Nu există „refugiaţi climatici” în sensul strict al expresiei (specialist în studii privind migraţia)

Kadijo Suleyman, refugiată internă din sudul Somaliei, îşi ţine copilul subnutrit în faţa adăpostului ei improvizat din tabăra Taraboonka.
Kadijo Suleyman, refugiată internă din sudul Somaliei, îşi ţine copilul subnutrit în faţa adăpostului ei improvizat din tabăra Taraboonka. (ABDURASHID ABDULLE / AFP / Getty Images)

În ultimii ani, se vorbeşte tot mai des de acea categorie de oameni care vor fi forţaţi să-şi părăsească locuinţele şi să migreze spre zone mai propice traiului uman din cauza schimbărilor climatice, folosindu-se expresia 'refugiaţi climatici'. Profesorul de geografie Etienne Piguet, de la Universitatea din Neuchâtel, abordează acest subiect într-un interviu pentru ziarul elveţian Le Temps, publicat în ediţia de sâmbătă. În opinia sa, nu există 'refugiaţi climatici' în sensul strict al expresiei, care presupune că oamenii au fost alungaţi de la casele lor doar din cauza încălzirii climatice.

'Fenomenele de migraţie sunt întotdeauna generate practic de situaţii complexe, în care condiţiile politice, economice şi sociale au un rol preponderent. Acest lucru aminteşte de ceea ce economistul indian Amartya Sen a spus despre perioadele de foamete: ele sunt mai degrabă cauzate de abordări politice nefondate decât de factori de mediu. Mediul poate exercita presiuni puternice, dar decizia dacă rămâi sau pleci depinde în mare măsură de alte realităţi: existenţa rezervelor alimentare, posibilitatea de a vinde pământul', spune acesta.

Există ţări în care factorul climatic atârnă greu în hotărârea de a emigra. Somalia este un exemplu în acest sens.

'Cornul Africii se confruntă cu o secetă gravă de câteva decenii şi se poate crede că această realitate contribuie intens la fenomenul migraţiei, dar este tot atât de adevărat că deplasările populaţiei sunt în mare parte generate de desele conflicte între diferitele grupări armate din această ţară. Există o interacţiune între factorii de mediu şi politici şi nu se poate stabili cu uşurinţă de care parte sunt cauzele şi de care parte, efectele. Ideea că schimbarea climatică ar provoca războaie care ar cauza migraţii este prea simplistă', spune profesorul.

Piguet afirmă că există trei tipuri de evenimente climatice care ar cauza migraţia populaţiei. 'Mai întâi sunt evenimentele legate de apă: cicloni, ploi violente, inundaţii. Dacă se dovedeşte că aceste fenomene vor deveni mai frecvente sau mai violente sub influenţa încălzirii climatice, atunci acest lucru va influenţa procesul de migraţie a populaţiei. Experienţa ne arată că astfel de deplasări au loc pe distanţe scurte şi pe perioade mici de timp. Când un uragan loveşte Bangladeshul sau America Centrală, oamenii obligaţi să-şi părăsească locuinţele se instalează în general în apropiere şi se reîntorc la casele lor după câteva zile', spune profesorul.

'Celălalt tip de fenomene, care provoacă migraţii mai mari şi de mai lungă durată, este seceta. De exemplu, în Sahel, o regiune afectată de mult timp de deşertificare, mulţi oameni pleacă de la ţară şi se duc la oraş. Cu toate acestea, intensificarea secetei nu provoacă în mod automat creşterea migraţiei. Este un caz tipic în care sunt luaţi în considerare o multitudine de factori socio-economici. Şi mai este şi creşterea nivelului mărilor. Acest fenomen poate afecta zonele foarte populate, dar o creştere de câţiva zeci de centimetri se produce de-a lungul a mai multor decenii, iar populaţiile vizate au timpul să se adapteze, începând cu construirea de diguri', adaugă profesorul.

Persoanele cele mai ameninţate sunt cele mai vulnerabile din punct de vedere social şi economic. Ele pot locui în zonele de câmpie, mai ales în marile delte, sau de munte. Trăsătura comună este că sunt foarte dependente de mediul natural unde trăiesc, precizează Piguet.

Unele insule foarte joase sunt şi ele ameninţate pe termen scurt. Este mai ales cazul câtorva micro-state precum Maldivele, din Oceanul Indian, sau Tuvalu şi Kiribati, din Pacific. Dar numărul de locuitori este totuşi foarte mic: Tuvalu are 10.000 de locuitori. Mai afectate pot fi milioanele de persoane din unele zone joase din China sau din Asia de Sud-Est este de părere Piguet.

Întrebat unde se vor deplasa pe viitor imigranţii destabilizaţi de schimbarea climatică, Piguet afirmă că cea mai mare parte a migraţiilor de adaptare la încălzirea climatică vor avea loc pe distanţe scurte şi în interiorul frontierelor naţionale. În unele ţări din Sud, oamenii vor migra mai ales spre principalele oraşe. Migraţiile nu reflectă fidel gravitatea crizelor de mediu. Potrivit unui recent raport britanic, numeroase victime ale calamităţilor naturale nu se pot deplasa în altă parte, pentru că nu au mijloacele necesare pentru a face acest lucru sau pentru că principalele resurse de care dispun se află în satul în care trăiesc şi nu vor sau nu pot să renunţe la ele.

Solicitat să răspundă dacă există mijloacele de a acţiona asupra acestor mişcări de populaţii, în opinia profesorului elveţian este vorba mai degrabă de o problemă umanitară şi de dezvoltare economică, decât de o problemă de migraţie. Nu serveşte la nimic să se redefinească politica de acordare a azilului. Trebuie mai degrabă consolidat potenţialul de acordare de ajutor în caz de catastrofă şi îmbunătăţită capacitatea de adaptare a populaţiei autohtone. Acest efort poate lua forme foarte concrete. Un exemplu este cel al Agenţiei de cooperare şi de ajutor pentru dezvoltare din Elveţia care a ajutat Bangladeshul să se doteze cu un sistem de alertă contra uraganelor, care este foarte eficient', concluzionează profesorul Piguet.