Familia, un paradis în miniatură

(pixabay.com)

De mai bine de un secol observăm un declin al valorilor autentice şi al moralităţii. În termeni populari putem spune că trăim vremuri în care păcatele sunt elogiate, ca şi cum ar fi nişte semne de emancipare şi progres, în timp ce virtuţile sunt încriminate şi umilite, ca şi cum ar fi ceva ruşinos.

De-a lungul epocilor istorice în care familia a fost puternică, având valori sănătoase, păstrate prin dragoste, respect şi ajutor, întreaga comunitate sau neamul au fost puternice, rezistând la mari încercări, iar când aceasta a fost vulnerabilă, neavând valori morale înalte, ci doar dorinţa plăcerilor trupeşti şi materiale, întregul grup sau neam a fost mult mai uşor de cucerit, divizat sau desfiinţat. Când fiinţa umană îşi găseşte în sânul familiei linişte şi împlinire, este capabilă să rezolve problemele materiale şi spirituale, iar când liniştea conjugală lipseşte, conflictele şi neînţelegerile din familie pot avea efecte dramatice nu doar asupra capacităţilor unei persoane, ci şi asupra relaţiilor interumane în general.

Conceptul de familie stă în valorile morale şi personale ale fiecărui individ. Suntem atenţi la lucrurile superficiale şi, fără să realizăm, devenim nepăsători, neatenţi sau indiferenţi, pentru că ne îndepărtăm de esenţă. Familia este singura care ne ajută cu adevărat când ne confruntăm cu problemele şi obstacolele vieţii. Ea este cea care trebuie să ne înveţe adevăratele valori ale vieţii, cum ar fi iubirea, înţelegerea, respectul, iertarea, toleranţa şi sinceritatea.

În urma mai multor cercetări făcute de sociologi, „cultul familiei” prezintă mai multe avantaje, cum ar fi: durabilitatea şi continuitatea, dincolo de viaţa fiecăruia dintre membrii săi; influenţa asupra comunităţii din care face parte (sat, parohie); asimilarea şi gestionarea mai multor tipuri de resurse (materiale, umane, spirituale); şi capacitatea de a asigura membrilor săi identitate, stabilitate, securitate, educaţie şi îngrijire.

În ziua de azi vedem tot mai des că familia se confruntă cu crize sau momente nefavorabile, violenţa, stresul, lipsa de timp a părinţilor, cât şi presiunea din reţelele sociale jucând şi ele un rol, printre mulţi alţi factori destabilizatori.

O adevărată familie poate oferi: sentimentul de apartenenţă, susţinerea în momente dificile, înţelegerea şi ascultarea membrilor familiei, acceptarea şi recunoaşterea prin legăturile de afecţiune, protecţie şi grijă, ce ne fac să ne simţim iubiţi, în siguranţă şi încrezători.

A creşte într-un mediu de afecţiune, respect, apreciere, are o mare importanţă în dezvoltarea integrală, cu o relaţie sănătoasă cu mediul înconjurător, cu posibilitatea de a dobândi virtuţi şi talente sau cu formarea valorilor pozitive care la rândul lor sunt factori importanţi ai calităţii vieţii. Consolidarea familiei prin valori morale contribuie la formarea membrilor săi, în viaţă şi în societate, transformând mediul într-o lume mai bună, iar aceasta este cu adevărat o mare provocare pentru toată lumea.

Familia presupune foarte multă muncă, iar relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie permanent consolidate prin oferirea unor aprecieri, învăţându-i să ofere valoare lucrurilor unice nu celor materiale, prin activităţi cu familia, prin multă afecţiune şi ajutându-i să se deschidă la rândul lor; nu uitaţi să ieşiţi şi cu alte familii, pentru că este important să faceţi parte dintr-o comunitate, acest lucru ajutând familia să fie mai unită, să formeze o echipă.

Moralitatea familiei este stâlpul societăţii, stând mărturie trăsăturilor fundamentale ale lumii şi ale sufletului uman, în diferite epoci sau circumstanţe. Familia trebuie să fie şi să rămână o „şcoală a virtuţilor” sau un paradis în miniatură, în această lume haotică.