O noua carte despre secretele si inspiratia Google

In timp ce noua carte a lui Steven Levy, ‘In The Plex: How Google Thinks, Works, and Shapes Our Lives’ (In Plex: Cum gandeste, opereaza si ne modeleaza vietile Google), se raspandeste prin librarii, gigantul cautarilor pe internet, cu sediul principal in orasul Mountain View, se poate astepta la o crestere a brandului sau pe piata gandirii utilizatorilor sai — asta daca ar exista vreun aparat care sa poata citi gandurile oamenilor. Daca un brand detine un punct placut si aproape de inimile si mintile oamenilor, acest fapt poate sa o propulseze in varful pietei, chiar si in China—mai devreme sau mai tarziu.

Cartea, scrisa pe parcursul a trei ani, nu este o fictiune. Beneficiarul unui acces nemaiintalnit in birourile GooglePlex, autorul si-a petrecut sute de ore de interviuri cu executivii Google, documente si alte surse apropiate. Ca scriitor cunoscut in domeniul tehnologic, Levy a cercetat Google de mai bine de un deceniu.

Cartea acopera atat punctele forte ale Google cat si slabiciunile acestei tinere companii, care a aparut ca cea mai potentiala forta de a schimba si a intari modul in care privim lumea.

Ca si orice incepator, tanarul gigant al cutarilor pe internet merita atentia noastra, nu doar datorita vitezei si a rezultatelor spectaculoase, dar si datorita dilemelor si momentelor de impas. Capitolul despre China este in mod categoric asociat cu ultimul. Cartea relateaza adevarul despre caracteristicile neobisnuite ale Google - nemaiintalnit, deschis, destept si deloc rautacios - fiind nefiltrata, la fel ca si motorul sau de cautare, in afara celui care a fost retras din China.

Regimul chinez cu siguranta ar prefera ca publicul din China sa nu aiba acces la cele descrise in carte. Levy a afirmat ca s-ar putea sa nu mai poata calatori in China vreodata din cauza acestei carti. Partidul Comunist Chinez (PCC) s-ar putea sa nu-i mai aprobe viza.

Conform celor relatate in carte, lansarea Google in China a fost foarte infuentata de catre doi factori care au dominat companiile vestice timp de decenii.

Primul este acea notiune comuna cum ca daca nu mergi in China ca parte a acelui “val al cresterii Chinei”, vei fi considerat de moda veche si fara vreun loc in secolul 21.

Al doilea factor este lipsa intelegerii modului in care gandeste regimul comunist chinez, opereaza si cum incearca sa ne modeleze gandirea. Pentru a intelege asta, mai exista o carte numita Noua Comentarii despre Partidul Comunist, unul dintre subiectele cele mai interzise de catre regimul chinez.

In primavara lui 2004, delegatia Google in China a fost bine primita de catre Hu Qieng, seful Centrului de Informatii al Retelelor de Internet in China (CNNIC).

“CNNIC se ocupa de ordinele primite de la Ministerul Industriei Informatiilor pentru afacerile zilnice” conform saitului. Ministerul Industriei Informatiilor este cel care a emis mai tarziu decrete in fiecare zi catre biroul Google din Beijing in legatura cu cenzura internetului.

“Primeam zilnic aceste decrete de la Ministerul Informatiei despre anumite lucruri pe care trebuia sa le stergem zilnic,” isi aminteste angajatul Google, citat in cartea lui Levy.

Conform cartii, Hu era bucuros de lansarea Gogle in China si a primit Google ca pe o forta pozitiva pentru China. O forta pozitiva pentru bine sau pentru rau? Ea nu a specificat.

Executivii Google erau constienti de risc. Ei au dezbatut daca Google ar trebui sa se afle acolo sau nu. Sa nu faca nimic rau si sa stea deoparte, sau incercand sa faca putin bine fiind acolo? Motto-ul companiei este ‘Nu Facem Rau’.

“De fapt, noi am facut o ‘scara gradata’ si am decis ca a nu ne implica deloc este cel mai mare rau,” a declarat directorul executiv al companiei, Eric Schmidt. Cei doi co-fondatori ai Google au cazut de acord. Dar autoritatile de la Beijing le-au demonstrat contrariul.

Google a fost fortat sa cenzureze rezultatele cautarilor pe Google.cn. dar acest lucru nu i-a satisfacut intru totul pe liderii Chinei, care obisnuiau sa foloseasca ideograme chinezesti pentru a cauta pe Google.com. Asta insemna ca oamenii care traiau in afara Chinei si foloseau Google.com ar fi primit de asemenea rezultate cenzurate. Daca s-ar fi conformat cerintelor regimului Chinei, Goole ar fi devenit un instrument al regimului comunist din China de cenzurare a internetului in afara Chinei, inclusiv in Statele Unite.

Asta nu este o problema de trecut cu vederea. Pentru regimul chinez, internetul si media reprezinta instrumente de a-si securiza puterea politica, de a-si propaga influenta ideologica si de a controla mintile oamenilor.

Aceasta notiune merge impotriva gandirii scolii Montessori adoptata de catre cei de la Google. “Nu poti sa intelegi Google pana nu stii ca atat Larry cat si Sergey au fost copii Montessori... In scolile Montessori pictezi daca vrei sa exprimi ceva, sau doar pentru ca asta vrei tu sa faci in acea dupa-masa, si nu pentru ca asa a spus profesoara. Faci ceva pentru ca are sens, nu pentru ca asta ti-a spus vreo persoana autoritara,” mentioneaza Levy.

