Miza descentralizării promovate de Liviu Dragnea, un tun imobiliar de proporţii - ProDoMo

Roxana Wring, preşedinte PRO-DO-MO, 16 iunie 2014.
Roxana Wring, preşedinte PRO-DO-MO, 16 iunie 2014. (Ioana Florea, Epoch Times)

Strategia descentralizării în domeniul culturii propusă de ministerul lui Liviu Dragnea va crea premizele răspândirii corupţiei şi a conflictelor de interese în administraţia locală, avertizează Roxana Wring, preşedintele ProDoMo, una dintre cele mai respectate asociaţii implicate în protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului construit din România.

În actualul contextul juridic şi administrativ, una din mizele descentralizării promovate de Dragnea, descentralizare ce vizează inclusiv domeniul cultural, cu tot ceea ce ţine de el, este transformarea proprietăţii publice în proprietatea privată a grupurilor de interese financiare din jurul partidelor politice. În esenţă, un tun imobiliar de proporţii, mai arată Roxana Wring.

Potrivit ProDoMo, autor al raportului “Patrimoniul Bucureştiului 2008-2012: Pericol de demolare” în baza căruia Comitetul Internaţional al Oraşelor şi Satelor Istorice (CIVVIH -ICOMOS) a adoptat rezoluţia prin care autorităţilor române li se cere să respecte legislaţia internaţională de protecţie a patrimoniului şi să ia măsuri urgente pentru conservarea patrimoniului bucureştean, noua versiune a strategiei de descentralizare în domeniul culturii va fi la fel de dăunătoare patrimoniului naţional ca şi cea din 2013, respinsă de CCR ca fiind neconstituţională.

Reamintim că un prim proiect al descentralizării pentru care Guvernul Ponta şi-a angajat răspunderea a fost respins de Curtea Constituţională la începutul lui 2014, pe motiv că încalcă interesele individuale ale românilor, în favoarea autorităţilor locale. CCR a mai reţinut încălcarea regimului constituţional al proprietăţii, în privinţa transferului masiv de bunuri din domeniul statului, în domeniul unităţilor administrativ-teritoriale, prin derogare de la regulile de drept comun în materie, fără o identificare conform legiilor în vigoare a bunurilor în cauză.

Anterior deciziei CCR, Comitetul Naţional Român ICOMOS, constituit exclusiv din specialişti în domeniul patrimoniului construit, parte a ICOMOS - organizaţie de expertiză a UNESCO îşi exprimă, alături de ProDoMo, îngrijorarea faţă de felul în care este gândită trecerea atribuţiilor Direcţiilor de cultură la Consiliile Judeţene în cadrul procesului de descentralizare.

Într-o scrisoare adresată Ministerului Culturii (condus la vremea respectivă de Daniel Barbu) ICOMOS arăta că "nu trebuie să fii expert pentru a sesiza că legea descentralizării va genera: " 1. Un conflict de interese la nivel local în cadrul procesului de avizare şi autorizare, având ca victimă patrimoniul construit 2. Un risc real de neglijare a protejării patrimoniului cultural fie al minorităţilor culturale, fie al comunităţilor româneşti în regiunile în care acele comunităţi s-ar afla în minoritate 3. Un pericol real pentru soarta patrimoniului cultural mobil, al cărui transfer peste graniţă se va rezolva pe plan local fără o implicare a Ministerului Culturii, ce va deveni, atât pentru patrimoniul mobil cât şi pentru cel imobil (arhitectural sau arheologic) doar un „acar Păun” şi un simplu spectator la procese pe care nici nu le va controla şi nici nu le va mai putea influenţa."

Departe de a se lăsa descurajat de critici şi de decizia CCR, Liviu Dragnea, susţinător fervent al ideii de descentralizare, declara că nu va renunţa la proiectul de descentralizare, că va ţine cont de toate comentariile Curţii Constituţionale şi că a început procedurile de reluare a transferurilor de competenţă de la instituţiile centrale spre autorităţile locale, relatează gândul.

Zis şi făcut. Noul proiect privind descentralizarea, în baza căruia primarii, consilierii locali şi cei judeţeni ar uma să primească noi puteri de la ministere, printre care şi în domeniul protecţiei monumentelor de interes local şi a mediului, a fost transmis pe 19 martie preşedintelui Klaus Iohannis, precum şi Parlamentului, autorităţilor locale şi ministerelor însă, aşa cum arată ProDoMo, cel puţin în ceea ce priveşte domeniul cultural, proiectul este, la fel ca în 2013, dăunător interesului naţional.

Redăm integral punctul de vedere al ProDoMo referitor la strategia de descentralizare în domeniul culturii, remis de dna Roxana Wring publicaţiei noastre.

"Noua versiune a strategiei de descentralizare în domeniul culturii, referitoare la "transferul la nivelul judeţelor a competenţelor exercitate de a) Direcţiile judeţene pentru cultură, respectiv a Municipiului Bucureşti şi privind b) avizarea concesionării, dării în folosinţă gratuită sau închirierii clădirilor monument istoric proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale, avizarea intervenţiilor asupra monumentelor istorice de clasa B; avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului pentru instituirea, delimitarea şi reglementarea construirii zonelor de protecţie a monumentelor istorice de clasa B sau a zonelor construite protejate cu monumente istorice de clasă, va fi la fel de dăunătoare patrimoniului naţional ca şi cea din 2013, respinsa de CCR ca fiind neconstituţională.

În continuare, sunt ignorate principii unanim acceptate de protecţie a patrimoniului arhitectural (vezi scrisoare ICOMOS şi poziţie Salvaţi Bucureştiul), încălcându-se, astfel, convenţii internaţionale pentru protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit şi a peisajelor culturale semnate de România.

