Declaraţia de la Istanbul: Traficul de Organe şi Turismul de Transplant

Declaraţia de la Istanbul cu privire la Traficul de Organe şi Turismul de Transplant a participanţilor la Reuniunea Internaţională privind Turismul de Transplant şi Traficul de Organe convocată de Societatea de Transplant şi Societatea Internaţională de Nefrologie la Istanbul, Turcia, 30 aprilie – 2 mai 2008
Instrumente medicale în timpul unei operaţii de transplant de rinichi,
Instrumente medicale în timpul unei operaţii de transplant de rinichi, (Brendan Smialowski / AFP / Getty Images)

Preambul

Transplantul de organe, unul din miracolele domeniului medical al secolului douăzeci, a prelungit şi ameliorat vieţile sutelor de mii de pacienţi din întreaga lume. Multitudinea de progrese ştiinţifice şi clinice, de o importantă majoră, pe care le-au atins specialiştii dedicaţi din domeniului sănătăţii, precum şi numeroasele acte de generozitate ale donatorilor de organe şi ale familiilor lor, au făcut ca transplantul de organe să devină nu numai o terapie de salvare a vieţilor, ci şi un simbol strălucitor de solidaritate umană. Totuşi, aceste realizări au fost pătate de către numeroasele rapoarte cu privire la traficul de fiinţe umane folosite ca surse de organe şi cu privire la pacienţii – turişti proveniţi din ţări bogate şi care călătoresc în străinătate în scopul procurării organelor de la oameni săraci. În 2004 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a solicitat statelor membre „să ia măsuri de protejare ale celor mai sărace şi vulnerabile pături sociale contra turismului de transplant şi comercializării cu ţesuturi şi organe, inclusiv atenţionarea asupra problemei mai largi cu privire la traficul internaţional de ţesuturi şi organe umane” (1).

În scopul abordării problemelor urgente şi în creştere cu privire la comercializarea organelor, turismului de transplant şi a traficului cu donatorii de organe, în contextul penuriei de organe la nivel global, a fost organizată o Reuniune la nivel Înalt cu participarea a peste 150 de reprezentanţi ai domeniului ştiinţific şi medical din întreaga lume, a funcţionarilor de stat, oamenilor de ştiinţă din domeniul social şi al eticii, care a avut loc la Istanbul în perioada 30 aprilie – 2 mai 2008. Lucrările pregătitoare pentru reuniune le-a îndeplinit Comitetul de Coordonare convocat de către Societatea De Transplant (SDT) şi Societatea Internaţională de Nefrologie (SIN) în Dubai, în luna decembrie 2007. Proiectul declaraţiei elaborat de către acest comitet a fost pe larg difuzat şi apoi redactat în lumina comentariilor primite. La Reuniune, proiectul redactat a fost revizuit de către grupurile de lucru şi finalizat în cadrul deliberărilor în plen.

Declaraţia reprezintă consensul la care au ajuns participanţii la Reuniune. Toate ţările au nevoie de un cadru legal şi profesional in procesul guvernării activităţilor de donare şi transplant de organe, precum şi de un sistem transparent de supraveghere reglementată care să garanteze siguranţa donatorului şi a recipientului precum şi aplicarea standardelor şi interzicerea practicelor contrare eticii.

Practicile ce contravin eticii sunt, în parte, consecinţa nedorită a penuriei de organe disponibile pentru transplant, existentă la nivel global. Astfel, fiecare stat ar trebui să depună efort atât pentru a asigura implementarea programelor de prevenire a insuficienţei de organe cât şi pentru a furniza organe pentru satisfacerea necesităţilor de transplant ale rezidenţilor săi din partea donatorilor din cadrul propriei populaţii sau prin intermediul cooperării regionale. Potenţialul terapeutic al procesului de utilizare a organelor de la donatori decedaţi ar trebui mărit la maximum nu numai în cazul transplantului de rinichi ci şi în cazul altor organe, conform necesităţilor de transplant a fiecărei ţări. Eforturile ce vizează iniţierea şi consolidarea procesului de transplant a organelor de la donatori decedaţi sunt esenţiale în reducerea poverii ce cade asupra donatorilor vii. Programele educaţionale sunt utile la depăşirea obstacolelor, concepţiilor greşite şi a neîncrederii care la moment împiedică dezvoltarea transplantului, în mod suficient, de la donatorii decedaţi; succesul programelor de transplant mai depinde şi de existenţa unei infrastructuri relevante ale sistemului de sănătate.

