EXCLUSIV. Expert turc: „AKP nu mai vrea aliaţi” (interviu)

Turcia:Primul Ministru Recep Tayyip Erdogan (s) şi imamul Fethullah Gulen (d)
Turcia:Primul Ministru Recep Tayyip Erdogan (s) şi imamul Fethullah Gulen (d) (OZAN KOSE / AFP / Getty Images)

Kerem Öktem, profesor la Universitatea din Oxford, aflat în prezent la Istanbul, explică într-un amplu interviu acordat Epoch Times, care sunt divergenţele şi diferenţele dintre AKP şi Mişcarea Fetullah Gulen şi care sunt mizele actualei lupte pentru putere din Turcia. „AKP este o construcţie top-down şi mizează pe o schimbare a societăţii de sus în jos. Ori, mişcarea FG se opune acestei centralizări a societăţii, fiind organizată de jos în sus, pe baza unor ONG-uri, şcoli şi reţele. Prin urmare există o diferenţă majoră de organizare, prima operând prin stat, cealaltă prin societate”, susţine expertul turc. Pe de altă parte, Öktem susţine că Erdogan se crede suficient de puternic pentru a se debarasa de toţi aliaţii şi „este ca şi Ceauşescu, un lider izolat, care nu mai înţelege ce se întâmplă în ţară”.

Epoch Times: Care sunt mizele actualei lupte între premierul Erdogan şi predicatorul Fetullah Gulen în Turcia?

După reprimarea protestelor din Piaţa Taksim, nimic n-a mai fost ca înainte. Lucrurile s-au înrăutăţit. Apoi a izbucnit în decembrie scandalul de corupţie în care erau implicaţi mai mulţi miniştri ai cabinetului Erdogan. Miza este foarte mare. Asistăm la o bătălie aprigă pentru putere, pentru controlul instituţiilor şi al statului, care va decide direcţia în care va merge Turcia. Atât AKP, cât şi mişcarea lui Gulen (Hizmet) sunt reţele de putere, bani şi educaţie. Până acum aceste două forţe au acţionat ca aliaţi şi au tras beneficii din asta, dar acum Erdogan şi AKP au decis că nu mai au nevoie de acest aliat. AKP s-a debarasat deja din timpul izbucnirii protestelor din Parcul Gezi de alţi aliaţi precum liberalii şi dreapta convenţională, iar acum se consideră suficient de puternic să scape şi de acest aliat şi să preia controlul total asupra tuturor instituţiilor statului.

Cum s-a rupt această alianţă dintre AKP şi Hizmet şi ce consecinţe va avea acest nou clivaj asupra şanselor lui Erdogan de a fi reales?

Relaţiile dintre cele două părţi erau deja încordate de prin 2011. Pe de-o parte pentru că AKP nu crede că mai are nevoie de aliaţi, considerându-se suficient de puternic să nu mai lucreze cu nimeni.

Pe de altă parte, au existat neînţelegeri privind procesul de pace făcut de Erdogan cu kurzii, criticat de Hizmet. Mişcarea Gulen are o poziţie mai naţionalistă pe această temă şi a avertizat împotriva negocierilor directe cu Abdullah Öcalan, liderul PKK.

Există şi o diferenţă de structură şi de mod de operare între cele două reţele. Mişcarea Gulen este una bottom-up, formată din ONG-uri, confederaţii de business, şcoli, în timp ce AKP s-a transformat în ultimii ani într-o structură de guvernare complet centralizată, care vrea să controleze toată societatea şi toate instituţiile. AKP provine din Milli Goruş, mişcarea islamică mainstream din Turcia, care are legături şi afinităţi ideologice cu Frăţia Musulmană. Ea este construită top-down şi mizează pe o schimbare a societăţii de sus în jos. Ori, mişcarea FG se opune acestei centralizări a societăţii, fiind organizată de jos în sus, pe baza unor ONG-uri, şcoli şi reţele. Prin urmare există o diferenţă majoră de organizare, prima operând prin stat, cealaltă prin societate. Pentru Hizmet este important să stabilească relaţii cu comunităţile, să facă lucruri pentru ele, să dea exemple bune şi să creeze oportunităţi.

