O veche galaxie spiralată oferă indicii despre mecanismul de fuziune

Imagine artistică a galaxiei BX442 şi a însoţitoarei sale
Imagine artistică a galaxiei BX442 şi a însoţitoarei sale (Institutul Dunlap Pentru Astronomie şi Astrofizică; Joe Bergeron)

O galaxie spiralată izolată care a existat circa 3 miliarde de ani după presupusul Big Bang ar putea ajuta la explicarea modul în care se formează spiralele.

Numită BX442, această gigantică galaxie spiralată are aproximativ 10,7 miliarde de ani. În contrast cu aceasta, alte galaxii din acea epocă sunt neuniforme şi asimetrice.

BX442 a fost descoperită în timpul unei observaţii cu Telescopul Spaţial Hubble (HST) şi apoi analizată cu Observatorul WM Keck din Hawaii.

"Marea majoritate a galaxiilor vechi arată ca nişte epave de tren", a declarat co-autorul studiului Alice Shapley la Universitatea din California, Los Angeles, într-un comunicat de presă. "Primul nostru gând a fost: de ce este aceasta atât de diferită şi de frumoasă?"

Utilizând instrumentului Osiris de la observatorul Keck (OH-Spectrograf de absorbţie a imaginii în infraroşu) echipa a confirmat că BX442 este un disc rotativ unic, mai degrabă decât două galaxii independente aflate în aceeaşi linie vizuală.

"La început am crezut că ar putea fi doar o iluzie şi că probabil am fost induşi în eroare de imagine", a declarat Shapley. "Ceea ce am descoperit când am analizat spectrele acestei galaxii este că braţele spiralate îi aparţin, nu a fost o iluzie".

BX442 pare să fuzioneze cu o altă galaxie iar acest lucru poate fi motivul pentru care se formează un model spiralat.

Astronomii au creat o simulare pentru a testa această idee şi au descoperit că spirala ar putea dispărea în 100 de milioane de ani.

"BX442 reprezintă o legătură între galaxiile timpurii, care sunt mult mai turbulente şi galaxiile spiralate rotative pe care le vedem în jurul nostru", a concluzionat Shapley.

"Într-adevăr, această galaxie poate evidenţia importanţa interacţiunilor de fuziune în crearea unor modele de structuri spiralate grandioase, în orice eră cosmică".


Lucrarea a fost publicată în revista Nature.