Accesul la asistenţa medicală este un drept al omului dar, care, nu totdeauna se realizează. Prestarea serviciilor de asistenţă donatorilor vii până la, în timpul şi după intervenţia chirurgicală – aşa cum se descrie în rapoartele forumurilor internaţionale, organizate de către SDT la Amsterdam şi Vancouver (2-4) – nu este mai puţin esenţială decât îngrijirea acordată recipienţilor de transplant. Obţinerea unui rezultat pozitiv pentru recipient nu justifică nicidecum vătămarea adusă donatorului viu; dimpotrivă, transplantul de la un donator viu se consideră a fi efectuat cu succes în cazul când ambii, atât recipientul cât şi donatorul, se simt bine.

Această Declaraţie are la bază principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (5). Prezenţa vastă a diverşilor reprezentanţi la Reuniunea de la Istanbul reflectă importanţa colaborării la nivel internaţional cât şi a consensului global în scopul îmbunătăţirii practicilor de donare şi transplant. Declaraţia va fi prezentată pentru examinare organizaţiilor profesionale relevante precum şi autorităţilor din domeniul sănătăţii ale tuturor ţărilor. Moştenirea transplantului nu trebuie să fie victimele nevoiaşe ale traficului de organe şi ale turismului de transplant ci mai degrabă o celebrare a dăruirii de sănătate din partea unui individ altuia.

Definiţii

Traficul de organe constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea persoanelor vii sau decedate ori ale organelor lor prin ameninţare sau utilizarea forţei ori prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de o situaţie de vulnerabilitate, ori prin oferirea sau primirea de la o terţă parte a plăţilor sau beneficiilor pentru obţinerea transferului de control asupra potenţialului donator în scopul exploatării lui prin prelevarea de organe pentru transplant (6).

Comerţul de transplant se prezintă sub forma unei politici sau practici în cadrul căreia organul este tratat drept marfă, fiind, inclusiv, cumpărat sau vândut ori folosit sub formă de câştig material.

Călătoria în scop de transplant este circulaţia organelor, donatorilor, recipienţilor sau specialiştilor în domeniul transplantului dincolo de frontierele jurisdicţionale pentru efectuarea transplantului. Călătoria în scop de transplant se transformă în turism de transplant în cazul în care aceasta implică traficul de organe şi/sau comerţul de transplant sau dacă resursele (organele, specialiştii şi centrele de transplant) destinate pentru oferirea transplantului pacienţilor din exteriorul unei ţări subminează capacitatea statului de a oferi servicii de transplant propriei populaţii.

Principii

1. Guvernele naţionale, în colaborare cu organizaţiile internaţionale şi non- guvernamentale, ar trebui să elaboreze şi implementeze programe ample de screening, prevenire şi tratare a insuficienţei de organ, care să includă:

a. Promovarea cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi clinice;

b. Programe eficiente, create în baza reglementărilor internaţionale, de tratare şi menţinere a pacienţilor în stadiul final al bolii, aşa ca programe de dializă pentru pacienţii cu boli renale, de diminuare a morbidităţii şi mortalităţii, alături de programele de transplant pentru astfel de boli;

c. Transplantul de organe ca tratament de elecţie, în cazul insuficienţei de organ, pentru recipienţi potriviţi din punct de vedere medical.