După izbucnirea scandalului de corupţie în care erau implicaţi importanţi miniştri ai AKP; Erdogan a pornit o ofensivă pentru a distruge independenţa justiţiei, atât cât mai era ea, pentru a preveni astfel de episoade pe viitor. Este o operaţiune mare de muşamalizare - care are ca scop oprirea investigaţiei şi prevenirea unor noi cazuri. Totuşi AKP nu a suferit încă un declin puternic în sondaje, aşa cum ne-am fi aşteptat. Acesta se va face simţit odată ce economia va începe să se deterioreze. Deocamdată Erdogan mai este creditat pentru succesele economice ale Turciei din ultimii 4 ani. Pe de altă parte, chiar dacă pierde voturile Hizmetului, acestea reprezintă doar 5-8% din electorat fiind vorba despre o mişcare elitistă.

Erdogan are două şanse să fie reales. Mai întâi, dacă candidează la preşedinţie, dar nu este contracandidat de preşedintele actual Abdullah Gul. Dacă participă şi acesta, Erdogan n-are nicio şansă pentru că Gul este mult mai respectat. A doua variantă este ca el să schimbe statutul AKP care interzice unui premier să deţină mai mult de trei mandate consecutive pentru a putea fi din nou premier.

Care este rolul preşedintelui Gul în lupta actuală pentru putere? Încearcă Hizmet-ul să-l impună ca succesor al lui Erdogan?

Abdullah Gul a fost foarte reţinut, încercând să păstreze un echilibru şi să nu se poziţioneze de partea niciuneia dintre părţi. El a încercat să aibă o poziţie cât mai independentă, mai ales că este unul dintre fondatorii AKP şi n-a vrut să-şi antagonizeze partidul. Actualul preşedinte este perceput în Vest, în Europa, ca un om politic cu experienţă, cu greutate, care cunoaşte bine instituţiile occidentale. Dar până acum a fost foarte precaut şi a acceptat toate propunerile care i-au fost prezentate de către Parlament, inclusiv legea de cenzurare a Internetului.

Credeţi că actuala opoziţie secularistă va fi întărită de luptă dintre principalele centre de putere islamice din Turcia ?

Pe termen scurt Partidul Republican turc (CHP) va câştiga cu siguranţă voturi la alegerile locale şi naţionale, din partea oamenilor care s-au săturat de modul dictatorial de conducere al lui Erdogan şi de scandalurile de corupţie. Dar nu cred că partidul va putea face câştiguri strategice. CHP-ul rămâne o coaliţie complicată formată din grupuri foarte diferite - kemalişti, aleviţi şi social-democraţi cu orientare proeuropeană. Iar liderul Kemal Kılıçdaroğlu îşi foloseşte toată energia pentru a ţine echilibrul între aceste grupuri, în loc să transforme formaţiunea într-un partid social-democrat european şi modern. Nu cred că el va folosi această criză pentru a consolida CHP ca alternativă, ca urmare câştigurile vor fi doar tactice.

Pe de altă parte, vedem că AKP şi Erdogan fac multe greşeli acum. O greşeală uriaşă ar fi să readucă armata în politică. În prezent, un cerc foarte restrâns din jurul premierului ia toate deciziile importante. El este ca Ceauşescu, un lider izolat, care nu mai înţelege ce se întâmplă în ţară.

Gulen nu este doar un propovăduitor al Islamului, ci şi un naţionalist turc. El vrea cu siguranţă să îmbunătăţească imaginea Turciei în exterior şi să stabilească reţele de influenţă mai ales în Africa, unde şcolile sale sunt foarte importante în formarea elitelor politice din aceste ţări. Aceste elite devin apoi pozitiv predispuse către Turcia, iar companiile turceşti care vin în Africa beneficiază de asta.

Un asemenea stil de luare a deciziilor poate să ducă şi la scenarii de necrezut precum un pact cu armata, dar cred că este aproape imposibil pentru că ar arunca în aer practic tot ce s-a realizat în ultimii 10 ani în termeni de dezvoltare pro-europeană.

Aţi spus pentru NYT că în AKP lucrurile scapă de sub control… V-aţi referit la faptul că susţinerea pentru Erdogan scade pe fondul gestionării proaste a scandalurilor de corupţie?

