. Unele somnifere şi medicamente împotriva anxietăţii provoacă sedare, în timp ce anumite medicamente pentru alergii, pentru vezică şi antidepresivele mai vechi blochează un mesager chimic care ajută la comunicarea între nervi. Ambele pot reduce capacitatea fizică, a spus Orssatto. Aceste efecte se pot cumula atunci când se iau mai multe medicamente împreună.

Oamenii nu ar trebui să întrerupă tratamentul pe cont propriu, a spus el, deoarece unele medicamente trebuie reduse treptat.

„Cereţi medicului sau farmacistului o evaluare şi aduceţi toate medicamentele pe care le luaţi, inclusiv produsele fără reţetă şi suplimentele.”, a îndemnat acesta.

Cum afectează această schimbare tratamentul

Tratamentul pentru sarcopenie se concentrează, în general, pe exerciţii fizice, în special antrenamentul de forţă, adesea însoţit de recomandarea de a consuma suficiente proteine. Acest lucru nu se va schimba.

„Antrenamentul de forţă funcţionează deoarece antrenează împreună muşchii şi nervii, aşa că vă rog să continuaţi să faceţi exerciţii”, a spus Orssatto.

Ceea ce s-ar putea schimba prin acest cadru este modul în care medicii identifică cu precizie ce anume limitează mişcarea fiecărei persoane şi adaptează tratamentul în consecinţă, inclusiv prin planuri de exerciţii mai specifice.

„Adesea, doar întărirea nu este suficientă. Adăugarea antrenamentului de forţă, echilibru, paşi reactivi şi antrenament specific pentru anumite sarcini ne permite să ne concentrăm asupra a ceea ce limitează efectiv funcţionalitatea persoanei.”, a spus Doroteo.

Sursa: Epoch Times SUA

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
folosind Paypal, apăsând butonul de mai jos