2. În fiecare ţară şi jurisdicţie să se elaboreze şi implementeze norme legislative de guvernare a recuperării organelor de la donatorii decedaţi sau vii, precum şi practicilor de transplant, în conformitate cu standardele internaţionale.

a. Să fie elaborate şi implementate politici şi proceduri de extindere la maximum a numărului de organe disponibile pentru transplant, în conformitate cu aceste principii;

b. Practica de donare şi transplant solicită supraveghere şi responsabilitate din partea autorităţilor din domeniul sănătăţii în fiecare ţară pentru a garanta transparenţă şi siguranţă;

c. Procesul de supraveghere necesită crearea unui registru naţional sau regional pentru înregistrarea transplanturilor de la donatori decedaţi sau vii;

d. Componentele cheie a programelor eficiente includ educarea şi sensibilizarea publicului, educarea şi formarea profesională în domeniul sănătăţii şi responsabilităţile şi răspunderea pe care o poartă părţile interesate în sistemul naţional cu privire la donarea şi transplantul de organe.

3. Organele destinate transplantului să fie alocate echitabil în cadrul statelor sau jurisdicţiilor, recipienţilor corespunzători fără a ţine cont de sex, etnie, religie sau starea socială ori financiară.

a. Aspectele financiare sau câştigul material a oricăreia din părţi nu trebuie să influenţeze aplicarea regulilor relevante de alocare.

4. Obiectivul primar al programelor şi politicilor de transplant să fie oferirea asistenţei medicale optime pe termen scurt şi lung pentru promovarea sănătăţii atât a donatorilor cât şi a recipienţilor.

a. Aspectele financiare sau câştigul material a oricăreia din părţi nu trebuie să înlocuiască consideraţiunea primordială faţă de sănătatea şi bunăstarea donatorilor şi recipienţilor.

5. Jurisdicţiile, statele şi regiunile să depună efort de a obţine autosuficienţă cu privire la donarea de organe prin oferirea unui număr suficient de organe rezidenţilor care au nevoie de ele din interiorul ţării sau prin cooperarea regională.

a. Colaborarea între state nu este în contradicţie cu starea de autosuficienţă la nivel naţional atât timp cât prin această colaborare sunt protejaţi cei vulnerabili, se promovează egalitatea între persoanele donatoare şi recipienţi şi totodată nu încalcă aceste principii;

b. Tratamentul pacienţilor din exteriorul ţării sau a jurisdicţiei este acceptabil numai dacă acest fapt nu subminează posibilităţile statului de a oferi serviciile de transplant propriei populaţii.

6. Traficul de organe şi turismul de transplant încalcă principiile echităţii, justiţiei şi respectului faţă de demnitatea umană şi trebuie să fie interzise. Deoarece comerţul de transplant vizează donatori nevoiaşi sau deveniţi vulnerabili prin alt mod, acest fapt duce, în mod inexorabil, spre lipsa de echitate şi justiţie, fapt ce trebuie interzis. Prin Rezoluţia 44.25 Adunarea Mondială a Sănătăţii a solicitat statelor să prevină achiziţionarea şi vinderea organelor umane pentru transplant.

a. Interdicţiile privind aceste practici ar trebui să includă interzicerea tuturor tipurilor de publicitate (inclusiv cele electronice şi mass media tipărită), solicitări sau intermedieri în scopul comerţului de transplant, traficului de organe sau turismului de transplant.

b. În cadrul acestor interdicţii ar trebui fi incluse şi sancţiunile pentru fapte, aşa ca depistarea din punct de vedere medical a donatorilor sau organelor ori transplantarea organelor, care contribuie la susţinerea, încurajarea sau utilizarea produselor de pe urma traficului de organe sau turismului de transplant.

c. Practicile utilizate de ai determina pe indivizii sau grupurile vulnerabile (aşa ca persoane analfabete sau nevoiaşe, imigranţi fără acte, prizonieri şi refugiaţi politici sau economici) să devină donatori vii sunt incompatibile cu scopul de combatere a traficului de organe, turismului de transplant şi comerţului de transplant.

