Oamenii de ştiinţă: distribuţia grăsimii în corp este controlată de gene


Obezitatea creşte riscul pentru cancer.
Obezitatea creşte riscul pentru cancer. (ALFREDO ESTRELLA / AFP / Getty Images)

Oamenii de ştiinţă consideră că distribuţia ţesutului adipos în corpul uman poate fi controlat de o genă, numită Plexin D1. Astfel, potrivit specialiştilor, această genă determină locul unde se va depune grăsimea în organismul nostru, spre exemplu în jurul taliei (obezitate abdominală) sau în regiunea şoldurilor (obezitate ginoidă).

În general, gena Plexin D1 este responsabilă de distribuţia grăsimii în jurul taliei, în regiunea burţii. Ştim cu toţii că acumularea ţesutului adipos în această zonă este importantă nu doar pentru efectul estetic al corpului nostru, dar şi pentru sănătatea inimii şi a altor sisteme vitale. Obezitatea abdominală este cel mai adesea asociată cu obezitatea viscerală.

Obezitatea viscerală este caracterizată prin distribuţia grăsimii în organele interne şi este imperceptibilă, ceea ce o face extrem de periculoasă. Îngrăşarea inimii, a ficatului şi altor organe interne perturbă serios activitatea acestor organe şi poate provoca complicaţii grave, inclusiv boli de inimă, diabet şi accident vascular cerebral.

Ţesutul adipos visceral produce hormoni şi alte substanţe chimice care interferează cu echilibrul tensiunii arteriale, cel al colesterolului, al zahărului şi multor alţi indicatorii cruciali.

Pentru a înţelege modul în care se produce depunerea grăsimii în organism, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Duke (Carolina de Nord) au studiat peşti-zebră tropicali minusculi, al cărui corp transparent permite observarea activităţii organelor interne, potrivit dailymail.

Cercetătorii au folosit un colorant care au făcut celulele adipoase fluorescente. S-a constatat că peştii care nu au gena Plexin D1 au stocat mai puţină grăsime în jurul abdomenului sau altor organe. Mai mult, chiar şi modul distribuţiei ţesutului adipos a fost diferit. Aceşti peşti au demonstrat, de asemenea, un metabolism mai bun al zahărului, ceea ce reduce considerabil riscul dezvoltării diabetului zaharat.

Studiile anterioare au arătat că depunerea ţesutului adipos subcutanat este controlată de genomul ADN-PK, care este responsabil de transformarea carbohidraţilor în grăsimi la nivelul ficatului. Animalele cu gena "dezactivată", chiar şi atunci când au o dietă bogată în carbohidraţi, nu câştigă masiv în greutate şi au în medie 40% mai puţină grăsime în corp. Astfel, gena Plexin D1 este responsabilă de distribuirea grăsimii în organism.

Totuşi, potrivit cercetătorilor nu totul este determinat de gene, acumularea kilogramelor în plus pot condiţionate de asemenea de dezechilibrul microflorei intestinale. Potrivit specialiştilor de la Universitatea din Jiaotong din Shanghai bacteriile Enterobacter fac mai dificilă pierderea în greutate. Aceste bacterii sunt adesea identificate în intestinul persoanelor ce suferă de obezitate.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.