Pietatea filiala

 Cultura tradiţională a Chinei stabileşte anumite reguli pentru fiinţele umane care locuiesc între cer şi pămînt.
Cultura tradiţională a Chinei stabileşte anumite reguli pentru fiinţele umane care locuiesc între cer şi pămînt. (Epoch Times)

Cultura traditionala a Chinei stabileste anumite reguli pentru fiintele umane care locuiesc intre cer si pamant. „Eticheta celor mai importante trei principii si celor cinci virtuti constante” reprezinta piatra de temelie si izvorul moralitatii traditionale chineze, a modului traditional de gandire si a culturii chineze.

”Pietatea filiala sta la baza tuturor virtutilor”. Dar ce reprezinta in esenta pietatea manifestata de copii vis-a-vis de parintii lor? Confucius le-a explicat discipolilor sai acest subiect in modul urmator: „Daca parintii comit o greseala, atunci copiii ar trebui cu bunatate si amabilitate sa le indice asupra acestui fapt. Nu conteaza daca parintii vor accepta sau nu aceasta obiectie, copii oricum trebuie sa-si iubeasca si sa-si respecte parintii. Asigurarea parintilor cu produse alimentare si acordarea unui sprijin material nu pot fi echivalate cu conceptul de pietate a copiilor fata de parinti. Cel mai greu lucru este sa nu exteriorizezi sentimentele pe care le simti fata de parintii tai.

In timpul dinastiei Han, atunci cand o persoana atingea virsta de 70 de ani, autoritatile ii ofereau in dar un bastonas din jad infrumusetat cu o incrustare sub forma unui cuc. Vechii chinezi numeau cucul „pasarea neobosita, care maninca si niciodata nu se ineaca”. Astfel cu acest bastonas oamenii in etate parca erau binecuvantati sa poata sa manince, sa bea si nu niciodata sa nu sa se inece cu hrana consumata. Totodata prin acest lucru se atragea atentia copiilor si nepotilor asupra necesitatii prepararii unor bucate delicioase pentru batranii lor.

In diferite dinastii ale Chinei Antice, de la oamenii cu functii inalte pina la reprezentantii straturilor inferioare ale societatii, de la regi la oameni simpli, toti au urmat ideile lui Confucius in ceea ce priveste manifestarea pietatii urmasilor fata de parintii lor. Daca un om isi iubea si respecta parintii, el, de asemenea, era si corect. Intr-o istorioara, des relatata, se spune: - „Intr-o zi, Imparatul Kangxi din dinastia Qing a organizat un banchet, la care a invitat o mie de oameni in varsta care aveau peste optzeci de ani. Prin acest fapt el a aratat ca sprijina cu fermitate pietatea filiala, ii respecta si ii iubeste pe cei in varsta.

Daca el ar fi actionat altfel, atunci i-ar fi fortat pe oameni sa mearga in directie opusa, adica sa nu-si demonstreze respectul fata de persoanele in etate. Daca o persoana nu-i respecta si nu ii plac oamenii batrini, el nu are dreptul sa fie parte a societatii. Cu alte cuvinte, zeii si oamenii nu il mai considera o fiinta umana. Si daca el nu recunoaste acest fapt, nu va putea sa se reincarneze in viata viitoare intr-un om. Lipsa pietatii filiale era criticata dur si era considerata drept cel mai rusinos lucru in ceea ce priveste demnitatea umana.

Confucianismul, Budismul si Taoismul au existat in China pe parcursul mileniilor si prin stralucirea lor au iluminat istoria civilizatiei umane. Pe parcursul dezvoltarii civilizatiei umane in China, Confucius a stabilit primul niste norme morale si ritualuri pentru oameni. Pe teritoriul Chinei oamenii trebuiau sa inteleaga in primul rind normele si standardele morale pentru fiintele umane si apoi sa inceapa procesul de cultivare spirituala.

In biografia „celor opt nemuritori chinezi”, Lu Dongbin l-a intrebat intr-o zi pe mentorul sau Zhong Li Quan: „De ce Maestrul l-a invatat doar pe un singur discipol, chiar daca el a devenit maestru cu mai mult de 1100 de ani in urma? Oare nu este pentru ca calea noastra de cultivare Tao nu este suficient de generoasa si nu se manifesta oare aici refuzul de a salva cit mai multi oameni?”. Mentorul a ras si a spus: „Nu ii cunosti pe oamenii din aceasta lume. Multi dintre ei nu au pietate filiala. Multi dintre ei nu sunt corecti si nu au asemenea lucruri, cum ar fi devotamentul. Cum pot acesti oameni sa devina sfinti?”. Cuvintele lui Zhong Li Quan nu l-au convins pe Lu Dongbin... El s-a laudat ca va cobori in lumea umana si va salva trei mii de oameni. Mentorul sau a ris din nou, dar si-a dat acordul. Rezultatul final al acestei povesti bine-cunoscute, precum si comentariile facute de Lu Dongbin le-am auzit deja cu totii: „Este mai usor sa salvezi un animal decat un om”. El nu a reusit sa ridice in ceruri pe nimeni si, in cele din urma, s-a intors si a ingenunchiat in fata mentorului sau.

Inca din timpuri stravechi, oamenii care nu se caracterizau prin pietate filiala, dreptate si devotament, nu ar fi putut niciodata sa atinga iluminarea, indiferent de calea de cultivare pe care o urmeaza. Caile de cultivare ale scolii Tao nu ar fi permis niciunuia din acesti oameni sa intre pe usa lor.