Oamenii de ştiinţă avertizează: Rezervele de apă subterană se epuizează. Europa - în pragul unei catastrofe
Secetă în Spania. Cotele apelor au scăzut la barajul de la Mequinenza (Captură ecran)
Europa se află în pragul unei catastrofe pe măsură ce rezervele de apă subterană se epuizează, au avertizat oamenii de ştiinţă, potrivit The Independent.
Potrivit sursei citate, în timpul lunilor de vară din anii 2018 şi 2019, a existat o penurie severă de apă în Europa Centrală. De atunci, nu s-a înregistrat nicio creştere semnificativă a nivelului apelor subterane, care a rămas constant scăzut.
Efectele acestei secete prelungite au fost evidente în Europa în vara anului 2022. Albiile uscate ale râurilor şi dispariţia lentă a apelor stagnante au avut un impact grav atât asupra naturii, cât şi asupra oamenilor.
Numeroase specii acvatice şi-au pierdut habitatele, iar solul uscat a cauzat numeroase probleme pentru agricultură.
De asemenea, deficitul de energie din Europa s-a agravat în consecinţă. În lipsa unor cantităţi suficiente de apă de răcire, centralele nucleare din Franţa au întâmpinat dificultăţi în a produce suficientă energie electrică.
De asemenea, centralele hidroelectrice au avut dificultăţi în a-şi îndeplini funcţia din cauza lipsei de apă.
Pentru a aduna datele, echipa de cercetători care a realizat studiul a folosit gravimetria prin satelit pentru a observa resursele de apă subterană din lume şi a documenta schimbările observate de-a lungul mai multor ani.
Ei au folosit sateliţi gemeni care orbitează în jurul Pământului pe o orbită polară la o altitudine de puţin sub 490 km. Aceştia oferă citiri ale masei totale, din care sunt apoi scăzute modificările din râuri şi lacuri. De asemenea, se scade umiditatea solului, zăpada şi gheaţa şi, în final, rămâne doar apa subterană.
Distanţa dintre sateliţi, de aproximativ 200 km, a fost crucială pentru acest proiect.
Cel din spate nu-l putea ajunge din urmă pe cel din faţă, ceea ce i-a făcut să fie numiţi pe bună dreptate Tom şi Jerry.
Distanţa dintre sateliţi a fost măsurată în mod constant şi precis. Dacă zburau deasupra unui munte, satelitul din faţă era iniţial mai rapid decât cel din spate din cauza masei mai mari de sub el. După ce a trecut de munte, a încetinit din nou uşor, dar satelitul din spate a accelerat imediat ce a ajuns la munte. Odată ce amândoi au trecut de vârf, viteza lor relativă a fost stabilită din nou.
Aceste modificări ale distanţei pe mase mari au fost principalii factori de măsurare pentru determinarea câmpului gravitaţional al Pământului şi au fost măsurate cu o precizie de ordinul micrometrilor. Ca o comparaţie, un fir de păr are o grosime de aproximativ 50 de micrometri.
Aceşti sateliţi se deplasează în jurul Pământului cu o viteză de aproximativ 30.000 km/oră şi orbitează Pământul de 15 ori pe zi. Ei pot străbate întreaga suprafaţă a Pământului după doar o lună, ceea ce înseamnă că pot furniza o hartă gravitaţională a Pământului în fiecare lună.
Dr. Torsten Mayer-Gürr, profesor la Universitatea de Tehnologie din Graz, Austria, şi autor al studiului, a declarat:
"Prelucrarea şi efortul de calcul în acest caz sunt destul de mari. Avem o măsurare a distanţei la fiecare cinci secunde şi, prin urmare, aproximativ o jumătate de milion de măsurători pe lună. Din acestea, determinăm apoi hărţi ale câmpului gravitaţional".
Cu toate acestea, aceste hărţi de gravitaţie nu pot arăta cantitatea exactă de apă subterană de pe planetă, deoarece sateliţii nu fac distincţie între mare, lacuri sau apă subterană.
Pentru a calcula masele separate pentru fiecare corp de apă, alţi parteneri din cadrul proiectului G3P al UE au trebuit să dea o mână de ajutor.
În timp ce "Tom şi Jerry" au furnizat masa totală, modificările de masă ale râurilor, lacurilor, umidităţii solului, zăpezii şi gheţii au fost scăzute, rămânând doar nivelul apelor subterane.
Rezultatul acestei cooperări arată că situaţia apei în Europa a devenit acum foarte precară.
"Cu câţiva ani în urmă, nu mi-aş fi imaginat niciodată că apa va fi o problemă aici, în Europa, în special în Germania sau Austria. Chiar avem probleme în aprovizionarea cu apă aici - trebuie să ne gândim la asta", a declarat Dr. Mayer-Gürr.
Studiul a fost publicat în revista Geophysical Research Letters.