Propuneri

În scopul sporirii numărului de donatori şi a prevenirii traficului de organe, comerţului de transplant şi turismului de transplant precum şi a încurajării programelor legitime de transplant salvatoare de vieţi, participanţii la Reuniunea de la Istanbul sugerează în conformitate cu aceste principii următoarele strategii:

De răspuns necesităţilor de sporire a procesului donării de organe de la donatori decedaţi:

  1. Guvernele, în colaborare cu instituţiile de îngrijire a sănătăţii, specialişti şi organizaţiile non-guvernamentale, să ia măsurile corespunzătoare de sporire a procesului donării de organe de la donatori decedaţi. Să fie luate măsuri de înlăturare a obstacolelor şi constrângerilor privind donarea de organe de la donatori decedaţi.
  2. În ţările, unde nu sunt instituite donarea sau transplantul de organe de la donatori decedaţi, să fie adoptate, la nivel naţional, legi ce ar iniţia donarea de organe de la donatori decedaţi şi ar crea infrastructura de transplant, astfel, că fiecare ţară să atingă potenţialul donării de organe de la donatori decedaţi.
  3. În toate ţările în care donarea de organe de la donatori decedaţi a fost deja iniţiată, să fie mărit la maximum potenţialul terapeutic al donării şi transplantului de organe de la donatori decedaţi.
  4. Ţările cu programe de transplant de la donatori decedaţi bine stabilite, sunt încurajate să facă schimb de informaţii şi să se împărtăşească cu experienţa proprie şi tehnologiile utilizate cu statele care caută să îmbunătăţească eforturile ce ţin de donarea de organe.

De garantat protecţia şi siguranţa donatorilor vii precum şi consideraţiunea corespunzătoare pentru actele lor eroice pe parcursul combaterii turismului de transplant, traficului de organe şi a comerţului de transplant:

1. Actul de donare să fie considerat drept unul eroic şi demn de tot respectul ca atare, atât de către reprezentanţii guvernului cât şi de organizaţiile societăţii civile.

2. La determinarea corespunderii medicale şi psihosociale ale donatorilor vii a se baza pe recomandările Forumurilor de la Amsterdam şi Vancouver (2-4).

a. Mecanismele pentru acordul informat să aibă incorporate prevederi de evaluare a stării de conştientizare a donatorului, inclusiv de estimare a impactului psihologic al procesului;

b. Pe parcursul screening-ului toţi donatorii să fie supuşi evaluării psihosociale din partea specialiştilor în sănătatea mintală.

3. Asistenţa acordată donatorilor de organe, inclusiv celor care au fost victime ale traficului de organe, comerţului de transplant şi turismului de transplant, reprezintă responsabilitatea crucială a tuturor jurisdicţiilor ce au sancţionat transplantul de organe cu utilizarea unor astfel de practici.

4. Să fie asigurată prin sisteme şi structuri standardizarea, transparenţa şi responsabilitatea suportului oferit la procesul de donare.

a. Sa fie stabilite mecanisme de transparenţă a procesului şi de urmărire;

b. Consimţământul informat să fie obţinut atât referitor la procesul de donare cât şi la cel de urmărire.

5. Prevederile cu privire la asistenţă, includ asistenţa medicală şi cea psihosocială acordate la momentul donării şi pentru orice consecinţe pe termen scurt sau lung legate de donarea de organe.

a. În jurisdicţiile şi statele unde lipseşte asigurarea medicală universală, dispoziţii cu privire la asigurarea de invaliditate, pe viaţă şi a sănătăţii în raport cu evenimentul de donare este o cerinţă necesară în oferirea asistenţei donatorului;

b. În jurisdicţiile în care asigurarea medicală universală există, serviciile guvernamentale să asigure donatorilor accesul la asistenţă medicală corespunzătoare legată de evenimentul de donare;

c. Acoperirea asigurării sănătăţii sau pe viaţă şi oportunităţile de angajare în câmpul muncii a persoanelor ce au donat organe să nu fie compromise;

d. Tuturor donatorilor să fie acordate serviciile psihosociale în calitatea lor de componente standarde ale urmăririi;

e. În cazul insuficienţei de organ la donator, donatorul să primească:

    1. Asistenţă medicală de susţinere, inclusiv dializa pentru cei cu insuficienţă renală şi
    2. Prioritate pentru acces la transplant, integrată în regulile existente de alocare astfel cum ele se aplică, atât la transplantul de organe de la donatori vii cât şi decedaţi.