In China, este exact contrariul. Oamenii fac ceva nu pentru ca vor sau pentru ca are sens, ci pentru ca Partidul Comunist Chinez vrea asta de la ei.

Partidul Comunist Chinez vrea sa isi mareasca influenta la scara globala, sa preia controlul asupra informatiei la nivel global. In afara de China, unde toata media si internetul sunt conduse de stat, regimul chinez si-a extins controlul in strainatate prin preluarea controlului canalelor media in limba chineza pe glob.

Cu ajutorul companiilor de internet ca Google, Yahoo si Microsoft, regimul Chinez poate sa controleze societatile democratice din vest.

Cu ajutorul companiilor de internet ca Google, Yahoo si Microsoft, regimul Chinez poate sa controleze societatile democratice din vest.

Pe 15 febrarie 2006, Google, Yahoo, Microsoft si Cisco au fost chemate sa depuna marturie in fata Congresului intr-o audiere intitulata ‘Internetul in China: Un instrument pentru Libertate sau Suprimare.’

Pe 9 martie 2010, membrul congresului Chris Smith, unul din sefii Comitetului bipartizan al Libertatii Globale a Internetului, a emis o declaratie despre Actul Libertatii Globale Online (GOFA). ”GOFA poate sa ofere sprijin companiilor IT din partea guvernului Statelor Unite. Daca PCC sau guvernul iranian le-ar cere acestora sa filtreze informatiile pentru ei, acestia pot cita GOFA si declara ca legea Statelor Unite nu permite asa ceva,” declara el. Google si o lunga lista de grupuri internationale renumite pentru drepturile omului au semnat scrisoarea de sustinere a documentului.

Numele Microsoft, Yahoo si Cisco lipseau de pe lista.

Intrebat daca a vorbit cu Bill Gates despre China, Levy a mentionat ca a fost si el recipientul acelor lungi taceri pe care Gates le ofera reporterilor.

“Am vorbit cu Steven Ballmer (actualul director executiv al Microsoft). Raspunsul lui a fost surprinzator,” a afirmat Levy. “Ballamer a folosit Africa de Sud ca si exemplu pentru a analiza China. Atunci cand oamenii vorbeau daca a face afaceri in Africa de Sud ar promova libertatea in acea tara, Nelson Mandela a declarat, ‘Nu—nu faceti afaceri cu Africa de Sud’. Unii oameni au spus sa boicotati.” Finalmente, “Boicotul este calea!” spune Levy, adaugand ca a fost surprins de faptul de analogia lui Ballmer, deoarece a luat exact directia opusa.

“Am fost dezamagit.”

Levy a marturisit ca dupa ce Google a parasit China, ar fi putut sa fie mai usor pentru Microsoft sa recunoasca in mod public si sa discute despre problema cenzurii internetului din partea regimului chinez. “Dar nu au spus asta. In schimb, ei au declarat ca ‘Ne supunem legilor din China;’ asta a fost un raspuns destul de aspru.”

Raspunsul celor de la Microsoft a fost acelasi cu cel al lui Robin Li, directorul executiv al Baidu—motorul de cautare pe internet al Chinei. Vorbind de suprimarea internetului, Li a declarat ca “Nu reprezinta pentru mine o problema. E doar legea Chinei. Nu ma bag in politica.”

Raspunsul a atras critici ascutite din partea utilizatorilor de internet din China. Cititorii au postat comentarii pe website-ul in limba chinezal The Epoch Times.

Un post spunea, “Aceasta (filtrarea rezultatelor cautarii informatiilor pe internet) nu este legea Chinei. De fapt, este violarea constitutiei Chinei, care garanteaza libertatea informatiei si libertatea exprimarii.”

O alta postare spunea, “Sa iei ordine de la Partidul Comunist Chinez—sa iei partea unui partid politic, nu inseamna in sine sa te bagi in politica?”

o alta impartasea experienta unui utilizator cu serviciul Gmail de la Google si Hotmail de la Microsoft. Experienta indica faptul ca Hotmail era cenzurat, in timp ce Gmail nu.

Intr-un eveniment de lansare a unei carti gazduit de Consiliul Afacerilor Mondiale in Reteaua Media din Philadelphia, Levy a discutat despre unele traduceri ale numelui Google in chineza, puse la cale de catre companie. Printre ele se gasesc caine batran, cantecul vaii, cantecul granelor.

Dupa ce Gooogle s-a retras din China, multi utilizatori au postat comentarii in chineza pe saitul The Epoch Times. Unul spunea, “Foarte bine, fratioare!” Numele Google in chineza devenise ‘frate sau prieten’. In chineza, cantec si frate sunt un joc de cuvinte.

Un brand strain, atacat la un moment dat de catre o campanie de advertising nationalista din China, pierduta intr-o vale sau lan de grane, a devenit mai tarziu un frate apropiat si drag inimilor si mintilor chinezilor.

Cartea despre Google va inspira prin povestea neobisnuita scrisa de catre doi copii de la scoala Montessori. Ar trebui sa devina parte din materialul de curs al scolilor de business pentru viitorii lideri ai business-ului.

Cartea se poate comanda, deocamnadata in limba engleza, de pe site-ul Amazon.