Fosilele vii: Specii preistorice aflate încă printre noi
Furnica Martialis Heureka (Wikipedia.org)
Specii pe care le credeam dispărute de mult timp, creaturi de acum milioane de ani, au fost descoperite trăind bine-mersi printre noi. Aceste fosile vii ne conduc într-o călătorie în timp de-a lungul a milioane de ani din istoria Pământului.
Furnica Martialis Heureka – 120 de milioane de ani vechime
Bine ascunsă în pădurile Amazonului, acestă furnică a fost considerată, în anul 2000, de către biologul Christian Rabeling, o nouă specie, fiind prima specie de furnică descoperită încă din 1923. Chiar dacă este relativ nouă pentru oameni această specie de furnică există pe pâmânt de aproximatv 120 de milioane de ani.
Rechinul Goblin – 125 de milioane de ani vechime
Rechinul Goblin este una din cele mai urâte creaturi de pe fundul oceanelor. După cum sugerează şi numele său, capul rechinului seamănă cu imaginea general acceptată atribuită enigmaticelor creaturi din poveşti. Rechinul are o nuanţă rozalie, un nas lung turtit şi un maxilar extensibil dotat cu dinţi lungi şi subţiri, asemănători unghiilor. Când ajunge la maturitate atinge în general 3-4 metri dar poate creşte mult mai mare de atât.
Chlamydoselachus Anguineus (Rechinul cu Guler) – 150 de milioane de ani vechime
Această specie este cea mai veche specie de rechin care poate fi găsită încă în viaţă. La fel ca rechinul Goblin, el nu seamănă cu rechinii moderni. Corpul său seamănă mai degrabă cu cel al unui ţipar. Rechinul cu Guler trăieşte de obicei aproape de fundul oceanului aşa că este foarte rar văzut de oameni.
Sturionul – 200 de milioane de ani vechime
Peştii Sturion sunt ceva mai cunoscuţi oamenilor decâte celelalte creaturi despre care am discutat însă această specie de peşte antic devine şi el din ce în ce mai rar. Aceşti peşti sunt pescuiţi pentru carnea şi icrele lor (caviarul) însă rata de creştere şi de maturizare este mai înceată decât a altor peşti – Sturionul poate trăi până la 100 de ani. Drept urmare, pescuitul masiv, poluarea şi distrugerea habitatului său natural contribuie la aducerea lor în pericol de dispariţie.
Tuatara - 200 de milioane de ani vechime
O altă specie pe cale de disparţie, şopârla Tuatara din Noua Zeelandă, poate fi întâlnită numai pe insulele din largul coastelor neo-zeelandeze şi este considerată o fosilă vie. Tuatara este singura familie rămasă din ordinul Rhynchocephalia; celelalte familii au dispărut cu peste 60 de milioane de ani în urmă. Chiar dacă seamănă cu reptilele şi şopârelele din zilele noastre, ele au o structură corporală despre care oamenii de ştiinţă cred că a rămas în esenţă la fel, timp 200 de milioane de ani.
Tuatara are pe maxilarul superior două rânduri de dinţi care suprapun peste un rând de pe maxilarul inferior şi chiar dacă nu are o ureche externă, ea este capabilă să audă. În loc de ureche are o cavitate cu o scăriţă în interior; scăriţa fiind un os care vibrează oferă şopârlei posibilitatea de a simţi sunetul. Tuatara are o serie de creste pronunţate, dispuse de-a lungul liniei centrale a spatelui, până aproape de vârful cozii.
Crevetele mormoloc – 220 de milioane de ani vechime
Crevetele mormoloc există pe Pământ de mai bine de 200 de milioane de ani, dar acum este clasificat drept o specie pe cale de dispariţie. În 2010, cercetătorii au descoperit că această specie are o caracteristică unică: ouăle pot rămâne uscate în stare latentă perioade foarte lungi de timp şi încă să creeze o nouă viaţă când sunt rehidratate. Un studiu publicat în Live Science la începutul acestui an, sugerează că acest crevete mormoloc ar putea fi de fapt o altă specie decât cea care arată foarte similar şi a existat acum 220 de milioane de ani, deşi a fost considerat mult timp o fosilă vie.
Celacantul (Latimeria chalumnae) – 360 de milioane de ani vechime
Celacantul era considerat o specie dispărută până când a fost redescoperit în anul 1938. Oamenii de ştiinţă au studiat cu minuţiozitate acest peşte extrem de rar întâlnit, aflat pe cale de dispariţie, deoarece este similar cu peştele preistoric considerat ruda primei vertebrate de pe uscat.
Crabul Potcoavă– 445 de milioane de ani vechime
Crabul Potcoavă este una din cele mai cunoscute fosile vii, el rămânând practic neschimbat timp de 445 de milioane de ani. Considerat deja unul dintre cele mai vechi animale în viaţă de pe planetă, o fosilă a sa, descoperită în anul 2008, a dovedit faptul că această fiinţă este de fapt cu 100 de milioane de ani mai veche decât se credea până atunci.
Nautilus – 500 de milioane de ani vechime
O jumătate de miliard de ani a supravieţuit Nautilus extincţiilor în masă şi schimbărilor masive prin care a trecut Pământul. Cu toate astea, în zilele noastre a fost pescuit aproape până la extincţie datorită cochiliei spiralate unice, foarte apreciată pentru decoraţiuni. O pradă zilnică de sute de exemplare era ceva obişnuit în trecut, pe când astăzi un pescar mai poate găsi doar unul sau doi.
Meduza – 505 milioane de ani vechime
Meduza este cunoscută ca cel mai vechi animal cu multiple organe. Întâlnită în toate oceanele, de la suprafaţă până în adâncuri, ea este în principal un animal de apă sărată, dar câteva tipuri de meduze trăiesc în apă dulce.
Coralii – 760 de milioane de ani vechime
Este dificil de aproximat de cât timp se află coralii pe aici. Cea mai veche dovadă a existenţei unui coral de mare este o fosilă descoperită anul trecut într-o piatră veche de 760 de milioane de ani.