6. Rambursarea completă a costurilor reale, confirmate documentar, pentru donarea unui organ nu constituie plata pentru organ ci este mai degrabă o parte din costurile legale necesare pentru tratamentul recipientului.

a. Aşa gen de rambursare ale costurilor ar trebui să fie efectuată de către partea responsabilă pentru costurile de tratament a recipientului de transplant (aşa că, departamentul pentru sănătate al guvernului sau asiguratorul de sănătate);

b. Costurile relevante şi cheltuielile să fie calculate şi administrate prin utilizarea de metodologii transparente în conformitate cu normele naţionale;

c. Rambursarea costurilor aprobate să fie efectuată direct părţii care oferă serviciul (aşa că, spitalul care a oferit asistenţă medicală donatorului);

d. Rambursarea venitului pierdut şi a cheltuielilor suportate din propriul buzunar de către donator, să fie administrată, mai degrabă, de către agenţia care se ocupă de transplant, decât achitată direct donatorului de către recipient.

7. Cheltuielile legitime care pot fi rambursate în urma confirmării documentare, includ:

a. costul evaluărilor medicale şi psihologice ale potenţialilor donatori vii care sunt excluşi pentru donare (spre ex., din cauza rezultatelor analizelor medicale sau imunologice depistate pe parcursul procesului de evaluare);

b. costurile suportate la organizarea şi executarea fazelor pre-, peri-, şi postoperatorii a procesului de donare (spre ex., apeluri telefonice de lungă - distanţă, cheltuieli legate de călătorie, cazare şi de şedere);

c. cheltuielile medicale suportate în legătură cu asistenţa acordată donatorului după externare;

d. venitul pierdut în legătură cu donarea (conform normele naţionale).

Referinţe

1. Rezoluţia 57.18 a Adunării Mondiale a Sănătăţii, Transplantul de organe şi ţesuturi umane, 22 mai 2004,http://www.who.int/gb/ebwha/pdf files/WHA57/A57R18-en.pdf.

2. Comitetul de Etică a Societăţii pentru Transplant (200). Declaraţia de Consens a Forumului din Amsterdam cu privire la Asistenţa acordată Donatorilor Vii de Rinichi. Transplant 78(4):491-92.

3. Barr ML, Belghiti J, Villamil FG, Pomfret EA, Sutherland DS, Gruessner RW, Langnas AN & Delmonico FL (2006). Raport al Forumului din Vancouver cu privire la Asistenţa acordată Donatorilor Vii de Organe. Transplant 81(10):1373- 85.

4. Pruett TL, Tibell A, Alabdulkareem A, Bhandari M, Cronon DC, Dew MA, Dib- Kuri A, Gutmann T, Matas A, McMurdo L, Rahmel A, Rizvi SAH, Wright L & Delmonico FL (2006). Declaraţia referitor la Etică a Forumului de la Vancouver privind Donatorii Vii de Plămâni, Ficat, Pancreas şi Intestine. Transplant 81(10):1386-87.

5. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de către Adunarea Generală a NU la date de 10 decembrie 1948, http://www.un.org/Overwiew/rights.html.

6. În Baza Articolului 3a a Protocolului de Prevenire, Suprimare şi Sancţionare a Traficului de Persoane Îndeosebi de Femei şi Copii, Completând Convenţia Naţiunilor Unite Împotriva Criminalităţii Transnaţionale Organizate, http://www.uncjin.org/Documents/Conventions/dcatoc/final_documents 2/convention %20traff eng.pdf.

* Selectarea participanţilor la Reuniunea Internaţională privind Turismul de Transplant şi Traficul de Organe şi modalitatea de organizare a reuniunii, a avut loc după cum urmează:

Procesul şi Selectarea Participanţilor

Comitetul de Coordonare:

Comitetul de Coordonare a fost selectat de către Comitetul Organizatoric din componenţa căruia făceau parte Mona Alrukhami, Jeremy Chapman, Francis Delmonico, Mohamed Sayegh, Faissal Shaheen şi Annika Tibell.