Avînd în vedere că Direcţiile de Cultură sunt organisme deconcentrate ale Ministerului Culturii, deci funcţionează deja la nivel local, decizia de a le subordona Consiliilor judeţene va crea premizele răspîndirii corupţiei şi a conflictelor de interese în administraţia locală.

Care este miza?

În contextul juridic şi administrativ actual (vezi mai jos), miza este transformarea proprietăţii publice în proprietatea privată a grupurilor de interese financiare din jurul partidelor politice. În esenţă, un tun imobiliar de proporţii.

În condiţiile în care asistăm zilnic la trimiterea în judecată a unui şir lung de primari, şefi de Consilii Judeţene, consilieri locali etc. şi în care România recunoaşte că administraţia publică română este percepută "ca o modalitate uşoară de a avea acces la resurse prin influenţarea procesului decizional în detrimentul interesului public", scoaterea monumentelor istorice şi a zonelor construite protejate de sub control central este o crimă cu premeditare împotriva patrimoniului naţional.

Contextul administrativ

În condiţiile în care asistăm zilnic la trimiterea în judecată pentru acte de corupţie a unui şir lung de primari, şefi de Consilii Judeţene, consilieri locali, şefi de instituţii deconcentrate şi în care chiar România recunoaşte în Acordul de Parteneriat cu UE pentru finanţarea 2014-2020 că administraţia publică română este percepută "ca o modalitate uşoară de a avea acces la resurse prin influenţarea procesului decizional în detrimentul interesului public", scoaterea monumentelor istorice şi a zonelor construite protejate de sub control central, mai transparent, totuşi, decât cel local, este o crimă cu premeditare împotriva patrimoniului naţional.

Contextul juridic

Aparent cu premeditare, au fost făcute şi modificările legislative din ultimii doi ani. Iată despre ce este vorba:

1. Legea 19/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea L350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul . Principala modificare: se revine la urbanismul derogatoriu. În zonele protejate se pot aviza din nou PUZ-uri de parcela prin care se amputează, pas cu pas, valoarea urbanistică şi ambientală a zonelor. Înfloreşte, din nou, specula imobiliară în centrele istorice ale oraşelor româneşti. Este o modificare profund retrogradă care întoarce urbanismul românesc la perioada pre-aderare.

2. Ordinul de Ministru 835/2014 modifică OM 2701/2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborare sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Se abrogă art. 4 din OM 2701/2010: Documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului care se aprobă fără respectarea prezentului ordin sunt nule de drept.

Cu alte cuvinte consultarea publicului devine, în fapt, "consultativă". Prin eliminarea art. 4, întregul ordin este golit de conţinut, devine o reglementare în plus ignorată de administraţia locală. Devine mai greu pentru asociaţiile civice să cîştige procese prin invocarea nerespectării OM 2701/2010 în instanţă.

3. Legea 135/2014 care permite construirea pe spaţiile verzi aflate în proprietate privată. Sunt vizate, în special grădini şi parcuri care fac parte din parcele istorice. Un exemplu este Parcul Filipescu, parte integrală din monumentul istoric Aleea Modrogan 1, în proprietatea RA-APPS, deci în proprietatea statului român, vîndut unor investitori imobiliari, care prin această manevră a devenit construibil. În lipsa acestei modificări, spaţiul ar fi fost neconstruibil. Un alt exemplu de notorietate este spaţiul verde din Parcul Tineretului ajuns în proprietatea Marioarei Micşunescu. Rezultatul este previzibil, oricărui monument istoric, care nu a fost clasat cu un PUZ de zona protejată (cea mai mare parte dintre monumentele aflate pe LMI) i se va putea amputa spaţiul verde amenajat pentru a fi transformat în spaţiu construibil. Cîştigă speculanţii imobiliari, pierde comunitatea.

4. Martie 2015 - proiectul de lege nr. 3/2015 aflat în dezbatere la Camera Deputaţilor. Proiectul prevede modificarea legii administraţiei publice 215/2001 prin care hotărîrile de consilii locale privind patrimoniul de care dispun să poată fi înstrăinat, concesionat, închiriat doar cu jumătate plus unu din consilieri, nu cu două treimi ca pînă acum. O altă lege cu dedicaţie pentru mafia imobiliaro-politică, care va intra mai uşor în posesia patrimoniului public, din care fac parte monumente istorice de categoria B şi clădiri cu valoare arhitecturală şi ambientală.

5. Modificările aduse codului fiscal care preconizează o suprataxă asupra imobilelor şi terenurilor abandonate. Multe din aceste imobile vor fi monumente istorice sau clădiri cu valoare istorică şi arhitecturală în zone centrale. Motivul abandonării poate fi diferit: fie există un litigiu, deci imobilul nu are un proprietar legal, fie proprietarul nu are banii necesari pentru întreţinere. Efectele supra-taxării, fără a gîndi politici publice de sprijin tehnic şi financiar pentru proprietarii de imobile istorice şi modele de succes de regenerare urbană a zonelor istorice, vor fi dispariţia accelerată a patrimoniului construit.

Concluzie

În condiţiile în care România nu are încă un cod al patrimoniului şi nici inventarul actualizat al patrimoniului construit. În condiţiile în care avem o lipsă acută de experţi de patrimoniu la nivel local. În condiţiile în care administraţia locală are o slabă capacitate instituţională de coordonare a politicilor publice şi suferă de birocraţie excesivă, capacitate scăzută de planificare (Acordul de Parteneriat cu UE 2014-2020) iar DNA investighează zeci de cazuri de corupţie ale factorilor de decizie din administraţia locală, adoptarea actualei strategii în domeniul culturii este împotriva interesului public.".

Dacă v-a plăcut acest articol, va invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Interne