Există oameni în AKP care sunt foarte nemulţumiţi de reacţiile guvernului după protestele din Gezi Park: de faptul că Erdogan şi-a luat puteri dictatoriale şi controlează media, Internetul şi instituţiile. Sunt şi mulţi oameni de afaceri în AKP care ştiu că toate acestea vor avea un impact negativ asupra ratingului de ţară al Turciei. În plus, chiar şi membrii fondatori ai partidului sunt nemulţumiţi că premierul a devenit inaccesibil. Nici oamenii din partid nu mai pot ajunge uşor la el şi sunt deranjaţi că ia decizii consultându-se cu un număr restrâns de miniştri şi consilieri. Deja există zvonuri că partidul se va rupe pentru că Erdogan îl foloseşte ca Mussolini pentru a mobiliza oameni în stradă împotriva protestatarilor. AKP-ul şi-a pierdut legitimitatea de partid democratic.

Care este adevărata agendă a mişcării FG în Turcia şi în lume? În ce scop vrea să formeze noi elite politice, economice, juridice?

Islamul promovat de Gulen este unul simpatetic, deschis dialogului, lumii şi altor religii. Aceasta a fost misiunea iniţială a mişcării, dar acum ea a devenit foarte mare – are foarte multe şcoli, federaţii de afaceri şi ziare cu agende diferite. În anii 80-90 misiunea Hizmetului în Turcia era clară – de a educa o nouă elită islamică care să schimbe ţara. Dar în ultimii 10-16 ani, a contat mai mult dimensiunea internaţională a mişcării. În mod clar este vorba însă şi despre putere şi bani. Este o mişcare foarte amorfă, cu multe agende diferite, dar care are în centru această misiune islamică de a readuce Islamul în Turcia.

La nivel internaţional, scopul este de a prezenta o imagine pozitivă a Islamului, de a educa oamenii şi de a câştiga ”parteneri” pentru Turcia. Gulen nu este doar un propovăduitor al Islamului, ci şi un naţionalist turc. El vrea cu siguranţă să îmbunătăţească imaginea Turciei în exterior şi să stabilească reţele de influenţă mai ales în Africa, unde şcolile FG sunt foarte importante în formarea elitelor politice din aceste ţări. Aceste elite devin apoi pozitiv predispuse către Turcia, iar companiile turceşti care vin în Africa beneficiază de asta. Astfel, mişcarea Fetullah Gulen a contribuit la globalizarea Turciei şi la crearea unor ”circumscripţii” – centre de susţinere – pentru acest gen de Islam.

Dar există voci critice care spun că mişcarea are o agenda islamistă ascunsă în sensul că educă noi elite politice în peste 100 de ţări care rămân fideli lui Gulen şi Hizmetului şi care vot infiltra toate instituţiile statelor, aşa cum se întâmplă în Turcia cu poliţia şi justiţia…

Nu cred că funcţionează aşa. Dacă eşti într-o şcoală gulenistă din Gabon sau Togo, elitele îşi vor trimite copii la şcolile lui Gulen pentru că sunt cele mai bune din aceste ţări. Da, este foarte probabil ca aceştia să ajungă să facă afaceri cu Turcia, dar asta nu înseamnă ca ei vor răspunde ordinelor lui Gulen odată ce termină şcoala. Sunt interese politice şi economice în joc, dar cred că este exagerat să crezi că toţi aceşti elevi ai şcolilor din Africa sau America Latină vor executa ordinele lui Gulen.

În Germania, revista Spiegel a scris despre viaţa ca la închisoare şi îndoctrinarea tinerilor care sunt recrutaţi de Mişcarea Gulen în casele luminii…

În Germania lucrurile stau diferit pentru că avem o comunitate minoritară turcă foarte mare. Hizmetul din Germania funcţionează mai degrabă precum cel din Turcia. Germania este aproape o extensie a Turciei. În celelalte ţări nu este vorba despre turci în şcoli, ci despre restul populaţiei, iar influenţa lui Gulen este mult mai limitată. Este adevărat că pedagogia gulenistă este foarte diferită de sistemul educaţional liberal german în sensul că se pune mai mult accent pe disciplină, pe instrucţie religioasă, ca într-o instituţie iezuită.

Kerem Öktem este cercetător la European Studies Centre, St. Antony’s College, Universitatea Oxford. Ultima sa carte este ”Another Empire? A Decade of Turkey’s Foreign Policy under the Justice and Development Party”.