Din Comitetul de Coordonare făcea parte conducerea Societăţii De Transplant, inclusiv Preşedintele ales şi Preşedintele Comisiei pentru Etică, cât şi a Societăţii Internaţionale de Nefrologie, inclusiv Vice Preşedintele Societăţii şi persoane care deţin funcţii în Consiliu. Din Comitetul de Coordonare au făcut parte reprezentanţi din fiecare regiune continentală, de pe întregul glob, care dispun de programe de transplant.

Misiunea Comitetului de Coordonare a fost elaborarea unei Declaraţii spre a fi examinată de către un grup divers de participanţi la Reuniunea de la Istanbul. Comitetul de Coordonare a fost responsabil şi de elaborarea listei de participanţi ce urmau a fi invitaţi la Reuniunea de nivel înalt.

Selectarea Participanţilor la Reuniunea de la Istanbul:

Comitetul de Coordonare a selectat participanţii la Reuniunea de la Istanbul în funcţie de următoarele considerente:

  • Relaţiile dintre ţară şi Societatea De Transplant care reprezintă practic toate ţările cu programe de transplant;
  • Reprezentanţii societăţilor internaţionale şi ai Vaticanului;
  • Persoane care deţin poziţii de conducere în domeniul nefrologiei şi de transplant;
    • Părţi interesate de aspectul politicilor publice cu privire la transplantul de organe şi
    • Specialişti în etică, antropologie, sociologie precum şi savanţi în drept bine- recunoscuţi pentru scrierilor lor referitor la politicile şi practicile de transplant.

Nici o persoană sau grup de persoane nu au fost chestionate în raport cu opinia, practicile sau filosofia lor anterior selectării efectuată de Comitetul de Coordonare sau a Reuniunii de la Istanbul.

După elaborarea şi revizuirea de către Comitetul de Coordonare a listei participanţilor propuşi, lor le-a fost expediată o scrisoare cu invitaţia la Reuniunea de la Istanbul cu următorul conţinut:

  • misiunea Comitetului de Coordonare de elaborare a proiectului unei Declaraţii spre examinarea tuturor participanţilor de la Istanbul;
  • agenda şi formatul grupurilor de lucru din cadrul Reuniunii;
  • procedura de selectare a participanţilor;
  • subiectele grupurilor de lucru;
  • o invitaţie către participanţi de a indica preferinţele lor ce ţin de grupurile de lucru;
  • intenţia de a comunica un proiect şi alte materiale până la convocarea Reuniunii;
  • scopul Reuniunii de a întocmi o Declaraţie finală prin care s-ar ajunge la un consens şi ar aborda problemele legate de traficul de organe, turismul şi comerţul de transplant şi prevedea principiile bunei practici şi a soluţiilor recomandate de abordare a penuriei de organe;
  • aducerea la cunoştinţă a faptului că Astellas Pharmaceuticals a oferit finanţare pentru desfăşurarea Reuniunii;
  • asigurarea cu cazare la hotel şi în timpul călătoriei pentru toţi participanţii.

Din aproape 170 de persoane invitate, 160 şi-au exprimat acordul de participare iar 152 au fost capabile de a participa la Reuniunea ce avut loc la Istanbul în perioada 30 aprilie- 2 mai 2008. Deoarece lucrul asupra Declaraţiei de la Reuniune trebuia efectuat prin divizarea proiectului documentului în părţi separate, invitaţii la Reuniune au fost repartizaţi pe grupuri de lucru tematice, în baza răspunsurilor lor cu privire la subiecte anumite, asupra cărora ei doreau să-şi concentreze atenţia înaintea şi pe parcursul Reuniunii.

Pregătirea Declaraţiei:

Proiectul Declaraţiei pregătit de către Comitetul de Coordonare a fost livrat tuturor participanţilor pentru evaluare şi sugestii cu mult timp înainte de Reuniune. Comentariile şi sugestiile primite din timp au fost revizuite de către Comitetul de Coordonare şi predate liderilor grupului de lucru corespunzător la Reuniune. (Liderii grupurilor de lucru au fost selectaţi şi numiţi de către Comitetul de Coordonare.)

