Importanţa potasiului pentru profilaxia bolilor cardiovasculare
Cartofi la cuptor (Facebook)
Există o legătură directă între simptomele afecţiunilor cardiace şi nivelul potasiului în organismul uman. De fapt, potasiul este mineralul celular cheie în contracţia musculară. Şi ce muşchi se contractă cel mai des în corpul nostru? Muşchiul cardiac - miocardul!
În acest sens, o insuficienţă de potasiu conduce la tulburări serioase ale sistemului cardiovascular. Lipsa acestui microelement este asociată cel mai adesea cu apariţia varicelor. Alte simptome comune ale deficitului de potasiu (hipopotasemie) sunt oboseala, pierderea poftei de mâncare şi a concentrării, furnicături în extremităţi, constipaţie, apatie, etc.
Limitele concentraţiei normale ale potasiului în sânge variază de la 3,7 până la 5,1 mmol/l. Diminuarea concentraţiei de potasiu sub 3,7 mmol/l are loc atunci când aportul de minerale în organism este net inferior necesităţilor zilnice sau în cazul pierderilor constante ale acestui microelement.
Necesarul zilnic de potasiu este de aproximativ 2,7 g. Dacă înţelegem bine funcţiile îndeplinite de potasiu în corpul nostru, putem percepe foarte uşor simptomele insuficienţei sale.
De ce anume este responsabil potasiul în organismul nostru?
Potasiul se găseşte, în general, în interiorul celulei şi participă în mod activ la procesele metabolismului apei şi a electroliţilor, fiind responsabil de constanţa volumului de lichid în corp. Sporeşte eliminarea lichidului şi a sodiului din apă, eliminând edemul şi normalizând tensiunea arterială. Efectul hipotensiv al potasiului este potenţat de capacitatea sa de îmbunătăţire a tonusului vascular.
Aceste proprietăţi unice ale potasiului au fost demonstrate de studiul DASH, la care au participat circa 500 de pacienţi. A fost confirmat faptul că augmentarea aportului de potasiu împreună cu consumul alimentelor a contribuit la o scădere semnificativă a tensiunii arteriale la pacienţi.
În plus, prezenţa potasiului în interiorul şi în afara celulelor este un factor determinant în ceea ce priveşte excitabilitatea celulelor nervoase şi musculare. Astfel, potasiul participă la formarea potenţialelor electrice în ţesutul muscular, precum şi la conducerea semnalelor electrice. Prin urmare, diminuarea concentraţiei de potasiu este asociată cu apariţia ritmului cardiac impropriu (aritmie) sau neuropatie.
Este important de remarcat faptul că penetrarea potasiului în celule este condiţionată de către ionii de magneziu. Magneziul este un factor important care contribuie la absorbţia potasiului şi menţinerea concentraţiei sale intracelulare optime.
În cazul deficitul simultan al ambilor ioni apare o afecţiune numită hipokaliemie, care este foarte dificil de tratat. Anume acesta este motivul apariţiei în ultimul timp pe piaţa farmaceutică a medicamentelor ce conţin atât ioni de potasiu, cât şi de magneziu.
Alimente bogate în potasiu
Cel mai simplu mod de a reface stocurile de potasiu în organism este prin creşterea aportului acestuia odată cu alimentele pe care le consumăm. În cazul în care pacientul care suferă de boli cardiace nu foloseşte diuretice, acest lucru este suficient.
Cel mai mult potasiu se găseşte în piersici uscate (2.043 mg de potasiu la 100 grame de produs), în caise uscate (1.717 mg), caise (1.781 mg), vişine uscate (1.280 mg), prune uscate (864 mg) şi pere uscate (872 mg).
Un conţinut ridicat de potasiu există în leguminoase, nuci, spanac, varză, sfeclă, struguri, avocado, banane şi pâine. Totuşi, deşi bananele au fost considerate tot timpul unele dintre alimentele cu un conţinut ridicat de potasiu, în realitate, cartofii au cea mai mare cantitate de potasiu existentă într-un singur produs alimentar. Un cartof mediu copt, în coajă, conţine aproximativ 700 mg de potasiu (sau 568 mg/100 g cartofi). De aceea necesarul zilnic de potasiu (cca 4.700 mg) poate fi acoperit în principal de aportul de cartofi.
Fructele cu coajă, leguminoasele, cerealele, spanacul şi fructele de mare (crabii, stridiile) se caracterizează printr-un conţinut sporit de magneziu, care pot îmbunătăţi efectele potasiului în corpul nostru.