Formatul Reuniunii la nivel înalt a permis sesiunilor în grupuri mici din cadrul grupurilor de lucru să poată lua în considerare răspunsurile în scris primite de la participanţi înaintea Reuniunii precum şi comentariile din partea fiecărui participant la grupurile de lucru. Ideile elaborate de către grupurile de lucru au fost propuse în calitate de completări şi revizuiri la proiect. La convocarea din nou de către Reuniune a sesiunii plenare, Conducătorii fiecărui grup de lucru au prezentat rezultatele sesiunilor în grupuri mici pentru discuţii tuturor participanţilor la Reuniune. Pe parcursul procesului de revizuire, textul fiecărui compartiment din Declaraţie a fost afişat pe un ecran în faţa participanţilor la plenară şi a fost modificat în lumina comentariilor lor până când s-a ajuns la un consens referitor la fiecare punct.

Conţinutul Declaraţiei derivă din consensul la care au ajuns participanţii la Reuniune în cadrul sesiunilor plenare care au avut loc la data de 1 şi 2 mai 2008. Imediat după Reuniune a fost creat un grup de formatare pentru abordarea problemelor legate de punctuaţie, gramatică şi alte aspecte conexe şi pentru înregistrarea Declaraţiei în forma ei finală.

Participanţii la Reuniunea de la Istanbul

Numele

Prenumele

Ţara

Abboud

Omar

Sudan

*Abbud-Filho

Mario

Brazil

Abdramanov

Kaldarbek

Kyrgyzstan

Abdulla

Sadiq

Bahrain

Abraham

Georgi

India

Abueva

Amihan V.

Philippines

Aderibigbe

Ademola

Nigeria

*Al-Mousawi

Mustafa

Kuwait

Alberu

Josefina

Mexico

Allen

Richard D.M.

Australia

Almazan-Gomez

Lynn C.

Philippines

Alnono

Ibrahim

Yemen

*Alobaidli

Ali Abdulkareem

United Arab Emirates

*Alrukhaimi

Mona

United Arab Emirates

Alvarez

Inés

Uruguay

Assad

Lina

Saudi Arabia

Assounga

Alain G.

South Africa

Baez

Yenny

Colombia

*Bagheri

Alireza

Iran

*Bakr

Mohamed Adel

Egipt

Bamgboye

Ebun

Nigeria

*Barbari

Antoine

Lebanon

Belghiti

Jacques

France

Ben Abdallah

Taieb

Tunisia

Ben Ammar

Mohamed Salah

Tunisia

Boş

Michael

The Netherlands

Britz

Russell

South Africa

Budiani

Debra

USA

*Capron

Alexander

USA

Castro

Cristina R.

Brazil

*Chapman

Jeremy

Australia

Chen

Zhonghua Klaus

People's Republic of China

Codreanu

Igor

Moldova

Cole

Edward

Canada

Cozzi

Emanuele

Italy

*Danovitch

Gabriel

USA

Davids

Razeen

South Africa

De Broe

Marc

Belgium

*De Castro

Leonardo

Philippines

*Delmonico

Francis L.

USA

Derani

Rania

Syria

Dittmer

Ian

New Zealand

Domínguez-Gil

Beatriz

Spain

Duro-Garcia

Valter

Brazil

Ehtuish

Ehtuish

Libya

El-Shoubaki

Hatem

Qatar

Epstein

Miran

United Kingdom

*Fazel

Iraj

Iran

Fernandez Zincke

Eduardo

Belgium

Garcia-Gallont

Rudolf

Guatemala

Ghods

Ahad J.

Iran

Gill

John

Canada

Glotz

Denis

France

Gopalakrishnan

Ganesh

India

Gracida

Carmen

Mexico

Grinyo

Josep

Spain

Ha

Jongwon

South Korea

*Haberal

Mehmet A.

Turkey

Hakim

Nadey

United Kingdom

Harmon

William

USA

Hasegawa

Tomonori

Japan

Hassan

Ahmed Adel

Egipt

Hickey

David

Ireland

Hiesse

Christian

France

Hongji

Yang

People's Republic of China

Humar

Ines

Croaţia

Hurtado

Abdias

Peru

Ismail Moustafa

Wesam

Egipt

Ivanovski

Ninoslav

Macedonia

*Jha

Vivekanand

India

Kahn

Delawir

South Africa

Kamel

Refaat

Egipt

Kirpalani

Ashok

India

Kirste

Guenter

Germany

*Kobayashi

Eiji

Japan

Koller

Jan

Slovakia

Kranenburg

Leonieke

The Netherlands

*Lameire

Norbert

Belgium

Laouabdia-Sellami

Karim

France

Lei

Ruipeng

People's Republic of China

*Levin

Adeera

Canada

Lloveras

Josep

Spain

Lõhmus

Aleksander

Estonia

Luciolli

Esmeralda

France

Lundin

Susanne

Sweden

Lye

Wai Choong

Singapore

Lynch

Stephen

Australia

*Maïga

Mahamane

Mali

Mamzer Bruneel

Marie-France

France

Marie

Nicole

Austria

*Martin

Dominique

Australia

*Masri

Marwan

Lebanon

Matamoros

Maria A.

Costa Rica

Matas

Arthur

USA

McNeil

Adrian

United Kingdom

Meiser

Bruno

Germany

Meši

Enisa

Bosnia

Moazam

Farhat

Pakistan

Mohsin

Nabil

Oman

Mor

Eytan

Israel

Morales

Jorge

Chile

Munn

Stephen

New Zealand

Murphy

Mark

Ireland

*Naicker

Saraladevi

South Africa

Naqvi

S.A. Anwar

Pakistan

*Noël

Luc

WHO

Obrador

Gregorio

Mexico

Oliveros

Yolanda

Philippines

Ona

Enrique

Philippines

Oosterlee

Arie

The Netherlands

Oyen

Ole

Norway

Padilla

Benita

Philippines

Pratschke

Johann

Germany

Rahamimov

Ruth

Israel

Rahmel

Axel

The Netherlands

Reznik

Oleg

Russia

*Rizvi

S. Adibul Hasan

Pakistan

Roberts

Lesley Ann

Trinidad and Tobago

*Rodriguez-Iturbe

Bernardo

Venezuela

Rowinski

Wojciech

Poland

Saeed

Bassam

Syria

Sarkissian

Ashot

Armenia

*Sayegh

Mohamed H.

USA

Scheper-Hughes

Nancy

USA

Sever

Mehmet Şukru

Turkey

*Shaheen

Faissal A.

Saudi Arabia

Sharma

Dhananjaya

India

Shinozaki

Naoshi

Japan

Simforoosh

Nasser

Iran

Singh

Harjit

Malaysia

Sok Hean

Thong

Cambodia

Somerville

Margaret

Canada

Stadtler

Maria

USA

*Stephan

Antoine

Lebanon

Suarez

Juliette

Cuba

Suaudeau

Msgr. Jacques

Italy

Sumethkul

Vasant

Tailand

Takahara

Shiro

Japan

Thiel

Gilbert T.

Switzerland

Tibell

Annika

Sweden

Tomadze

Gia

Georgia

*Tong

Matthew Kwok-Lung

Hong Kong

Tsai

Daniel Fu-Chang

Taiwan

Uriarte

Remedios

Philippines

Vanrenterghem

Yves F.C.

Belgium

*Vathsala

A.

Singapore

Weimar

Willem

The Netherlands

Wikler

Daniel

USA

Young

Kimberly

Canada

Yuldashev

Ulugbek

Uzbekistan

Zhao

Minggang

People's Republic of China

* = Membrii Comitetului de Coordonare. (William Couser, SUA, a fost şi el membru al Comitetului de Coordonare dar nu a avut posibilitate de a participa la Reuniune.)